Analiza valabilităţii actului ce constituie temei al creanţei în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe.

Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 851 din data de 14.11.2017

Articolul 106 din Legea nr. 85/2014 reglementează verificarea creanțelor de către administratorul judiciar, stabilind în alineatul 1 obligația de a efectua o cercetare amănunțită a documentelor justificative ale creanței a căror depunere odată cu cererea de admitere a creanței este obligatorie potrivit art. 104 alin.2 și în alineatul 3 posibilitatea administratorului judiciar de a solicita de la debitor, în cazul în care consideră necesar, informații și documente suplimentare.

Sintagma folosită de legiuitor privind stabilirea legitimității creanței semnifică faptul că verificarea administratorului judiciar se referă la existența sau nu a documentului ce constituie fundamentul creanței și la cercetarea aspectelor de ordin formal privind intervenirea unor cauze de stingere a creanței precum plata totală sau parțială, prescripția, contestarea și nu la analiza condițiilor de validitate ale documentului respectiv.

Cu alte cuvinte în îndeplinirea atribuției de verificare, administratorul judiciar nu poate aprecia asupra valabilității documentelor ce constituie temei al creanței, aspecte ce pot fi însă verificate de judecătorul sindic pe calea contestației la tabelul preliminar de creanțe.

Ca urmare, pe baza tuturor înscrisurilor ( atât cele verificate de administratorul judiciar cât și cele depuse de contestator) judecătorul sindic va analiza, în limitele investirii creanța și dreptul trecut sau, după caz, netrecut de administratorul judiciar în tabelul preliminar. Analiza cuprinde toate aspectele inclusiv validitatea actului ce constituie temei al creanței, dacă au fost invocate cauze de nulitate.

Prin sentința nr. 198 din data de 19.07.2017, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a admis contestația formulată de contestatoarea B.R.D.GSG în contradictoriu cu intimații SCETSRL prin lichidator judiciar AISPRL și administratorul special HD

A înlăturat creanța în cuantum de 2.123.650 lei a creditorului PAT de la masa credală a debitoarei SCETSRL.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea formulată la data de 02.11.2015, creditorul PAT a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SCETSRL. Prin încheierea din 04.11.2015, s-a admis cererea formulată de debitorul SCE TSRL și, în temeiul art.71 alin.1 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SCETSRL. De asemenea, s-a constatat că cererea formulată de creditorul PAT constituie declarație de creanță.

Administratorul judiciar a procedat la verificarea creanței invocate de creditorul PTA, aceasta fiind trecută în tabelul preliminar, în categoria creanțelor chirografare, cu valoarea de 2.123.650 lei.

Instanța a reținut că prin cererea formulată creditorul PAT a arătat faptul că deține o creanță în sumă de 2.123.650 lei, depunând ca documente justificative ale acesteia contractul de cesiune din 11.03.2015, protocolul din 18.03.2015, notificarea privind cesiunea.

Potrivit contractului de cesiune (fila 36), cedentul HC a cedat cesionarului PAT creanțele pe care le deține asupra debitoarei SC Elpidor Trading SRL în valoare de 1.033.413 lei, conform balanței analitice întocmită pentru luna februarie 2015. Potrivit contractului de cesiune prețul și plata cesiunii sunt descrise și achitate conform celor stipulate în Anexa la contract, anexă care face parte din acesta și este confidențială față de terți.

Conform clauzelor contractuale (pct.2.4), la data încheierii contractului cedentul predă cesionarului biletul la ordin seria BRDE3AE nr.0170581, în alb, drept garanție pentru plata obligației datorate de la debitorul cedat SCETSRL.

Contractul este semnat de părți și are aplicată ștampila societății debitoare SCETSRL.

La data de 18.03.2015 între SC Elpidor Trading SRL, în calitate de debitor cedat, și PAT, în calitate de cesionar, s-a încheiat un protocol (fila 37), debitorul asumându-și obligația să achite creanța până la data de 31.03.2015, dată după care se percep penalități de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi datorate la datoria capitalizată la ziua precedentă.

