Contestaţie creditor legea 77/2016. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă civilă nr. 371 din data de 21.06.2017
Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă, sentința civilă nr. 371/21.06.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. /2016, la data de 22.07.2016, creditoarea RAIFFEISEIN BANK SA în contradictoriu cu debitorul B C a formulat contestație la cererea de dare în plată comunicată prin notificarea nr. 408 la data de 14.07.2016.
În motivare, creditoarea a învederat următoarele:
În data de 27.11.2007, pârâtul din prezenta cauză și B G au încheiat cu RAIFFEISEIN BANK SA contractul de credit nr. RM 3………239751 prin care le-a împrumutat suma de 51.566,57 CHF pentru o perioadă de 348 luni.
Contractul de credit a fost garantat cu o ipotecă imobiliară de rang I asupra imobilului situat în G , județul G , având număr cadastral ….C3-U43, înscris în C.F. nr. 5…..36 G conform contractului de ipotecă accesoriu contractului de credit autentificat de BNP B M R sub nr. 1318/27.11.2007.
La momentul încheierii contractului de ipotecă, imobilul mai sus menționat se afla în proprietatea pârâtului și a lui B G .
Ca efect al neexecutării obligațiilor asumate prin contractul de credit nr. RM 3…239751 din 27.11.2007 de către împrumutați a procedat la declararea exigibilității anticipate a creditului și a demarat procedura de executare silită.
Procedura de executare silită are în vedere titlul executoriu concretizat prin contractul de credit mai sus menționat și a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 225/2010 Biroul executor Judecătoresc Bancar Șerban Teodora Gabriela în cadrul RAIFFEISEIN BANK SA - Direcția Juridic / Guvernanță Corporativă/Corpul Executorilor Bancari, iar în prezent se află la BEJA Micu Constantin și Badiu Florin sub nr. 246/2012.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea nr. 4864 pronunțată de Judecătoria Galați în 08.10.2010 în dosarul nr. 18068/233/2010.
În cadrul executării silite a fost valorificat imobilul cu care a fost garantat contractul de credit încheiat de împrumutați așa cum rezultă din procesul verbal de licitație din 28.06.2011, adjudecatar fiind T Ș pentru suma de 65.000 Ron. Executarea silită nu s-a finalizat datorită faptului că suma de bani obținută după vânzarea imobilului nu a acoperit valoarea creanței pe care o are încă de recuperat, fiind încă în derulare măsura popririi asupra veniturilor pârâtului obținute la societatea B R SRL.
În data de 14.07.2016, a primit notificarea de dare în plată prin care debitorul B C și-a manifestat intenția de a stinge obligațiile născute prin contractul de credit ca efect al dării în plată a imobilului care a fost ipotecat în favoarea subscrisei și care a fost deja valorificat în procedura de executare silită aspect care rezultă din procesul verbal de licitație din 28.06.2011.
A arătat debitoarea că notificarea transmisă de debitor nu are regimul juridic stabilit de Legea nr. 77/2016 întrucât a fost redactată cu ignorarea aspectelor esențiale stabilite de legiuitor pentru valabilitatea demersului de dare în plată.
În plus, notificarea formulară de debitor cuprinde următoarele neconcordanțe:
Acesta stabilește zilele de 06.07.2016 și 14.07.2016 pentru ca RAIFFEISEIN BANK SA să se prezinte la BNI D D în Municipiul B în condițiile în care a primit notificarea în 14.07.2016.
Notificarea redactată de debitor ignoră cu desăvârșire prevederile art. 5 din Legea nr. 77/2016, prin urmare regimul juridic al legislației speciale nu este incident În prezenta speță.
A precizat creditoarea că în plus față de condițiile tehnice enunțate în art. 4 din legea dării în plată, poate beneficia de efectul legii exclusiv consumatorul care a acționat cu bună-credință în executarea obligațiilor sale contractuale și care a încercat negocierea restabilirii echilibrului contractul, dar care, în prezent, datorită unor împrejurări ce nu îi sunt imputabile, dovedește imposibilitatea sa obiectivă și de durată în executarea contractului, a cărui executare a devenit extrem de oneroasă pentru consumator; datorită unor împrejurări externe, ulterioare încheierii contractului, pe care acesta nu le-a putut prevedea și pentru care nu și-a asumat riscul producerii lor și nici nu poate fi considerat în mod rezonabil că și-a asumat riscul producerii lor.
În plus, solicitarea de dare în plată în temeiul Legii dării în plată poate fi primită sub două condiții esențiale:
-admiterea acțiunii nu determină un dezechilibru contractual pentru cealaltă parte contractuală:
-măsura este absolut necesară pentru a echilibra pierderea dreptului la locuință.
