Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1024 din data de 11.09.2013

Contestație la executare.Vânzarea bunului la a treia licitație.Condiții de preț.

Art.509 alin.5 C.proc.civ. prevede în esență că, dacă la licitațiile ulterioare nu se obține prețul de începere, bunul imobil va fi vândut la cel mai mare preț oferit.

A prelua și aplica textele legale din dreptul substanțial care reglementează prețul serios pentru ipoteza vânzării silite, ar însemna ca executorul să aprecieze după bunul său plac când este sau nu serios prețul imobilului scos la licitație.Vânzarea silită nu poate fi nici pe departe asimilată cu vânzarea consensuală, în prima ipoteză există debitori care nu-și execută obligațiile care le revin din titlurile executorii, de aceea se ajunge la urmărirea silită a bunurilor lor.

În condițiile în care întreaga procedură a fost publică, transparentă și s-au respectat prevederile codului de procedură civilă, nu se pune problema unei vătămări procesuale a debitorilor care nu-și plătesc datoriile, ci invers creditorul este cel prejudiciat întrucât nu i se plătește creanța.

(Tribunalul Arad ,secția civilă, decizia civilă nr. 1024/11 septembrie 2013,dosar nr. 18049/55/2012*)

Prin sentința civilă nr. 4798 din data de 31.07.2013 pronunțată în dosar nr. 18049/55/2012* Judecătoria Arad a admis cererea, având ca obiect "contestație la executare"; formulată de contestatorii B.T. și B.R., în contradictoriu cu intimații M. A. C. și T. H.L.

A dispus anularea actului de executare - proces - verbal de licitație din data de 22 noiembrie 2012 întocmit de B.E.J. Horia Păsculescu în dosarul execuțional nr. 131/2012 precum și a actelor de executare silită subsecvente.

A dispus restabilirea situației anterioare adjudecării imobilului înscris în CF 301223 Livada, nr. top. 66/a.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin titlul executoriu constând în sentința civilă nr.12931/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.16782/55/2011, irevocabilă, contestatorii B.T. și B. R. au fost obligați la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând daune interese compensatorii și 4.343 lei cheltuieli de judecată către intimatul M.A. C.

În baza titlului executoriu (sentința civilă nr.12931/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.16782/55/2011), la cererea creditorului - intimat M.A. C., s-a început executarea silită împotriva debitorilor contestatori, formându-se dosarul execuțional nr. 131/2012 al B.E.J. Horia Păsculescu, executarea silită a fost încuviințată prin încheierea nr.1304/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.4602/55/2012 (fila 9 dos. exec.).

Prin somația din 27.03.2012 debitorii au fost somați să achite suma de 10.000 euro și 13.460,20 lei reprezentând creanță și cheltuieli de executare (fila 12 dosar exec.), au fost stabilite în sarcina debitorilor cheltuieli de executare în cuantum de 9.117,20 lei prin procesul verbal încheiat de BEJ Horia Păsculescu. Ulterior, cheltuielile de executare au fost majorate la suma de 12.213,20 lei, fiind inclus și onorariul pentru expertiza efectuată.

Astfel, a fost declanșată executarea silită imobiliară, prin somația execuțională emisă la data de 12.11.2012 debitorii au fost înștiințați că în termen de 15 zile să achite creditorului suma de 10.000 euro și 16.556,20 lei reprezentând creanță și cheltuieli de executare (fila 170 dos. exec.).

Prin raportul de expertiză tehnică specialitatea în construcții întocmită de exp. ing. Șipoș Alexandru Silviu (filele 65-72 dos. exec.), s-a stabilit că imobilul urmărit silit, situat în com. Livada nr.146 compus din casă, anexe și teren în suprafață de 1562 mp, proprietatea debitorilor, înscris în CF 301223 Livada, avea o valoare de circulație de 41.380 euro.

În cadrul procedurii de licitație publică, a fost fixat termen pentru vânzarea la licitație a imobilului, prețul de pornire al licitației fiind stabilit la suma de 185.896 lei.

La primul termen nu s-a prezentat nici o persoană, executorul judecătoresc fixând un nou termen pentru vânzare, la data de 20.03.2012, în acest sens prețul de pornire al licitației fiind redus cu 25%, respectiv la 139.422 lei.