Potrivit protocolului, debitorul a predat cesionarului la data încheierii acestuia biletul la ordin seria BRDE3AE nr.0170581, în alb, drept garanție pentru plata obligației datorate.

Prin contestația formulată, creditorul BRD - GSG a invocat faptul că documentele depuse nu sunt apte să justifice existența creanței, cuantumul acesteia sau exigibilitatea. A susținut că acestea sunt întocmite pro causa, contractul de cesiune apărând ca o convenție tripartită deoarece este aplicată ștampila societății pe un act la care nu este parte, iar prețul creanței nu este cunoscut, nu a fost achitat. S-a mai susținut că protocolul nu precizează cine este reprezentantul legal al societății, deși se convine aplicarea unei penalități de întârziere de 0,5 %/zi de întârziere calculată la datoria capitalizată la ziua precedentă.

Instanța a constatatat că, creanța creditorului PAT înscrisă în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SCETSRL este formată din suma de 1.033.412 lei reprezentând debit principal ce a format obiectul cesiunii de creanță și penalitățile de întârziere calculate în baza protocolului încheiat la data de 18.03.2015.

În ceea ce privește cesiunea de creanță, s-a reținut că potrivit art.1533 alin.1 Cod civil, aceasta este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț.

Conform art.1567 Cod civil, "(1) Cesiunea de creanță poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(2) Dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispozițiile prezentei secțiuni se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donație.

(3) Dacă cesiunea este cu titlu oneros, dispozițiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare sau, după caz, cu cele care reglementează orice altă operațiune juridică în cadrul căreia părțile au convenit să se execute prestația constând în transmiterea unei creanțe.";

S-a constatat astfel că cesiunea de creanță, deși are un regim juridic propriu, este o operațiune ce îmbracă forma unui alt contract, cu titlu gratuit (donație) sau după caz, cu titlu oneros (vânzare, schimb, rentă viageră). În aceste condiții, cesiunea este supusă regulilor din materia transmisiunii obligațiilor, dar și dispozițiilor care reglementează operațiunea juridică prin care părțile au convenit să se execute prestația constând în transmiterea creanței.

În cauză, s-a constatat că, în contractul de cesiune de creanță încheiat între Hadâmbu Costică și creditorul Popescu Aurel Titus se menționează că prețul cesiunii și plata acestuia sunt descrise și achitate conform celor menționate în anexa la contract, anexă care face parte din contract și este confidențială.

Prin adresa comunicată instanței la data de 15.06.2016, creditorul Popescu Aurel Titus a invocat faptul că, pe de o parte, prețul creanței excede cadrului procesual al prezentei cauze, iar pe de altă parte, acesta a intrat în patrimoniul vânzătorului ca persoană fizică și nu în patrimoniul societății.

Instanța a constatat însă că, așa cum s-a menționat anterior, cesiunea de creanță, în condițiile în care este cu titlu oneros, așa cum se susține, trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare. Conform art.1179 Cod civil, " (1) Condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul părților; 3. un obiect determinat și licit; 4. o cauză licită și morală.(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile";, iar potrivit art.1235 C.civ., "cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul";.

Art.1238 alin.2 C.civ., prevede că "cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

În ceea ce privește consimțământul părților la încheierea contractului, contestatoarea a invocat faptul că lipsește consimțământul persoanei fizice HC, deoarece în dreptul semnăturii acestuia apare ștampila societății debitoare care nu este parte în contract.

Instanța a apreciat însă că nu se poate reține lipsa consimțământului în condițiile în care Hadâmbu Costică, în calitatea de cedent, a semnat contractul încheiat. Faptul că a fost aplicată ștampila societății nu constituie un element de natură să ducă la concluzia că lipsește consimțământul cedentului și nici nu conferă debitoarei SCETSRL calitatea de parte în contract.

