Contestaţie în anulare. Fond funciar. Jurisprudență Contestaţie în anulare; Fondul funciar
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Decizie nr. 274-R din data de 18.06.2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 274/R/2013
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: .................. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR: ………………….
JUDECĂTOR: ……………….
GREFIER: …………………….
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de recurenta T. V., domiciliată în …………., în contradictoriu cu intimații M. Gh. M., moștenitor al defunctului M. Gh., M. Gh. A. - moștenitoare a defunctului M. Gh., B. M. - moștenitoare a defunctului M. Gh., I. Gh. E. - moștenitoare a defunctului M. Gh., M. T., M. Gheorghe, toți cu domiciliul în comuna ………, M. I., domiciliat în localitatea ………….., L. T., cu domiciliul în localitatea …….., Comisia comunală Hârtop de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu sediul în comuna Hârtop, județul Suceava și Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Suceava, județul Suceava, împotriva deciziei civile nr. 95 din 12 martie 2013 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil nr. 378/227/2011, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi la amânarea pronunțării, părțile sunt lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11 iunie 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța de control judiciar, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
T R I B U N A L U L:
Asupra contestației în anulare de față:
Constată că, prin decizia civilă nr. 95/R din 12 martie 2013 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul civil nr. 378/227/2011, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței civile nr. 2275 din 25 octombrie 2011 a Judecătoriei Fălticeni, pe care a menținut-o și a obligat recurenta T. V. să plătească intimatului M. T. suma de 541,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Covasna a reținut și motivat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2275 din 25 octombrie 2011 a Judecătoriei Fălticeni, a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect - constatare nulitate titlu de proprietate - privind reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâții M. Gh., M. T., M. I., L. T., Comisia comunală Hârtop de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a fost respins capătul de cerere privind cheltuielile judiciare solicitate de pârâți ca nefondat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 12 emis la 04 aprilie 2006 pentru defuncta M. Z. în care figurează suprafața de 16 ari teren situată în intravilanul comunei Hârtop, suprafață dispusă în trei trupuri, având categoria de folosință diferită: arabil, pășuni, alte terenuri, la locul "Grădină"; (filele 5, 83 dosar fond).
De observat a fost faptul că reclamanta nu a indicat în ce sens a solicitat anularea acestui titlu de proprietate ci doar, evaziv a făcut referire la o acțiune de revendicare, pe parcursul soluționării căreia "a văzut că această întindere …..0,16 ha…..îi mai lipsește";.
Or, acțiunea în revendicare la care telegrafic a făcut referire reclamanta, a fost promovată încă din anul 2005 pe rolul acestei instanțe, împotriva numitului B. C. cu privire la suprafața de 1.984 m.p. teren, dosar care a parcurs mai multe stadii procesuale si care a fost soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 837/01.04.2011 (dosar nr. 3450/227/2009).
Acest dosar a fost soluționat si în contradictoriu cu pârâtul M. Gh. din prezenta cauză, care a înțeles atunci, să formuleze cerere de intervenție.
Expertizele efectuate în acest dosar au stabilit fără putință de tăgadă că, terenul atribuit reclamantei în dosarul de partaj succesoral, prin Decizia nr. 2172/2003 a Tribunalului Suceava, nu a fost identificat în mod concret funcție de situația reală din teren, hotarul dintre proprietăți și nu s-a avut în vedere posesia exercitată de către B. C. și B. M. precum și posesia anterioară cooperativizării.
Cu prilejul ultimei expertize întocmite în dosarul de revendicare, de către expert ing. O. F., s-a stabilit că identificarea suprafeței de 6.000 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr. 1788/1996 (moștenitorii Pașcanu), titlu ce a făcut obiectul acțiunii de partaj succesoral precum și potrivit planului de situație întocmit cu acest prilej, prin compararea formei și dimensiunilor planurilor de situație cu realitatea din teren, au stabilit că, deși la est este indicat ca vecinătate pârâu, totuși, la această vecinătate rămâne o suprafață de teren neidentificată, dar înscrisă în titlul de proprietate.
Concluzia fermă a expertului a fost că identificarea celor 6.000 m.p. înscriși în titlul de proprietate nr. 1788/1996 s-a făcut fără a se analiza atent vecinătățile și întinderea reală a acestora, modalitate în care s-a procedat și la identificarea suprafeței de 2.642 m.p. atribuiți prin hotărârea de partaj reclamantei, suprafață a cărui amplasament nu a fost stabilit în mod corect și real, circumstanțe ce au determinat confuziile ulterioare, sesizate și reținute prin nenumăratele rapoarte de expertiză întocmite pentru identificarea terenului revendicat de reclamantă. Mai mult decât atât, s-a stabilit că, terenul ocupat de către moștenitorul M. T., pârât alături de ceilalți moștenitori ai defunctei M. Z., nu excede suprafeței care a aparținut acesteia din urmă.
