Contestaţia formulată în temeiul art. 113 alin.1 din legea nr. 85/2014 impune ca motivele invocate să nu fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 940 din data de 28.11.2017
Creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă și din semnificația atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 și 68 noțiunilor de tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanțele împotriva cărora nu s-au formulat contestații și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
Legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 113 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe.
Prin sentința nr. 202 din data de 04.09.2017, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a respins contestația formulată de contestatoarea CNAIRS.A. prin DRDPT împotriva administratorului special GT și debitorului SCBESRL prin administrator judiciar ALISprl.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mehedinți a reținut următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din 02 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.369/101/2015 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SCBESRL.
Contestatoarea CNAIRS.A. (fostă CNDARS.A.) a formulat cerere de creanță împotriva debitoarei SCBESRL, prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 5.212.932,84 lei reprezentând penalități de întârziere datorate de debitoare în baza unor contracte de execuție de lucrări.
Aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor cu o creanță în cuantum de 1.062.456,66 lei, tabel ce a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 16130/28.09.2015 și care nu a fost contestat de CNAIRS.A.
Cu privire la creanța în cuantum de 1.062.456,66 lei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor CNAIRS.A. a formulat contestație administratorul special, GT, contestație ce a fost înregistrată sub nr.369/101/2015/a4.
Dosarul nr.369/101/2015/a4 a fost soluționat prin sentința nr.75/20.03.2017, prin care a fost respinsă contestația formulată de administratorul special, GT.
Ca urmare a faptului că împotriva tabelului preliminar al creanțelor nu a fost formulată contestație de către creditorul CNAIRS.A., iar contestația formulată de administratorul special cu privire la creanța acestui creditor a fost respinsă, CNAIRS.A. a fost înscrisă și în tabelul definitiv al creanțelor cu creanța în cuantum de 1.062.456,66 lei.
Împotriva tabelului definitiv, care, potrivit art.5 pct. 67 din Legea nr.85/2014, cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic, creditoarea a formulat contestație, întemeiată în drept pe dispozițiile art.111-113 din Legea nr. 85/2006, în privința cuantumului creanței, susținând că la înscrierea creanței sale în tabelul definitiv administratorul judiciar nu a ținut cont de concluziile expertizei efectuate în dosarul nr.369/101/2015/a4 prin care s-a stabilit că SCBESRL datorează penalități de întârziere în valoare de 2.550.801,92 lei pentru neexecutarea la termen a lucrărilor conform prevederilor contractuale.
Chiar dacă a indicat ca temei de drept și dispozițiile art.111 din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a apreciat că în cauză contestatoarea a formulat o contestație la tabelul definitiv al creanțelor, care poate fi formulată numai în temeiul art.113 din Legea nr.85/2014.
Potrivit art.113 alin. 1 din Legea nr. 85/2014: După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
S-a reținut că în temeiul art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se poate face contestație împotriva tabelului definitiv numai în anumite condiții, adică împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Din perspectiva acestei situații de fapt prezentate în cererea de chemare în judecată și a temeiului de drept invocat de contestatoare instanța a apreciat contestația ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește descoperirea unor titluri hotărâtoare necunoscute până la data înscrierii creanțelor și/sau a drepturilor de preferință, se poate observa că legiuitorul nu definește noțiunea de titluri hotărâtoare, astfel că prin această noțiune se înțelege orice înscrisuri care existau la momentul definitivării tabelului de creanțe, dar de care partea interesată a aflat abia după definitivarea tabelului de creanță și care au puterea juridică de a răsturna, infirma temeiurile avute în vedere atunci când s-au înscris creanțele și /sau drepturile de preferință contestate.
Sentința nr.75/20.03.2017 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 369/101/2015/a4 nu reprezintă un titlu hotărâtor până atunci necunoscut care să justifice modificarea tabelului definitiv al creanțelor, deoarece dispozițiile art.113 alin.(1) din Legea nr. 85/2014 se referă la titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, deci cu alte cuvinte la acte juridice preexistente definitivării tabelului preliminar și necunoscute la acel moment.