Pe de altă parte, s-a reținut că în cazul contractului de vânzare motivul care îl determină pe vânzător să încheie contractul de vânzare cumpărare este obținerea prețului, iar motivul care îl determină pe cumpărător să plătească prețul este obținerea bunului.

În cauză, instanța a reținut că, deși în contractul de cesiune este menționată existența unui preț, nu a fost dovedită existența acestuia, deși creditorului PAT i s-a pus în vedere să facă dovada existenței și plății prețului. Or, prețul stabilit în bani este una din condițiile de validitate ale contractului de vânzare conform art.1660 C.civ.

Prin urmare, constatând că lipsește contraprestația cumpărătorului, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare, s-a apreciat că, contractul este încheiat cu încălcarea normelor de drept stabilite pentru încheierea sa valabilă fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute a contractului în temeiul art.1238 alin.2 C.civ., contractul având o cauză ilicită. Pe de altă parte, instanța a reținut că, prețul contractului, respectiv avantajul obținut de vânzător în schimbul transmiterii bunului, este de esența contractului de vânzare, astfel că inexistența unui preț constituie un element de natură să ducă la concluzia că, de fapt, voința părților a fost în sensul încheierii unui contract cu titlu gratuit. Cum, în cauză, nu s-a dovedit că prin încheierea contractului cedentul a obținut un avantaj, instanța a apreciat că între părți s-a încheiat o cesiune de creanță cu titlu gratuit, iar pentru valabilitate acesteia este necesar să fie îndeplinite condițiile de validitate ale contractului de donație.

Astfel, potrivit art.1011 alin.1 C.civ., donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Prin urmare, forma autentică a contractului de donație este cerută ad validitatem, sub sancțiunea nulității absolute ce poate fi invocată de orice persoană interesată conform art.1247 alin.2 Cod civil.

Cum contestatoarea a invocat încheierea contractului cu nerespectarea normelor de drept aplicabile, instanța a apreciat că, contractul de cesiune de creanță încheiat între HC și creditorul PAT este lovit de nulitate absolută în condițiile în care, fiind un contract cu titlu gratuit (în lipsa stipulării unui preț și nedovedirii existenței unei anexe în care să fie menționat acesta), pentru încheierea sa valabilă era necesară forma autentică. Față de cele menționate anterior, instanța a reținut că creditorului PAT a fost înscris în mod eronat în tabelul de creanțe al debitoarei SCETSRL cu creanța în cuantum de 2.123.650 lei (debit principal și penalități de întârziere) ce rezultă din contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 11.03.2015 în condițiile în care contractul este lovit de nulitate absolută.

Reținând nulitatea contractului de cesiune de creanță pentru nerespectarea condițiilor de validitate ale contractului, instanța a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte motive invocate de contestatoare cu privire la întocmirea documentelor justificative pro causa și inexistența creanței transmise de cesionarul HC

Pentru aceste considerente, instanța a admis contestația formulată de contestatorul B.R.D. GSG și a înlăturat creanța în cuantum de 2.123.650 lei a creditorului Popescu Aurel Titus de la masa credală a debitoarei SCETSRL.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel creditorul PAT, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, apelantul a invocat nerespectarea dispozițiilor legale de către instanța de fond, arătând că aceasta a invocat din oficiu nulitatea absolută a actului ce constituie temeiul creanței în lipsa unei cereri exprese formulate de contestatoarea BRD - GSG.

Apelantul a subliniat că administratorul judiciar, pe baza evidențelor contabile, a verificat creanța sa și a dispus înscrierea în tabelul preliminar și că expertizele efectuate în cauză au confirmat poziția administratorului judiciar în sensul existenței creanței în cuantum de 1.033.413 lei, sumă cu care cedentul HC a creditat societatea precum și a penalităților în sumă de 1.090.237 lei stabilite conform protocolului încheiat cu debitoarea.