Astfel, pârâții au justificat un drept de proprietate cu privire la suprafața totală de 1,50 ha teren, în calitatea lor de moștenitori ai defunctei M. Z., astfel cum a fost stabilit prin titlurile de proprietate nr. 643/1994, nr. 648/1994 și nr. 12/2006 (în litigiu) dar în teren stăpânesc efectiv doar 12.281,68 mp., diferențele de teren constatate în minus, fiind urmarea erorilor săvârșite cu prilejul punerii în posesie (filele 121 - 122 dosar fond).
Analizându-se în concret documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 12/2006 cât privește întinderea suprafeței de teren înscrisă în acest titlu, prima instanță a reținut că, în registrul agricol din anii 1959 - 1962 M. Z. a figurat înscrisă cu suprafața de 1,50 ha, pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, care de altfel a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene în baza Tabelului nominal privind membrii cooperatori care au adus teren în gospodărie (filele 72 - 83 dosar fond).
Prin urmare în cauză au fost respectate dispozițiile imperative ale art. 9, 11 și 13 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. III alin. 1 lit. "a"; din actul normativ sus - menționat, respectiv pârâții nu ocupă teren situat pe vechiul amplasament al autorului reclamantei, teren solicitat de către aceasta în termen legal, liber la data solicitării, pârâții au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire iar autoarea lor a avut terenul în proprietate și l-a predat la C.A.P., titlul de proprietate îndeplinind toate condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de lege.
Date fiind toate cele de mai sus reținute, prima instanță a avut în vedere ca, în temeiul art. 9, 11, 13 și III alin. 1 lit. "a"; pct. (i) - pct. (vi) coroborat cu dispozițiile art. 34 alin. 1 și 4, art. 36 și 39 alin. 1 - 3 și 5 din H.G. nr. 890/2005, să respingă ca nefondată acțiunea.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a respins ca nefondată cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, pentru care nu s-au depus documente justificative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. V., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivând în esență, că prima instanță nu a analizat toate motivele de nulitate absolută din titlul de proprietate nr. 12/2006, cu toate că acest titlu a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor legii fondului funciar, pentru care sunt incidente prevederile art. III din Legea nr. 169/1997.
Recursul a fost nefondat.
Recurenta - reclamantă a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 12/2006 emis de Comisia județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru motivul că acesta este lovit de nulitatea prevăzută de art. III din Legea nr. 169/1997 și terenul înscris în acest titlu încalcă dreptul ei de proprietate asupra unei suprafețe de 0,16 ha din terenul de 2.642 m.p. atribuit reclamantei printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Susținerile recurentei nu au putut fi primite cât timp nu a făcut dovada interesului său în promovarea prezentei acțiunii, din nicio probă a dosarului nu a rezultat afirmativa suprapunere a terenului atribuit reclamantei printr-o hotărâre judecătorească și terenul înscris în titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat. Constatând acest aspect, tribunalul pentru lămurirea stării de fapt a pus în discuție chestiunea suplimentării probatoriului, în special necesitatea efectuării unei expertize topografice în cauză.
În acord cu principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reclamanta - recurentă, a arătat că nu dorește o nouă expertiză și a depus la dosarul cauzei lucrări topografice întocmite cu alte ocazii.
Văzând toate acestea, tribunalul, ca instanță de recurs, a stabilit că nu există identitate între terenul revendicat de reclamantă și cel înscris în titlul de proprietate nr. 12/2006, pentru care reclamanta nu are interesul juridic de a promova o acțiune în anularea titlului.
În altă ordine de idei, trebuia observat că reclamanta nu a invocat deloc care dintre multiplele motive de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 ar fi incidente în cauză, limitându-se doar la afirmația că reconstituirea titlului de proprietate săvârșită prin titlul de proprietate nr. 12/2006 este nulă, conform textului de lege prevăzut.
În concluzie, constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat, potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta a fost obligată să plătească intimatului M. T. cheltuielile de judecată ale acestuia, parțial întemeiate, instanța constatând că plata cazării la o pensiune nu se circumscrie cheltuielilor necesare purtării prezentului proces.
Împotriva acestei decizii civile a formulat contestație în anulare recurenta - reclamantă T. V., prin care reia criticile formulate prin recurs și arată ca temei de drept art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare, în forma în care a fost declarată, este inadmisibilă.
Contestatoarea formulează de fapt o serie de critici la Decizia civilă nr. 95/R/2013 a Tribunalului Covasna, care nu pot fi primite, cât timp suntem în prezența unei căi extraordinare de atac, de retractare a propriei hotărâri date de instanță. Această cale de atac poate fi declarată doar pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 din Cod procedură civilă.
Aliniatul 2 al art. 317 Cod procedură civilă, constată ca temei de drept al contestației prezente, se referă la cu totul alte situații și nu are legătură cu cauza de față. Acest articol arată că se poate formula contestație în anulare dacă partea nu a fost legal citată la judecată sau instanța a încălcat normele de ordine publică privitoare la competență, situații premise inexistente în acest dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta T. V. împotriva deciziei civile nr. 95/R/12.03.2013 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Divort. Jurisprudență Situaţii la divorţ → |
|---|