Or, sentința nr.75/20.03.2017 a Tribunalului Mehedinți este pronunțată ulterior definitivării tabelului preliminar al creanțelor (06.03.2017).
Mai mult decât atât prin sentința anterior menționată a fost respinsă contestația formulată de administratorul special cu privire la creanța CNAIR SA și nu s-a constatat dreptul de creanță al CNAIR SA pentru suma de 2.550.801,92 lei, astfel că raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.369/101/2015/a4 care este un mijloc de probă în acel dosar, iar nu un titlu hotărâtor în sensul art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, nu putea fi avut în vedere la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor.
De asemenea, s-a constatat că, deși tabelul preliminar în care a fost înscrisă parțial creanța solicitată de contestatoare a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență și împotriva acestuia se putea formula contestație în condiții mai puțin restrictive, decât cele prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2006, creditoarea CNAIR SA nu a formulat contestație la acest tabel. Astfel aceasta nu a contestat cuantumul creanței cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor, cu toate că a fost acceptată parțial creanța solicitată.
Or aceasta avea obligația contestării tabelului preliminar al creanțelor în condițiile art. 111 alin.2 din Legea nr.85/2006, deoarece "eroarea esențială"; constând în înscrierea creanței în cuantum de 1.062.456,66 lei, deși solicitase înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 5.212.932,84 lei, îi era cunoscută și la acel moment, aceasta neluând cunoștință de această "eroare"; după publicarea tabelului definitiv.
Însă pentru că a pierdut termenul pentru contestarea tabelului preliminar al creanțelor, de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, contestatoarea a formulat prezenta contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor, în care invocă motive pe care le putea invoca doar în cadrul contestației împotriva tabelului preliminar al creanțelor, deși firesc era să conteste tabelul preliminar al creanțelor și nu să aștepte afișarea tabelului definitiv al creanțe.
Și din acest punct de vedere contestația împotriva tabelului definitiv al creanțelor este neîntemeiată, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014 și puteau fi invocate doar în contestația la tabelul preliminar al creanțelor, cale de atac ce nu a fost exercitată de contestatoare.
În consecință, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile art.113 alin.1 din Legea nr.85/2014, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea CNAIRS.A. prin DRDPT, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel, apelanta a susținut că instanța de fond a respins contestația făcând o greșită interpretare a legii și apreciind eronat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
A subliniat apelanta că tabelul definitiv al creanțelor a fost întocmit la data de 06.03.2017, iar soluția în dosarul nr. 369/101/2015/a4, având ca obiect contestație împotriva tabelului preliminar, a fost pronunțată la data de 20.03.2017.
În opinia apelantei, în condițiile în care în dosarul nr.369/101/2015/a4 s-a efectuat expertiză contabilă, în cuprinsul căreia expertul a concluzionat că SCBESRL îi datorează penalități de întârziere în cuantum de 2.550.801,92 lei pentru neexecutarea la termen a lucrărilor, administratorul judiciar nu a avut în vedere suma menționată la momentul întocmirii tabelului preliminar și nici la întocmirea celui definitiv, astfel încât se impune corectarea tabelului definitiv, fiind vorba de o eroare de calcul esențială.
A mai susținut apelanta că motivarea instanței de fond este una contradictorie, deoarece tribunalul a susținut că hotărârea din 20.03.2017 pronunțată în dosarul nr. 369/101/2015/a4 nu reprezintă un titlu hotărâtor până atunci necunoscut "deoarece dispozițiile art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se referă la titluri hotărâtoare până atunci necunoscute, deci cu alte cuvinte preexistente definitivării tabelului și necunoscute la acel moment";.
Apelanta a arătat, de asemenea, că prima instanță i-a limitat posibilitatea efectuării unui demers prevăzut de lege și posibilitatea îndreptării unei erori a administratorului judiciar și nu a ținut cont de concluziile expertizei contabile judiciare întocmite de un profesionist.
În drept, apelanta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod procedură civilă.