A arătat apelantul că cesiunea creanței de la HC către el a fost una cu titlu oneros, însă actul privind prețul cesiunii nu a fost depus la dosar, deoarece a invocat confidențialitatea prețului.

A mai arătat apelantul și că plata creanței a fost garantată print-un bilet la ordin în alb predat de debitoare.

La data de 07.09.2017 intimata contestatoare BRD - GSGA PRIN BRD GSG SA GC - DMCS a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material în condițiile în care s-a dovedit că actul a fost încheiat pro forma, în mod nelegal și imoral, cu scopul fraudării intereselor creditorilor.

În opinia intimatei contestatoare instanța de fond a reținut corect că în cazul actului cu titlu gratuit se impune încheierea în formă autentică a contractului de cesiune conform prevederilor privind donația, în situația unui preț nesemnificativ sancțiunea ar fi tot nulitatea pentru preț derizoriu și că, dacă cesiunea a avut loc la un preț corespunzător, se impune dovada plății, devenind aplicabile dispozițiile legii spălării banilor în contextul în care apelantul se afla în proceduri de executări silite.

Tot în întâmpinare intimata contestatoare a arătat că nu s-a făcut dovada plății prețului.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat următoarele:

Articolul 106 din Legea nr. 85/2014 reglementează verificarea creanțelor de către administratorul judiciar, stabilind în alineatul 1 obligația de a efectua o cercetare amănunțită a documentelor justificative ale creanței a căror depunere odată cu cererea de admitere a creanței este obligatorie potrivit art. 104 alin.2 și în alineatul 3 posibilitatea administratorului judiciar de a solicita de la debitor, în cazul în care consideră necesar, informații și documente suplimentare.

Urmare a verificării, administratorul judiciar stabilește legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe și întocmește tabelul preliminar al creanțelor.

Stabilirea legitimității creanței presupune determinarea, pe baza documentelor justificative depuse și a documentelor suplimentare, dacă au fost solicitate, a temeiului creanței și a incidenței aspectelor ce țin de stingerea totală sau parțială a creanței, prescripția creanței, contestarea creanței.

Sintagma folosită de legiuitor privind stabilirea legitimității creanței semnifică faptul că verificarea administratorului judiciar se referă la existența sau nu a documentului ce constituie fundamentul creanței și la cercetarea aspectelor de ordin formal privind intervenirea unor cauze de stingere a creanței precum plata totală sau parțială, prescripția, contestarea și nu la analiza condițiilor de validitate ale documentului respectiv.

Cu alte cuvinte în îndeplinirea atribuției de verificare, administratorul judiciar nu poate aprecia asupra valabilității documentelor ce constituie temei al creanței, aspecte ce pot fi însă verificate de judecătorul sindic pe calea contestației la tabelul preliminar de creanțe.

După verificarea efectuată de administratorul judiciar, debitorul, creditorii și orice altă persoană interesată poate face contestație la tabelul preliminar de creanțe cu privire la creanțele și drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar în tabel potrivit art.111 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Contestația formulată în temeiul art. 111 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se depune împreună cu toate înscrisurile de care contestatorul înțelege să se folosească în dovedirea susținerilor sale cu arătarea probelor care se solicită.

Ca urmare, pe baza tuturor înscrisurilor ( atât cele verificate de administratorul judiciar cât și cele depuse de contestator) judecătorul sindic va analiza, în limitele investirii creanța și dreptul trecut sau, după caz, netrecut de administratorul judiciar în tabelul preliminar. Analiza cuprinde toate aspectele inclusiv validitatea actului ce constituie temei al creanței, dacă au fost invocate cauze de nulitate.

În speță, administratorul judiciar AISPRL, urmare a verificării creanței a înscris în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SCETSRL creditorul PAT cu o creanță chirografară în cuantum de 2.123.650.