În lipsa licitatorilor, s-a fixat a treia licitație pentru data de 22.11.2012, ocazie cu care BEJ Horia Păsculescu a încheiat procesul verbal prin care a fost declarat adjudecatar, cu prețul de 41.000 lei, intimatul T. H.L. (fila 222 dos. exec.), fiind emis actul de adjudecare (fila 223 dos. exec.), împotriva acestui proces verbal de licitație a fost formulată contestație la executare, contestatorii invocând prețul neserios, derizoriu.

Potrivit disp. art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, "în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75 % din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.";

Instanța a observat, că cel mai mare preț la termenul stabilit pentru licitație a fost oferit de către intimatul - adjudecatar T.H.L. - de 41.000 lei, însă dispozițiile legale mai sus arătate au fost interpretate în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează condițiile de validitate ale contractului de vânzare - cumpărare, vânzarea la licitație fiind o formă particulară a acestuia, respectiv o vânzare forțată, realizată în cadrul executării silite, actul de adjudecare fiind actul prin care se transmite dreptul de proprietate, constituind titlu de proprietate pentru adjudecatar - conform art. 517, 518 c.pr.civ..

Sub acest aspect, instanța a reținut, că prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut, în cazul vânzării la licitație publică, potrivit procedurii de executare silită imobiliară, valoarea acestuia putând fi inferioară valorii reale a bunului. Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prețul imobilului, este și aceea de a fi serios (art. 1660 Noul cod civil - Legea 287/2009), adică să nu fie derizoriu, vădit disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut. Instanța a aratat că disp. art. 1660 NCC sunt aplicabile și în cazul vânzării silite, în ceea ce privește condițiile generale de validitate ale oricărui act juridic (proces verbal de licitație publică, actul de adjudecare) cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat - contrapestația, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiții generale și esențiale pentru validatea sa, datorită specificului său și a necesității respectării și ocrotirii drepturilor părților implicate în procedura executării silite, executorul judecătoresc care organizează licitația fiind ținut să respecte principiul enunțat, având obligația de a aprecia asupra seriozității prețului vânzării, în asemenea circumstanțe și să nu adjudece bunul.

Având în vedere că dispozițiile art. 1660 N.C.C., stabilesc că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat/determinabil de părți, iar în analiza acestei condiții, prețul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie vădit disproporțioat în raport de valoarea reală a lucrului, încât să se considere că nu există și prin urmare să nu poată constitui obiect al obligației cumpărătorului și cauză suficientă a obligației asumată de vânzător.

Instanța a avut în vedere privind valoarea imobilului urmărit - situat în comuna Livada nr.146 compus din casă, anexe și teren în suprafață de 1562 mp, proprietatea debitorilor, înscris în CF 301223 Livada, că acesta a fost evaluat în cadrul executării silite, la suma de 185.896 lei (41.380 euro), prin raportul de expertiză tehnică specialitatea în construcții întocmită de exp. ing. Șipoș Alexandru Silviu (filele 65-72 dos. exec.).

În aceste condiții, instanța a apreciat că prețul oferit în cadrul licitației organizate la data de 22.11.2012, de către intimatul T. H. L.n, de 41.000 lei, adică 22 % din valoarea de piață a imobilului, este unul neserios, motiv pentru care instanța, în temeiul art. 399, 404 c.pr.civ., a admis contestația la executare, a dispus anularea actului de executare - proces - verbal de licitație din data de 22 noiembrie 2012 întocmit de B.E.J. Horia Păsculescu în dosarul execuțional nr. 131/2012 precum și a actelor de executare silită subsecvente, iar în temeiul art. 4042 c.pr.civ., a dispus restabilirea situației anterioare adjudecării imobilului înscris în CF 301223 Livada, nr. top. 66/a.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T.H.L., solicitând trimiterea dosarului și recursului spre soluționare Tribunalului Arad, secția civilă, iar în urma admiterii căii de atac să dispuneți admiterea recursului formulat în cauză în temeiul disp. art. 304, 304 ind. 1 rap. la art. 312 C.p.c, cu consecința modificării hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii introductive; cu cheltuieli de judecată.

Așa cum a arătat în motivele de recurs, contestatorii au solicitat anularea procesului verbal de licitație întocmit de BEJ Horia Păsculescu în dosar execuțional 131/2012 și a actelor subsecvente, cu motivarea că prețul de adjudecare al imobilului debitorilor ar fi fost unul neserios, raportat la prevederile art. 509 al. 5 C.pr. civ. Și 1660 al. 2 NCC, respectiv că ar fi fost încălcate prevederile art. 511 C.pr.civ.

