Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 6814 din data de 07.11.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. la data de 23.10.2015, contestatorul P D în contradictoriu cu intimata SC E R S IFN SA, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare, nr.vechi, înregistrat la BEJ R V S, prin care solicită constatarea perimării executării silite și desființarea ei, și să se constate că a intervenit prescripția dreptului creditoarei de a obține executarea silită.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență că executarea silită a fost declanșată în anul 2013 la cererea SC E R S IFN, în același an dosarul fiind preluat de BEJ R V, iar până în momentul primirii actelor de executare din 01.10.2015 nu a mai primit nici un act de executare.În raport de aceste considerente sunt incidente dispozițiile art.389 alin 1 vechiul cod de proc civ referitoare la perimarea executării silite.Mai arată contestatorul că a intervenit și prescripția dreptului de a obține executarea silită, deoarece ultima rată scadentă era în luna iunie 2009, iar de la acel moment până la înregistrarea dosarului de executare silită în 2013 a trecut mai mult de 3 ani. S-a mai susținut că lipsește încheierea de încuviințare a executării silite.
În dovedirea cererii, care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.399, 389, 405, 373, 379 vechiul Cod de pro civ, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația a fost legal timbrată.
Intimata a formulat în termen legal întâmpinare(f.27), solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că debitoarea a încheiat la data de 17.05.2005 un contract de credit cu intimata având ca obiect emiterea unui card de credit pentru achiziționarea unui produs. La data de 19.12.2012 creditoarea a procedat la declararea exigibilității anticipate a creditului, iar la data de 08.01.2013 a înregistrat cererea de executare silită la BEJ P V, fiind constituit dosarul de executare nr.. Achiziționarea și achitarea în tranșe lunare fixe a produselor a fost posibilă exclusiv ca urmare a semnării cererii pentru emiterea și utilizarea cardului E. Penalitățile de întârziere nu s-ar fi adăugat la debitul restant dacă debitoarea și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată a tranșelor lunare la scadență.
În raport de istoricul de card, ultima plată efectuată de debitoare a fost în data de 20.11.2009, termenul în care creditoarea putea trece la executarea silită era de 60 de zile de la această ultimă plată, respectiv 20.01.2010, astfel că termenul de prescripție a început să curgă la această dată și urma să se împlinească la data de 20.01.2013. Cererea depusă la organul de executare la data de 08.01.2013 a fost depusă înainte de împlinirea termenului de prescripție. Referitor la excepția perimării, intimata arată că s-a dispus înființarea popririi, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.389 vechiul Cod de proc civ.
S-a atașat în copie dosarul de executare 1513/2013 al BEJ R V S.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin somația nr. din 01.10.2015 emisă de BEJ R V S a fost somată debitoarea P D să achite creditorului SC E R S IFN SA suma de 11.572,79 lei, din care 9917,15 lei debit și 1655,64 lei cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr..
Dosarul de executare a fost înregistrat în baza cererii creditoarei la data de 08.01.2013 la BEJ PV, și a fost ulterior preluat de BEJ R V S. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Bacău prin încheierea din 06.02.2013 pronunțată în dosar nr.. Singura modalitate de executare adoptată în dosarul de executare a fost executarea silită prin poprire, fiind înființată poprirea asupra veniturilor obținute de debitoare de la C, prin adresa din 30.10.2015.
Prin urmare, întrucât unica formă de executare a fost executarea silită prin poprire, nu sunt incidente dispozițiile art.389 alin 1 vechiul cod de proc civ, deoarece dispozițiile art.390 din acest act normativ exclude perimarea în cazul popririi, stipulând că "Dispozițiile art. 387 și 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație";.Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția perimării executării silite.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că titlul executoriu pus în executare este reprezentat e contractul de credit nr., prin care debitoarea a contractat un credit în vederea achiziționării unui bun, în valoare de 38.347.758 lei vechi, care urma a fi restituit în 48 de rate lunare, ultima rată fiind scadentă în iunie 2009. Debitoarea a efectuat ultima plată la data de 09.11.2009, conform extrasului de cont aflat la fila 78 dosar.
Dreptul creditoarei fiind unul de natură patrimonială, constând într-o sumă de bani, acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege. Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar în conformitate cu art. 7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data la care s-a născut dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Având în vedere caracterul succesiv al prestațiilor datorate de debitoare, pentru fiecare rată lunară scadentă termenul de prescripție a început să curgă din momentul scadenței acesteia și s-a împlinit după 3 ani, potrivit art.12 din același act normativ. Prin urmare, pentru ultima rată scadentă în iunie 2009 termenul de prescripție s-a împlinit în iunie 2012.
Și de la ultima plată efectuată de debitoare a trecut mai mult de 3 ani până la înregistarea cererii de executare silită.
Nu poate fi reținută apărarea creditoarei în sensul că termenul de prescripție a început să curgă la împlinirea unui termen de 60 de zile de la ultima plată, deoarece momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție nu poate fi stabilit de părți, ci doar de lege, iar termenul la care face referire creditoarea este un beneficiu recunoscut de aceasta în favoarea debitoarei, de a nu începe executarea silită decât după ce debitoarea nu achită timp de două extrase consecutive, o amânare la plată sau un termen de grație ce nu influențează începutul prescripției.
Creditoarea a înregistrat cererea de executare silită la data de 08.01.2013, după împlinirea unui termen de 3 ani de la scadența ultimei rate de credit și după împlinirea unui termen de 3 ani de la ultima plată efectuată de debitoare.
Nu are relevanță în acest caz data declarării scadenței anticipate a creditului de către creditoare, atât timp cât ultima plată efectuată de debitoare s-a făcut la data de 09.11.2009, de la această dată începând să curgă termenul de prescripție.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va admite contestația la executare, urmând să anuleze actele de executare.
| ← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... | Tutelă. Jurisprudență Minori → |
|---|