Împotriva trecerii în tabel a creanței creditorului PAT creditorul garantat BRDGSG a formulat contestație vizând trecerea greșită în tabel a acestei creanțe, solicitând înlăturarea acestei creanțe, sens în care a invocat lipsa consimțământului cedentului persoană fizică Hadâmbu Costică la încheierea contractului de cesiune din data de 11.01.2015, lipsa datei certe a actului, necunoașterea și neachitarea prețului creanței, întocmirea pro causa a actului, fictivitatea creanței.

Prin sentința apelată judecătorul sindic, pe baza celor invocate în contestație, a admis contestația formulată de BRD -GSG și a înlăturat creanța creditorului PAT din tabelul definitiv al creanțelor considerând că actul ce constituie temei al creanței, respectiv contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută, întrucât este un act cu titlu gratuit căruia îi lipsește prețul și nu a fost încheiat în forma autentică, formă prevăzută ad validitatem sub sancțiunea nulității.

Raportat la materialul probator administrat în cauză și la dispozițiile incidente în speță, Curtea reține următoarele:

Existența creanței numitului HC împotriva debitoarei ETSRL în sumă totală de 1.033.413 lei rezultă din evidențele contabile ale debitoarei conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert contabil CNM. (filele 60-65 dosar fond).

Contractul de cesiune încheiat la data de 11.03.2015 între HC în calitate de cedent și PAT în calitate de cesionar prevede că primul cedează celui de al doilea creanțele pe care le deține împotriva SCETSRL în valoare totală de 1.033.413 lei, cu prețul descris și achitat conform anexei la contract parte integrantă din acesta și confidențială, cedentul predând cesionarului ca garanție pentru plata obligației debitorului cedat SCETSRL biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581 ( fila 36 dosar fond).

În anexa la contractul de cesiune se prevede că prețul este de 50.000 lei și a fost achitat la data de 11.03.2015 ( fila 57 dosar apel).

Ulterior încheierii contractului de cesiune și urmare a notificării acestuia, debitoarea a convenit cu cesionarul PAT prin protocolul din data de 18.03.2016 că se obligă să achite creanța în cuantum de 1.033.414 lei până la data de 31.03.2015, că în cazul neachitării creanței până la data convenită datorează penalități de întârziere de 0,5% pe zi la datoria capitalizată în ziua precedentă și că predă creditorului PAT biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581.

Creanța cedată în sumă de 1.033.413 lei cu penalitățile aferente, recunoscută de debitoare, a fost înregistrată în evidența contabilă a SCE în contul 462.1 - creditori, creanță în cuantum de 1.033.413 lei plus penalități în cuantum de 1.090.237 lei ( concluziile raportului de expertiză - fila 65 dosar fond).

Față de cele reținute, rezultă existența creanței cedentului HC împotriva debitoarei ETSRL în cuantum de 1.033.414 lei, cedarea de bunăvoie de către HC a creanței conform contractului din 11.03.2015 către PAT, stabilirea în acest contract a prețului cesiunii, confidențial, stipulat în anexa parte integrantă din contract, recunoașterea creanței și a penalităților de către debitoare prin protocolul din data de 18.03.2015 și garantarea plății creanței de către debitoare prin biletul la ordin în alb seria BRDE3AE nr.0170581.

În contextul arătat mai sus este greșită soluția judecătorului sindic, potrivit căreia creanța nu poate fi înscrisă în tabelul de creanțe în considerarea nulității actului, ce constituie temei al creanței. (actul de cesiune este cu titlu gratuit și trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a contractului de donație).

În consecință, în mod corect administratorul judiciar a înscris în tabelul de creanțe împotriva averii debitoarei creanța creditorului PAT în cuantum de 2.123.650.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins contestația formulată de BRD - GSGSA prin BRDGSGSA GC - DMCS împotriva tabelului preliminar de creanțe .

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Analiza valabilităţii actului ce constituie temei al creanţei în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar de creanţe.