La data de 31.10.2017 intimata debitoare SCBESRL prin administrator special a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării administratorul special a arătat că sentința nr. 75 din 20.03.2017 pronunțată în dosarul nr.369/101/2015/a4 a soluționat contestația administratorului special formulată în temeiul art. 111 alin.1 din Legea nr. 85/2014, respingând această contestație, astfel încât condițiile prevăzute de lege în articolul 113 alin.1 nu sunt îndeplinite, cu atât mai mult cu cât apelanta CNAIRSSA nu a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că apelul nu este fondat.
Legea nr.85/2014 prevede posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință doar în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul preliminar, care cuprinde creanțe născute anterior deschiderii procedurii, conform art.111 și în cazul creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul suplimentar, care cuprinde creanțe născute între data deschiderii procedurii și data intrării în faliment, conform art.146 coroborat cu 111.
Creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul/lichidatorul judiciar în tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat nu pot fi contestate, aspect ce rezultă și din semnificația atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 și 68 noțiunilor de tabelul definitiv și tabelul definitiv consolidat, anume tabele care cuprind creanțele împotriva cărora nu s-au formulat contestații și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
În afara cazurilor menționate, legiuitorul a prevăzut posibilitatea contestării creanțelor și drepturilor de preferință trecute în tabelul definitiv în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.113 alin.1 din Legea nr. 85/2014.
Potrivit art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva înscrierii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale, care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Textul menționat conferă oricărei persoane interesate posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor împotriva creanțelor și drepturilor de preferință înscrise în tabelul preliminar de creanțe și până la închiderea procedurii.
Astfel, legiuitorul a pus la dispoziția celor care justifică un interes calea unei contestații la înscrierea unei creanțe în tabelul definitiv, chiar în condițiile în care aceștia nu au recurs la calea contestației reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esențiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Redactarea textului impune ca o condiție pentru a uza de calea contestației prevăzute de art. 113 necunoașterea existenței cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestațiilor la tabelul preliminar de creanțe, ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanțe.
În speță, în cazul în care apelanta a fost nemulțumită de înscrierea creanței sale în tabel fără acordarea penalităților de întârziere pentru neexecutarea la termen a lucrărilor conform prevederilor contractuale avea la îndemână calea contestației la tabelul preliminar prevăzută de art.111 din Legea nr. 85/2014.
Apelanta nu poate susține că a cunoscut faptul că debitoarea datorează penalități conform clauzelor unor contracte încheiate anterior întocmirii tabelului preliminar doar după ce o altă persoană căreia legiuitorul i-a conferit calitatea de a formula contestație la tabelul preliminar a promovat o astfel de contestație și doar după ce s-a efectuat raportul de expertiză în cadrul dosarului prin care s-a soluționat contestația administratorului special.
În contextul în care nu a formulat contestație în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, pe care evident avea posibilitatea să o formuleze până la termenul stabilit de judecătorul sindic pentru soluționarea contestațiilor la tabelul preliminar și definitivarea acestuia, creditoarea apelantă CNAIRS.A. prin DRDPT nu poate uza de calea contestației prevăzute de art. 113 din Legea nr. 85/2014 pentru a invoca aspectele pe care putea să le invoce în cadrul contestației la tabelul preliminar.
Nefiind vorba de descoperirea unor aspecte care să îndeplinească condiția de noutate stabilită de legiuitor în art. 113 alin.1 din Legea nr. 85/2014, soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Nici hotărârea pronunțată în cadrul contestației administratorului special la tabelul preliminar în dosarul nr.369/101/2015/a4 și nici expertiza administrată în această cauză nu sunt de natură a face ca penalitățile de întârziere prevăzute în contracte încheiate cu mult anterior întocmirii tabelului preliminar să fie cunoscute de apelanta creditoare CNAIRS.A. prin DRDPT după expirarea termenului de depunerea a contestațiilor prevăzute la art. 111 alin.2 și să fie invocate ca descoperite după această dată.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă 2013, Curtea a respins apelul ca nefondat
| ← Contestaţie creditor legea 77/2016. Jurisprudență Chemare în... | Renunţarea la judecată de către creditorul care a formulat... → |
|---|