A mai arătat creditoarea că se impune admiterea contestației având în vedere că nu mai există un imobil care să fie dat în plată întrucât acesta a fost valorificat în procedura de executare silită în iunie 2011.
Totodată, a arătat că notificarea nu respectă condițiile de formă impuse de art. 5 din Legea nr. 77/2016.
În susținerea contestației a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și expertiză.
În cursul cercetării judecătorești contestatoarea a renunțat la administrarea probei cu expertiză și interogatoriul debitorului.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile menționate în cuprinsul acesteia.
Taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei a fost achitată cu ordinul de plată nr. …036 din 14.07.2016.
Prin întâmpinare, debitorul a arătat că este executat silit prin poprire și nu se opune executării silite dacă aceasta este legală.
La termenul de judecată din data de 14.09.2016, contestatoarea Raiffeisen Bank SA a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 5 alin. 2, art. 8 pct. 5, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.
În susținerea excepției a învederat următoarele :
Dispozițiile normative a căror neconstituționalitate se invocă.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 77/2006, (text care extinde efectul prevăzut de art. 3 respectiv de art. 10 din lege enunțat mai jos și în privința garanților/obligațiilor solidar): "dispozițiile prezentei legi se aplică și în cazul în care creanța creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea și/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.";
Potrivit art. 3 din Legea nr. 77/2016, "Prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părțile contractului de credit nu ajung la un alt acord.";
Potrivit art. 5 alin. 2 din lege care prevede procedura obținerii efectului liberator : "notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.";
Totodată prevederile art. 10 din Legea nr. 77/2016 dispun :
" (l) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.
(2) De dispozițiile prezentului articol beneficiază și codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligația debitorului principal.";
Sub un prim aspect, excepția de neconstituționalitate formulată vizează pre4vederile de la art. 3 respectiv art. 10 din Legea nr. 77/2016, precum și art. 1 alin. 3 prevederi care stabilesc că prin mecanismul dării în plată reglementat de această lege persoana fizică - consumator, împrumutat, fidejusor, codebitor, coplătitor beneficiază de dreptul de a fi eliberat de orice datorii reziduale decurgând dintr-un contract de credit ce îndeplinește criteriile art. 4 din lege prin darea în plată a imobilului ipotecat, indiferent de soldul creditului ori de valoarea imobilului, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a creditorului de a accepta bunul în plată și de a stinge orice datorii ale acestuia care exced valorii bunului dat în plată.
Această reglementare încalcă pentru început exigențele constituționale cât și cele convenționale care impun edictarea normelor legale cu respectarea principiilor accesibilității și previzibilității. Astfel, legiuitorul intervine prin lege în contractele de credit asupra cărora părțile au căzut de acord, modificând funcția esențială a bunului imobil din garanție împotriva riscului de neplată în mijloc de plată cu efect liberatoriu, înlătură efectele fidejusiunii legal constituite și exclude orice analiză asupra posibilității efective de a putea restitui din veniturile personale prezente ori viitoare sumele efectiv împrumutate.
Totodată cele două norme se află într-o gravă contradicție cu prevederile art. 44 alin. 2 din Constituție prin faptul că nesocotesc un drept de proprietate privată valabil născut respectiv impun stingerea discreționară a dreptului de creanță al creditorului constând în dreptul de a putea solicita restituirea sumelor împrumutate fără existența unei contraprestații echivalente valoric.
În fine, textele evocate instituie o imixtiune injustă și inechitabilă în raportul contractual (ce este fundamentat pe liberul acord de voință între părți) și disproporționată față de scopul urmărit situație ce contravine principiului de rang constituțional al proporționalității prevăzut de art. 53 din Constituție.
Potrivit art. 8 alin. 5 din Legea 77/2016, dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
Totodată, prevederile art. 11 din lege dispun : în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.
Sub un al doilea aspect excepția de neconstituționalitate formulată vizează prevederile de la art. 8 alin. 5 respectiv art. 11 din Legea nr. 77/2016, textele de lege care consacră posibilitatea împrumutatului a da creditorului bunul în plată cu efect liberatoriu se aplică nu numai contractelor ce urmează a fi încheiate începând cu momentul intrării în vigoare a legii ci și contractelor de credit aflate în derulare la acest moment inclusiv precum și acelor contracte de credit în privința cărora s-a finalizat o executare solită prin adjudecarea bunului de către un terț";.
Normele criticate încalcă principiul de rang constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, principiu care, în redactarea actuală a legii fundamentale, nu comportă nicio excepție în materie civilă. Astfel, neretroactivitatea legii constituie una dintre primele garanții statale împotriva arbitrariului și un fundament al încrederii particularilor în sistemul de drept.