A apreciat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală deoarece a preluat întocmai critica exprimată pe calea contestației la executare, fără a ține cont de poziția și analiza pertinentă exprimată de adjudecatar în cauză, apare ca fiind criticabilă, impunându-se modificarea acesteia cu consecința respingerii contestației la executare.

Recurentul a participat la data de 22.11.2012 la licitația publică organizată de executor Horia Păsculescu, având ca obiect un imobil (intravilan cu casă), situat în vecinătatea Aradului (localitatea Livada) unde înțeles să ofere prețul de 38.000 lei și subsecvent, date fiind și ofertele terțului prezent la licitație, a oferit suma de 41.000 lei. Nu s-a făcut nicio ofertă peste acest preț, împrejurare față de care, executorul judecătoresc a constatat legalitatea licitației și recurentul a fost declarat adjudecatar, reținându-i-se banii consemnați pe recipisă în contul prețului, urmând a achita în termen de maxim 30 de zile și diferența de preț, ceea ce s-a și întâmplat.

Ulterior a aflat că se contestă legalitatea procedurii în condițiile în care, având în vedere cele stipulate în publicația de vânzare și cele expuse de executor a avut deplina credință că procedura a respectat prevederile legale.

A apreciat că instanța este chemată să țină cont de cadrul în care a operat vânzarea bunului imobil din Livada 146, înscris în CF 301223 Livada, top. 66/a, nefiind vorba de o vânzare consensuală, supusă regulilor de drept comun, ci despre o valorificare a unui imobil al unor debitori de către organul de executare silită, ceea ce atrage incidența normelor speciale ale codului de procedură civilă - respectiv art. 509 C.pr.civilă și art. 503 C.pr.civilă. Acest articol are ca și corespondent prevederile art. 845 din noul cod de procedură civilă.

Din punct de vedere al aplicabilității legii în timp licitația în cadrul căreia recurentul-pârât a adjudecat imobilul din Livada 146 a fost supusă prevederilor vechiului cod de procedură civilă.

Contestatorii au evocat drept motiv de nulitate al adjudecării prețul neserios, astfel fiind relevante în speță și prevederile noului cod de procedură civilă (cu referire la disp. Art. 845), prevederi care, în lipsa unor criterii legale definitorii pentru noțiunea de "preț (ne)serios" sunt de natură a aduce unele clarificări.

Față de lipsa unor repere legale clare privitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 1660 al. 2, revine instanței rolul de a analiza aplicabilitatea în concret a dispozițiilor art. 1660 NCC.

A apreciat, ceea ce este esențial e faptul că nu se poate asimila vânzarea realizată în procedura valorificării bunurilor la licitație celei consensuale, prima constituind o procedură specială, supusă unor norme procedurale speciale și unui formalism menit să asigure prin el însuși salvgardarea drepturilor participanților la procedură, aspecte care o diferențiază esențialmente de o vânzare consensuală. În măsura în care se acceptă o diferențiere, urmează a constata că, în procedura executării silite legiuitorul a reglementat mijloace specifice prin care salvgardează drepturile participanților la procedură, fie ei debitori sau creditori. Există un formalism al procedurii care impun transparența acesteia, inclusiv prin comunicarea actelor de executare și afișarea acestora în modalitățile prescrise de lege.

Debitorul este invitat să participe la procedura stabilirii prețului imobilului, dar are și posibilitatea expresă de a proceda la o vânzare directă în cadrul procedurii, în favoarea unui cumpărător identificat de acesta, evitându-se riscul unei vânzări la licitație la care, este de notorietate că prețul obținut este sub cel estimat.

Organul de executare a parcurs întocmai toate etapele prescrise de lege anterioare scoaterii imobilului la licitație, debitorii nu au luat parte la nici un act de executare, refuzând practic să exercite drepturile procesuale expres prevăzute. Licitația a urmat toate cerințele de publicitate.

Demarată fiind procedura de valorificare a imobilului la licitație, debitorii își asumă riscul înstrăinării acestuia la un preț sub valoarea dată de evaluare, valoarea de înstrăinare fiind cea care rezultă din jocul "cererii și al ofertei", care îmbracă în materie execuțională forma ofertelor depuse de participanții la licitație. Organul de executare este garantul transparenței procedurii, verificând realizarea tuturor cerințelor prescrise de lege.

