Desfiinţarea sentinţei primei instanţe în apel cu trimitere pentru rejudecare conform art. 297 alin. (1) C.proc.civ. Nelegalitatea deciziei din apel
| Comentarii |
|
Caracterul devolutiv al apelului obligă instanţa de apel să procedeze nemijlocit la administrarea de probe noi, necesare cauzei, în completarea celor deja administrate la prima instanţă şi nu să trimită cauza pentru rejudecare a apelului conform art. 297 alin. (1) C.proc.civ.
Secţia civilă, Decizia nr. 28 din 23 ianuarie 2008
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Rădăuți la data de 5.02.2007, reclamantul C.V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul F.N. să se stabilească o servitute de trecere pe terenul proprietatea sa.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe o parte din terenul ce a constituit proprietatea sa înainte de colectivizare, pârâtul și-a construit în anul 1970 gospodăria ce a ocupat toată lățimea parcelei dinspre drum, închizând astfel accesul reclamantului la terenul proprietatea lui aflată în spatele casei pârâtului.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamantul are în prezent o cale de acces.
Prin sentința civilă nr. 1246 din 3.04.2007 Judecătoria Rădăuți a respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare împrejurarea că reclamantul are acces la terenul arabil proprietatea sa situat în spatele terenului pe care este edificată gospodăria pârâtului, traversând terenul arabil proprietatea numitului M.M., aspect constatat cu ocazia cercetării locale.
Apelul reclamantului a fost admis prin decizia civilă nr. 305 din 11.09.2007 a Tribunalului Suceava, care a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond pentru a se stabili dacă terenul reclamantului este loc înfundat și dacă servitutea propusă este cea mai economicoasă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul F.N., care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia în sensul menținerii hotărârii instanței de fond, motivând că gospodăria sa ocupă în întregime terenul proprietate, astfel că nu se poate crea o servitute de trecere în favoarea reclamantului.
Examinând recursul prin prisma actelor și lucrărilor dosarului Curtea a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, procedând la desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu recomandarea punerii în discuție a necesității efectuării unei expertize topo care să stabilească elementele legate de cererea dedusă judecății, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin. (1) C.proc.civ., potrivit cărora se impune această soluție doar în cazul în care „în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată”.
Ipoteza avută în vedere de legiuitor vizează două situații stricte și prevăzute limitativ, care însă nu se regăsesc în prezenta speță, tribunalul ca instanță de apel având obligația legală de a verifica „în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță” și totodată facultatea de a „încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi…” potrivit dispozițiilor art. 295 C.proc.civ.
în considerarea faptului că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ în soluționarea cauzei și a ignorat caracterul devolutiv al acestei căi de atac, soluția trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe pe motiv că este necesară administrarea unei noi probe în scopul lămuririi complete a raporturilor deduse judecății este nelegală, așa încât în baza art. 304 pct. 9 C.proc.civ. raportat la art. 312 pct. 1 și 3 C.proc.civ. s-a admis recursul pârâtului și s-a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
| ← Contestaţia în anulare. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art.... | Obligaţia utilizatorului de opere muzicale de a obţine din... → |
|---|