Prevederile constituționale încălcate
Art. 1, alin. 5 din Constituția României revizuită prevede :
"În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
În strânsă legătură cu principiul general al legalității, consacrat în art. 1 alin. 5 din legea fundamentală în jurisprudență s-a conturat un alt principiu, cel al securității juridice, în privința căruia, doctrina a sesizat, pe bună dreptate, că reprezintă, deopotrivă, un principiu fundamental al statului de drept, stat care este apreciat în bună măsură în funcție de calitatea legilor sale.
Lato sensu, principiul securității juridice "iradiază"; sub două aspecte - (i) chestiunea înfăptuirii actului de justiție (referindu-se, în principal, la efectele hotărârilor judecătorești - necesitatea respectării autorității de lucru judecat), iar la un nivel macro, (ii) vizează însăși activitatea de creare a unui cadru normativ coerent de către legiuitor, care să perpetueze stabilitatea și fluiditatea relațiilor sociale, respectiv a raporturilor juridice.
Art. 15 alin. 2 din Constituția României revizuită prevede :
"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";
Art. 44 alin. 2 din Constituție dispune :
"Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";
Art. 135 alin. 2 din Constituție prevede :
"Statul trebuie să asigure : (…) b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;";
Art. 53 din legea fundamentală enumeră exhaustiv excepțiile, de strictă aplicare și interpretarea în care este permisă restrângerea unor drepturi, astfel :
1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și
numai dacă se impune, după caz, pentru : apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate
democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";
Dispozițiile convenționale incidente.
Art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul particularilor la protecția proprietății indiferent că aceasta este amenințată de Stat ori de un alt particular.
"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.";
Prin încheierea de ședință din 14.09.2016 instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Excepția de neconstituționalitate a fost soluționată prin Decizia nr. 623/25.10.2016 pronunțată de Curtea Constituțională în sensul că s-a admis excepția în parte, constatându-se că sintagma "precum și din devalorizarea bunurilor imobile"; din art. 11, teza întâi din Legea nr. 77/28.04.2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite este neconstituțională și că prevederile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/28.04.2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din punct de vedere procedural Curtea Constituțională a explicat că "instanța judecătorească, în condițiile formulării contestației de către credit sau a acțiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiției notificării creditorului conform celor prevăzute de Legea nr. 77/2016, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4 din lege, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art. 7 din lege, respectiv al art. 8 ori în cadrul art. 9 din lege (Decizia nr. 623/2016-par.120).
În esență, în planul dreptului material, din motivarea Curții se desprinde ideea că teoria impreviziunii constituie fundamentul juridic pentru toate contractele încheiate sub vechiul Cod civil, care rămân supuse acestuia, iar dispozițiile Legii 77/2016 vor fi aplicate, ca fiind constituționale, în măsura în care se armonizează cu teoria impreviziunii și Codul civil din 1864.
În ceea ce privește condițiile de formă prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 77/2016, instanța constată că debitorul nu a respectat cerința stabilirii unui interval orar în care reprezentanții băncii să se prezinte la notarul public.
Referitor la condițiile de admisibilitate presupuse de procedura implementată de Legea nr. 77/2016, instanța reține că se impune îndeplinirea cumulativă a acestora. Astfel, parte dintre ele sunt prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 iar altele reies din cuprinsul art. 11 din același act normativ, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 623/2016 a Curții Constituționale.
În speță, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile impreviziunii, debitorul nefăcând dovada apariției unor împrejurări excepționale, ulterioare încheierii contractului, din cauza cărora executarea contractului să fi devenit excesiv de oneroasă.
Pierderea locului de muncă nu poate fi reținută ca impreviziune, debitorul având posibilitatea să își găsească un alt loc de muncă.
În ceea ce privește divorțul și plata pensiei de întreținere pentru minora rezultată din căsătorie, invocate în susținerea impreviziunii, acestea nu pot fi reținute de instanță ca impreviziuni excepționale din cauza cărora executarea creditului să fi devenit excesiv de oneroasă. De altfel, la momentul încheierii contractului de credit minora se afla în întreținerea debitorului, astfel încât obligația de întreținere față de aceasta nu reprezintă o împrejurare ulterioară încheierii contractului.
Față de cele expuse și reținute, instanța va admite contestația, va constata neîndeplinirea condițiilor pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată și va dispune repunerea părților în situația anterioară notificării.
Prin decizia civilă nr. 525/13.12.2017 Tribunalul G a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că respinge contestatia formulata ca nefondată.
| ← Înlocuire sancţiune contravenţională. Jurisprudență Amenzi | Contestaţia formulată în temeiul art. 113 alin.1 din legea... → |
|---|