Legiuitorul nu a restricționat valorificarea bunurilor debitorului în procedura execuțională de plata unui anumit preț, atâta vreme cât sunt respectate prevederile legale în materie, asigurându-se condițiile de desfășurare a unei licitații la care participarea să fie liberă

Bunul fiind valorificat la a treia licitație, în condițiile în care, la primele două termene nici măcar nu s-au prezentat persoane interesate, recurentul-pârât adjudecând la cel mai mare preț oferit, în condiții de deplină libertate de a oferta.

În aceste condiții, lipsa unor oferte superioare prețului de 41.000 lei nu poate fi imputată adjudecatarului, după cum nici oferirea acestei sume nu constituie o încălcare a vreunei norme procedurale de natură a justifica anularea procedurii. Organul de executare nu a pus în vedere că s-ar încălca vreo prevedere legală sau că, prețul ofertat ar trebui să atingă un anumit procent din prețul de evaluare.

Cu privire la seriozitatea ofertei, legiuitorul nu a restricționat valorificarea bunurilor debitorului în procedura execuțională de plata unui anumit preț.Optica legiuitorului este aceea de a permite valorificarea bunurilor în procedura execuțională atât la o valoare de 30% din prețul de pornire, sens în care sunt prevederile exprese ale art. 845 al. 8 teza a treia din NCPC chiar și sub această valoare, sens în care sunt prevederile art. 845 alin. 9 NCPC

În aceste condiții, a apreciat că suma oferită de recurent, de 41.000 lei, nu poate fi catalogată ca fiind una derizorie. O interpretare contrară ar fi de natură a contrazice textul de lege, singurul de natură a stabili criterii procentuale în materia dată.

În susținerea afirmațiilor invocă chiar jurisprudența la care contestatorii intimați fac trimitere rețin ca fiind un preț neserios acel preț ce reprezintă circa 7.7% din valoarea de circulație a bunului (Sentința 9011/01.07.2010 pronunțată de judecătoria Sectorului 3 București, depusă în copie la dosar), respectiv circa 8% din valoarea expertizată a bunului (Decizia civiiă nr. 3334R din 06.12.2011, pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 4561/94/2010, disponibilă la http://legeaz.net; de asemenea, face trimitere la jurisprudența CEDO - cauza Kanala contra Slovaciei.

Recurentul-pârât nu putea să prevedă, în mod rezonabil că prețul de 41.000 lei oferit în cadrul licitației din 22.11.2012 poate fi considerat ca unul derizoriu, de natură a lipsi de efecte actul. În aceste condiții, anularea procedurii și implicit a actului de adjudecare, în condițiile actualei reglementări în care Statul român nu prohibește o atare conduită ci, din contră, legiferează expressis verbis posibilitatea de a adjudeca bunul la cel mai mare preț oferit, cu trimitere expresă la o valoare de 30% din prețul de strigare și, chiar sub această valoare, constituie o privare de proprietate a recurentului în accepțiunea jurisprudenței CEDO, privare de proprietate vădit vătămătoare.

A învederat faptul că debitorii nu au înțeles să-și salvgardeze drepturile în cadrul procedurii execuționale, participând la actele de executare, chiar valorificând direct bunul conform prevederilor art. 494 raportat la art.431 CPC.

Nu s-a formulat contestație de către creditor, acesta din urmă fiind prejudiciat de tergiversarea executării, condiții față de care a fost de acord inclusiv cu vânzarea la prețul de 41.000 lei.

Raportat la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 511 CPC, procesul verbal întocmit de executor la 22.11.2012 face mențiune expresă că "ofertele sunt consemnate în lista de participanți la licitația publică din 22/11/2012 care face parte integrantă din procesul verbal", împrejurare față de care nu se poate reține o încălcare a legii, și cu atât mai puțin o vătămare a drepturilor debitorilor contestatori.

A apreciat ca fiind nefondate criticile aduse de contestatori solicitând admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii primei instanțe și respingerea contestației la executare;

Intimații contestatori B.T.și B. R. au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului formulat ca netemeinic și nefondat, și păstrarea în tot a soluției instanței inferioare statuată în cadrul sentinței civile nr. 4798 din 31.07.2013.

Pozițiile părților sunt foarte clar tranșate (inechivoce) încă din prima instanță, nici recurentul și nici intimații neaducând efectiv nimic nou pe palier argumentativ sau motivațional în față instanței de recurs.

