Contravenţie rutieră. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Decizie nr. 37 din data de 25.09.2013
Contravenție rutieră. Grad de pericol social ridicat al contravenției de trecere pe culoarea roșie a semaforului electric. Nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale prin înlocuirea amenzii cu avertismentul față de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de trecere pe culoarea roșie a semaforului electric, ce derivă din riscul producerii unor accidente de circulație și atitudinea manifestată de către parte pe parcursul procesului, trebuind să se concluzioneze în sensul că sancțiunile aplicate sunt întemeiate legal și bine individualizate prin prisma criteriilor de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar numai sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de legiuitor cu prilejul edictării normei juridice reținute în mod corect a fi fost încălcată de către petent.
(Tribunalul Arad secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă
nr.37 din data de 25 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr. 5284/55/2013)
Just a reținut judecătoria raportat la lucrările dosarului primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește toate cerințele imperative reglementate la art. 17 din OG nr. 2/2001 și că în orice caz fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost descrisă într-o măsură suficientă care să permită judecătorului să examineze respectivul act juridic sancționator potrivit cu prevederile art. 34 alin. 1 din același act normativ sus menționat, că pe altă parte nulitatea relativă invocată poate fi reținută numai condiționat de dovedirea de către petent a unei vătămări cauzate acestuia de neinserarea unor mențiuni astfel sancționabile, ceea ce nu este cazul în speță unde o atare vătămare nu a fost probată cu succes de către parte și nu în ultimul rând că măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule poate fi luată și de către agentul constatator atunci când nu se relevă situațiile de excepție reglementate la art. 96 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 în care doar șeful poliției rutiere poate dispune o atare măsură.
Pe de altă parte privitor la aspectele de fond ale cauzei și în pofida semnării procesului verbal de contravenție cu obiecțiuni de către petent inserate la rubrica "alte mențiuni"; din actul juridic sancționator instanța de fond a reținut corect prin hotărârea judecătorească pronunțată că mențiunile inserate în procesul verbal contestate în fața sa privitoare la faptă și autorul acesteia au fost dovedite într-o măsură suficientă de către intimat, planșele foto dar și CD-ul depuse la dosar în anexă la referatul cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea contravențională probând cu succes că la data și ora menționate autoturismul condus de către petent a trecut pe culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune și situat la intersecția străzii Corneliu Coposu cu Piața Drapelului din municipiul Arad, fiind vădit că, contrar a ceea ce rezultă că ar dori petentul, fotografiile trebuie evaluate prin raportare unele la celelalte și coroborarea timpilor în care fiecare dintre acestea a fost realizată iar nu trunchiat ca și cum nu ar fi în legătură fiecare dintre iele cu celelalte.
Nu în ultimul rând cu temei a statuat judecătorul primei instanțe că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale prin înlocuirea amenzii cu avertismentul față de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite ce derivă din riscul producerii unor accidente de circulație și atitudinea manifestată de către parte pe parcursul procesului, trebuind să se concluzioneze în sensul că sancțiunile aplicate sunt întemeiate legal și bine individualizate prin prisma criteriilor de la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, iar numai sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de legiuitor cu prilejul edictării normei juridice reținute în mod corect a fi fost încălcată de către petent.
Prin urmare nu pot fi primite criticile și susținerile pe care petentul le-a făcut prin motivele sale de apel în sensul preconizat de către acesta și care rezidă din chiar cererile formulate mai ales în condițiile în care hotărârea judecătorească apelată cuprinde toate cerințele de la art. 425 din Noul Cod de procedură civilă, și în contextul în care judecătorul instanței de fond a expus în mod corespunzător situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probelor administrate ca și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătând totodată și motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, fiind lesne de observat finalmente că prima instanță și-a întemeiat în drept și mențiunea din dispozitivul sentinței privitoare la cheltuielile la care petentul a fost obligat prin sentință.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | Procedura insolvenţei. Jurisprudență → |
|---|