Recurentul a susținut că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, în cadrul vânzării la licitație publică a unui bun imobil executat silit (în ipoteza în care nu este oferit nici prețul la care imobilul este evaluat) atunci acesta se va putea vinde, ulterior, la cel mai mare preț oferit, indiferent care ar fi acest preț.Ca un corolar, recurentul a apreciat că art. 509 alin. (5) C proc. civ. 1865 nu se coroborează cu art. 1.660 NCC (art. 1.303 C. civ. 1864).

Intimații au susținut că art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865 se întregește/completează/influențează întotdeauna cu art. 1.660 NCC (art. 1.303 C. civ. 1864), atrăgându-se prin această "uniune" toate consecințele de rigoare: pret neserios (derizoriu) = nulitate proces de licitațire + act de adjudecare.

Au arătat faptul că prima instanță a calculat corect prețul de adjudecare al imobilului, acesta fiind de 22% din valoarea acestui bun, valoare stabilită prealabil printr-o expertiză necontestată de către recurent.

Invocând aceste argumente au solicitat a se înlătura toate digresiunile și paralelismele realizate de către recurent vizavi de dispozițiile Noul Cod de Procedură Civilă fiind vorba de un dosar execuțional din anul 2012, iar NCPC a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013

Au considerat că prevederile art. 1660 NCC se aplică inechivoc și vânzării la licitație publică (în cadrul executării silite) deoarece aceasta este o veritabilă vânzare, și ca oricare altă vânzare trebuie să îndeplinească și cerințele privitoare la preț (inclusiv seriozitatea), iar sine pretio nulla venditio est.

Au conchis că nu există nicio contradicție între art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, teza "la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit" și art. 1.660 alin. (2) NCC care sub titlul marginal de Condiții ale prețului reține: "Aceasta trebuie să fie serios (...)", dimpotrivă, existând o perfectă armonie, completare, întrepătrundere.

Într-adevăr "bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit";, dar acest preț, chiar cel mai mare oferit de către un licitant "trebuie să fie serios", deci să respecte, în continuare, o atare condiție.

Au arătat că legiuitorul se exprimă strict în maniera "bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit" ci nu în varianta "bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, indiferent care ar fi acesta".

Au considerat că, dacă s-ar admite poziția recurentului, ar trebui împărtășită inclusiv teza (sine qua non, ca un corolar) că un imobil va putea fi vândut (în cadrul licitației publice, în executare silită) chiar și la un preț de 1 Ron, sau chiar 1 ban, odată de acest recurent exclude totalmente incidența art. 1660 NCC (cu a sa condiție a prețului neserios) în vânzarea silită.

Examinând sentința recurată prin prisma art.304 și 3041 C.proc. civ. tribunalul a reținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul art.304 pct.9 din C.proc.civ.

Art.509 alin.5 C.proc.civ. prevede în esență că, dacă la licitațiile ulterioare nu se obține prețul de începere, bunul imobil va fi vândut la cel mai mare preț oferit.

Textul s-a aplicat întocmai la situația concretă din speță în care recurentul adjudecatar a oferit la cea de a treia licitație prețul cel mai mare, în condițiile în care la primele două termene de licitație nu s-a prezentat nimeni și asta ținând cont de faptul că întreaga procedură execuțională este publică.

Față de cele ce preced,a prelua și aplica textele legale din dreptul substanțial care reglementează prețul serios pentru ipoteza vânzării silite, ar însemna ca executorul să aprecieze după bunul său plac când este sau nu serios prețul imobilului scos la licitație - asta evident în condiții similare cu speța de față -. De asemenea când executorul ,, ar aprecia"; că prețul nu este serios ar trebui să reia licitațiile până când ,, i se va părea serios"; prețul oferit. Vânzarea silită nu poate fi nici pe departe asimilată cu vânzarea consensuală, în prima ipoteză există debitori care nu-și execută obligațiile care le revin din titlurile executorii, de aceea se ajunge la urmărirea silită a bunurilor lor.

Situația ar fi radical diferită dacă în concret s-ar proba existența unei conivențe frauduloase între executorul judecătoresc și participanții la licitații sau că executorul ar fi împiedicat participarea terților la licitații astfel ca să se ajungă la un ,, preț neserios";, ceea ce nu este cazul.

Pentru considerentele expus,tribunalul a admis recursul formulat de recurentul T.H. L. în contradictoriu cu intimații: B.T., B. R. și M. A. C. împotriva sentinței civile nr. 4798/31.07.2013 pronunțată de Judecătoria Arad și în consecință a modificat în tot sentința recurată în sensul respingerii contestației la executare.

← Procedura insolvenţei. Jurisprudență		Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii.... →

Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare