Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 7888 din data de 19.12.2016

Deliberând asupra prezentei contestații instanța reține următoarele;

Prin contestația înregistrată sub nr. ... din data de ... pe rolul Judecătoriei ... contestatoarea ... în contradictoriu cu intimata ... a formulat contestație la executare și contestație la titlu în dosarul de executare silită nr. ... al S.C.P.E.J. ... și a solicitat anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Bacău în dos. nr. ... prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite în temeiul contractului de credit nr. ... din ... și a actului adițional nr. 1 din ... la solicitarea creditoarei ...., anularea actelor de executare silită întocmite de S.C.P.E.J ..., anume somația emisă la data de ... și primită la data de ..., precum și constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la:

- pct. 3.5 ultimul alineat din contractul de credit nr. ... din.... cu privire la faptul că rambursarea în avans parțială sau în avans se poate efectua numai după plata comisionului aferent calculat la pct. 4.2, respectiv comision de administrare;

- art. 4.1 lit. a din contract cu privire la faptul că dobânda este revizuibilă periodic de către bancă pe toată perioada contractului "în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport de politicile de creditare ale băncii;";

- art. 4.1 lit. a cu privire la următoarele paragrafe: în cazul în care în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii comunicat ... primește din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea facilității în noile condiții, toate sumele datorate de împrumutat băncii devin scadente și plătibile imediat. În cazul în care împrumutatul, ca urmare a luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii, nu va rambursa soldul creditului, dobânzile și celelalte speze aferente, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că acesta a acceptat noul nivel al dobânzii;

- art. 4.1 lit. b și c din contract referitor la marja majorată, precum și penalitățile de întârziere;

- art. 4.2 lit. a, b și d din contract referitor la comisionul de administrare în cuantum de 600 euro, comisionul de modificare a scadențarului în cuantum de 1% din suma creditului rămasă, precum și comisionul de rambursare avans;

- art. 7.3 referitor la alineatul în care banca poate institui un gaj asupra întregului patrimoniu al contestatoarei.

Ca urmare a constatării abuzive a clauzelor anterior menționate, se solicită de contestatoare restituirea sumelor încasate în mod nelegal. Se solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată din ... contestatoarea a depus la dosar o cerere de modificare a contestației în care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu și constatarea clauzelor abuzive mai sus menționate.

Ulterior, la termenul de judecată din ... contestatoarea a renunțat la capătul de cerere în care a solicitat lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu în aplicarea dispozițiilor art. 711 alin. 2 C.pr.civ., la același termen de judecată instanța a luat act de renunțarea la judecata acestui capăt de cerere și a calificat contestația la executare ca fiind o contestație la executarea silită însăși, iar nu o contestație la titlu.

Contestatoarea a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru de 1000 lei.

În motivarea cererii contestatoarea arată, în rezumat, că la ... a încheiat cu intimata contractul de credit nr. ... prin care a contractat un credit în valoare de 10.000 euro, echivalentul în lei, pentru o perioadă de 120 de luni, cu o dobândă de 7,75% p.a. și marja de 2% p.a. revizuibilă. La data de 13.05.2010 între ea și intimată a fost încheiat actul adițional nr. 1 prin care i s-a acordat o înlesnire de aproape un an de zile constând în reducerea temporară a cuantumului ratei lunare.

În 28.07.2016 a primit de la executorul judecătoresc somația mobiliară prin care i s-a adus la cunoștință achitarea debitului de 32.661,16 lei și a cheltuielilor de executare silită în cuantum de 4161,20 lei, iar în cazul în care nu se achită tot debitul, executarea silită va continua împotriva sa sub toate formele.

Se invocă de contestatoare faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă astfel încât executarea silită să fie una legală și temeinică, executarea fiind începută în afara cadrului legal. Se susține că actele de executare silită sunt nelegale în condițiile în care somația a fost emisă pentru suma de 36.882 lei reprezentând debit restant și cheltuieli de executare, în condițiile în care încheierea de încuviințare a a executării silite din dosarul nr. ... a fost pentru suma de 32.661,16 lei din contractul de credit, dobândă și comisioane, precum și suma de 62 lei cheltuieli de judecată. Cu privire la suma de 4161,20 lei reprezentând cheltuieli de executare, se afirmă de contestatoare că instanța a încuviințat executarea doar pentru suma din titlul executoriu și chiar dacă executorul a stabilit cheltuieli de executare, ea nu poate fi urmărită și pentru recuperarea acestor sume deorece s-ar încălca prevederile instanței de executare privind suma pentru care s-a încuviințat executarea silită.

Cu privire la înlăturarea din convenția de credit modificată prin actul adițional nr. ... a clauzelor abuzive, se invocă de contestatoare că aceste clauze cuprinse în petitul contestației sunt prevederi contractuale preformulate și încalcă flagrant prevederile Legii nr. 193/2000, cât și dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, acestea nefiind negociate direct de către părți, așa încât stabilesc o poziție net inferioară împrumutatului în cursul executării convenției de credit, contrar cerinețelor bunei-credințe.

Se invocă de contestatoare că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Prevederea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese care interzic comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii(art. 1 lin. 3 din Legea nr. 193/2000), iar sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută care poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958. Se invocă de contestatoare faptul că în jurisprudența comunitară este recunoscut dreptul judecătorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale, ceea ce întărește concluzia aplicării sancțiunii absolute a clauzelor abuzive(Cauza Oceano Grupo Editorial S.A.c. Rocio Marciano Quintero, CJCE - 27.06.2000).

Se afirmă de contestatoare că art. 4.1 lit. a poate fi considerat abuziv prin aceea că banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele nefiind specificate condițiile concrete în care pot interveni aceste modificări, că modificarea dobânzii este lăsată la puterea discreționară a băncii, aspect constatat și de ... prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. ... din ... ce face obiectul dosarului civil nr. 434/2/2015 aflat pe rolul Tribunalului București.

Se invocă de contestatoare prevederile art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 potrivit cărora, principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral, nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut în contract, și, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care să aibă de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Pentru revizuirea ratei dobânzii este necesară prezentarea unei situații clare, corespunzător descrisă care să ofere clientului posibilitatea de a cunoaște de la început fără a fi necesar a avea cunoștințe de specialitate, că, dacă această situație se produce, dobânda va fi mărită. Doar astfel opțiunea sa de a contracta este liberă, perfect conștientă și cu reprezentarea consecințelor actului juridic pe care îl va semna. Motivul trebuie să fie suficient de clar arătat pentru ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să aibă posibilitatea de realiza un control judiciar adecvat și eficient pentru a conchide în sensul existenței sau inexistenței situație care constituie motiv pentru majorarea dobânzii.

Se afirmă de contestatoare că acele clauze din contract referitoare la marja majorată cât și dobânda penalizatoare sunt lovite de nulitate întrucât pârâta ar efectua o dublă penalitate în contul contestatoarei. Contestatoarea invocă prevederile art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011, anume că rata dobânzii penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR plus 4 puncte procentuale, iar această dobândă penalizatoare se va calcula potrivit dispozițiilor art. 8 din același act normativ, numai asupra sumei împrumutate.

Referitor la art. 4.2 lit. a, b și d din contract privind comisionul de administrare, modificare scadențar, cât și comisionul de rambursare în avans sunt abuzive deoarece se poate constatat că scopul perceperii acestor comisioane este neclar, terminologia folosită nefiind descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comisioane. Se afirmă că nu se poate aprecia cu privire la legalitatea acestor clauze din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată. Cuprinderea acestor clauze în contracte preformulate creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, determinând nulitatea absolută a acestei clauze abuzive. Contestatoarea arată că prin inserarea acestor comisioane se încalcă flagrant dispozițiile art. 4 din Legea nr.193/2000 și art. 18 din O.G. nr. 21/1992.

Cu privire la comisionul de administrare se afirmă de contestatoare că acesta disimulează de fapt un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și creând băncii un avantaj concurențial contrar uzanțelor cinstite față de celelalte bănci și nu reprezintă altceva decât o dobândă mascată. Se afirmă de asemenea că această disimulare a dobânzii echivalează cu un dol.

Raportat la comisionul de rambursare în avans de 2%p.a. din suma plătită în avans, dar nu mai puțin de 3 euro echivalentul în lei, se afirmă că este abuziv prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 50/2010 care a eliminat un astfel de comision pentru creditele cu dobândă variabilă, iar în cazul creditelor cu dobândă fixă, acesta nu trebuie să depășească 1%. În acest sens instituțiile bancare aveau obligația de a modifica în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței toate contractele aflate în curs de derulare cu referire la perceperea de către instituțiile bancare a acestui comision. Se susține de contestatoare că acest comision este abuziv și față de dispozițiile art. 1143 și urm. din vechiul cod civil privind compensația legală, art. 4.5 și art. 4.6 fiind o aplicarea a acestei instituții și faptul că este incident pct. 1 lit. i din anexa la Legea nr. 193/2000.

Cu referire la art. 7.3, pentru a nu fi abuzivă, clauza ar trebui să vizeze raporturile contractuale dintre părți doar asupra bunului garantat, nu alte bunuri care nu fac obiectul contractului, în caz contrara s-ar crea un prejudiciu major în patrimoniul împrumutaților.

În drept contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004 și O.U.G. nr. 50/2010.

În dovedire contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă. Ulterior, la termenul de încuviințare a probelor contestatoarea nu a mai insistat asupra probei cu expertiză contabilă.

Intimata a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității cererii cu motivarea că prin intermediul contestație la executare nu se poate solicita a se pronunța o hotărâre de desființare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, ci cel mult să se pronunțe asupra încheierilor date de excutorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de excutare, asupra anulării încheirii prin care s-a încuviințat executarea silită. Se arată că apărările invocate de contestatoare în acțiune prin care se contestă chestiune legale de interpretarea, validitatea și interpretarea clauzelor contractuale, exced obiectului unei contestații la executare.

În susținerea caracterului cert al creanței, se arată de intimată că a fost întocmit un scadențar de plată și un istoric al plăților, iar contestatoarei i s-a comunicat notificarea de scadență anticipată a creditului prin care este înștiințată cu privire la debitul restant și declararea scadenței anticipate.

În privința cheltuielilor de executare silită intimata a invocat prevederile art. 670 C.pr.civ. și arartă că deși creditoarea a avansat doar o parte din cheltuielile de executare, totalitatea lor este calculată de executor prin încheirea de stabilire cheltuieli în conformitate cu codul de procedură civilă și cu Ordinul MJnr. 2561/2012.

Cu privire la caluzele din contractul de credit invocate de contestatoare ca abuzive, se arată de intimată că și-a îndeplinit obligația de transparență, precum și obligația de a nu stipula clauze abuzive în sensul art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000. Se invocă de intimată că toate clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri sunt elemente care formează costul total al creditului și împreună alcătuiesc prețul contractului, nefiind supuse controlului din perspectiva caracterului abuziv.

Sub aspectul negocierii se arată că prezumția instituită în cazul contractelor preformulate este relativă, iar claiuzele invocate de contestatoare nu sunt preformulate, conținutul lor fiind stabilit de comun acord între părți. Se afirmă că nu este îndeplinită nici condiția dezechibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților întrucât creditoarea a pus la dispoziția debitorului o sumă importantă ce urmează a fi achitată într-un termen relativ lung. Astfel, singurul risc asigurat rămâne cel al neexecutării obligațiilor de către consumator. Se susține pe baza acestor considerații că nici una din clauzele invocate nu este abuzivă.

Referitor la dobândă, se afirmă că aceasta este formată dintr-o marjă plus dobânda de referință. Se invocă de intimată prevederile pct. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 și faptul că modificarea dobânzii s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și se arată că împrumutatei i s-au prezentat mai multe tipuri de facilități de credit, cu dobândă fixă în primul an, cu dobândă variabilă și cu dobândă mixtă, iar debitoarea a optat în cunoștință de cauză pentru creditul cu dobândă variabilă și astfel și-a asumat obligațiile spacifice acestei facilități de credit.

Cu privire la comisioanele percepute de bancă, se invocă de intimată prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2000, precum și că acestea fac parte din costul total al creditului, că a informat contestatoarea cu privire la toate clar și fără echivoc cu privire la costul creditului și la tipul de comisioane practicate și că scopul activităților de administrare a creditului reprezintă chiar buna funcționare a contractului, anume alocarea plăților, monitorizarea acestora și, dacă este cazul, raportarea în bazele de date legale sau atenționarea scrisă ori telefonică a debitorului. Intimata afirmă perceperea legală a comsionului de administrare și faptul că acesta este recunoscut și de O.U.G. nr. 50/2010, precum și de Uniunea Europenă prin Directiva CE nr. 2008/48 care a fost transpusă în ordonanța menționată, iar cu privire la comisionul de rambursare în avans, se afirmă că acesta nu este perceput abuziv, nu obligă l plata unor sume de bani în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, ci reprezintă o compensație pentru costurile legalte de rambursarea anticcipată.

În drept intimata a invocat prevederile art. 205, art. 206 și art. 208 C.pr.civ.

Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Excepția inadmisibilității contestației a fost respinsă de instanță prin încheirea din 23.11.2016.

Instanța a atașat dosarul de executare nr. ... al S.C.P.E.J. ....

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Pe fond, din analiza probatoriului administrat în cauză instanța reține următoarele:

Prin cererea din data de ... intimata .... a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în contractul de credit de nevoi personale nr.... din data de ... încheiat cu contestatoarea în calitate de împrumutat, prin care s-a acordat acesteia din urmă un credit în valoare de 10.000 euro, cu scadența finală la data de ....

În acest sens s-a format dosarul de executare nr. ... al S.C.P.E.J. ...

După încuviințarea executării silite prin încheierea din data de ... a Judecătoriei ... pronunțată în dos. nr. ..., au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă de ... lei și s-a emis somația din data de 21.07.2016 prin care contestatoarea a fost somată ca în termen de o zi de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul ei, să se conformeze titlului executoriu contract de credit nr.... din data de ... în sensul de a achita creditoarei sume totală de ... lei reprezentând credit nerambursat(32.661,16 lei), taxă judiciară de timbru(62 lei), onorariu executorului judecătoresc(3919,20 lei) și cheltuieli de executare(180 lei inclusiv TVA). Somația a fost comunicată contestatoarei la data de 28.07.2016(dovada de la fila 96 dos.).

S-a solicitat de contestatoare anularea încheierii de încuviințare a executării silite, fără a se arăta în concret care sunt motivele de nelegalitate, chiar mai mult, încheierea este invocată drept criteriu pentru a sprijini apărarea debitoarei cu privire la emiterea somației pentru o altă sumă decât cea prevăzută în încheierea de încuviințare a executării silite. Instanța nu observă nici un motiv de nelegalitate a încheierii de încuviințare, fiind verificate toate condițiile prevăzute de art. 666 alin. 5 N.Cpr.civ., modificat. Sub aspectul sumei menționată în încheierea de încuviințare a executării silite(32.661,16 lei cu titlu de credit nerambusat, dobânzi aferente, comisioane bancare, penalități) și cea inserată în somația din ..., instanța constată că executorul judecătoresc în mod corect a menționat suma globală pretinsă de creditoare pe care a detaliat-o(32.661,16 lei debit fiind identică cu cea din încheierea de încuviințare a executării silite). Se remarcă însă netemeinicia apărării contestatoarei referitoare la cheltuielile de executare de vreme ce, distinct de menționarea sau nu a acestora în încheierea de încuviințare a executării, acestea sunt datorate de debitor față de dispozițiile art. 670 C.pr.civ., modificat, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare având caracter de titlu executoriu(art. 670 alin. 6 N.C.pr.civ., modificat).

S-a invocat de contestatoare lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

În conformitate cu prevederile art.663 N.C.pr.civ., modificat, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, în timp ce art.712 al.1 NCPC prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, art.713 al.2 N.C.pr.civ., modificat, dispune că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitor la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, situație regăsită și în cauza ce face obiect de analiză.

Referitor la caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit, instanța constată că debitoarea contestatoare evidențiază clauzele prevăzute la: pct. 3.5 ultimul alineat; art. 4.1 lit. a, b și c; art. 4.2 lit. a, b și d și art. 7.3, arătând că acestea sunt cuprinse într-un contract care nu a fost negociat.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauză contractuală să poată fi considerată abuzivă, este necesară întrunirea următoarelor condiții: să nu fie negociată direct cu consumatorul; să creeze, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; crearea dezechilibrului să fie rezultatul încălcării exigențelor bunei-credințe; clauza să nu privească obiectul principal al contractului iar aspectul considerat abuziv să nu îl constituie însuși caracterul adecvat al prețului sau contraprestației, raportat la serviciile furnizate în schimb.

Referitor la caracterul negociat sau nenegociat al clauzelor în discuție, instanța reține că, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Instanța reține că nu reprezintă negociere posibilitatea de a alege între ofertele mai multor bănci, nici posibilitatea de a alege între mai multe variante de contracte oferite de aceeași bancă.Posibilitatea de a alege moneda creditului, perioada de rambursare sau suma totală împrumutată reprezintă doar adaptarea specifică a unor contracte de adeziune la caracteristicile concrete ale unui client și nu negociere.Prin negociere se înțelege ocazia oferită destinatarului de a influența efectiv natura și/sau conținutul clauzelor.

Intimata nu a făcut însă dovada modificării vreunei clauze din inițiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că debitoarea a avut și alte opțiuni decât cea de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza în integralitate. Intimata nu a demonstrat că i-au fost prezentate contestatoarei mai multe oferte dar, mai ales, esențial, nu a probat că în cazul oricărei oferte existente, aceasta ar fi avut posibilitatea, în urma negocierii, să influențeze în mod real, concret, natura sau conținutul clauzelor.

În general contractele încheiate de părți cu banca au același format, același conținut, aceeași exprimare. Contractele sunt preformulate iar diferențele dintre ele sunt date doar de particularitatea clientului, nicidecum de negocieri. Din acest punct de vedere este esențial pentru consumator să existe posibilitatea negocierii conținutului clauzei contractuale iar intimata nu a făcut dovada existenței unei asemenea posibilități, în conformitate cu art. 4 alin. 3 teza finală din Legea 193/2000.

În aceste împrejurări, o primă concluzie ce se desprinde este în sensul că aceste clauze nu au fost negociate de către părți, instanța reținând inexistența vreunui impediment din acest punct de vedere pentru analizarea acțiunii din perspectiva normelor de protecție a consumatorului.

În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

În legătură cu art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, corespondent al articolului din legea internă citat anterior, CJUE a arătat că, întrucât el prevede o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare restrictivă (CJUE, hotărârea pronunțată în cauza C-26/13, Arpad Kasler, par. 42).

De asemenea, a arătat că cerința privind transparența clauzelor contractuale nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical și că prezintă o importanță esențială pentru respectarea acestei cerințe dacă în contract se indică în mod transparent motivul și particularitățile clauzei în discuție, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește (CJUE, hotărârea pronunțată în cauza C-26/13, Arpad Kasler, par. 71 și 73).

Comisioanele fac parte din prețul contractului, așa cum a invocat și intimata Alpha Bank, rămânând de stabilit dacă respectivele clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Cerința în discuție se impune a fi analizată în coroborare cu o altă condiție impusă prin prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Prin contractul de credit în litigiu contestatoarei i s-a acordat un credit de 10.000 euro pe o perioadă de 120 de luni, cu posibilitatea rambursării în 120 de rate lunare egale formate din capital și dobânzi, în sumele și la datele prevăzute în scadențarul de plată anexă la contract.

Potrivit art. 3.5 ultimul alineat din contractul de credit: "rambursarea în avans parțială sau integrală se poate efectua numai după plata comisionului aferent calculat conform art. 4.2. d)."; În conformitate cu această din urmă clauză, "rambursarea în avans: împrumutatul are posibilitatea rambursării în avans totale sau parțiale a facilității în condițiile art. 3.5. În cazul rambursării în avans, împrumutatul va plăti băncii un comision de plată în avans, stabilit la nivelul a 2% din suma plătită în avans, dar nu mai puțin de 3 euro în echivalent lei. Banca își rezervă dreptul de a modifica valoarea acestui comision, caz în care împrumutatul va fi informat corespunzător, prin notificarea prealabilă.";

În drept, în baza art. 95 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010, prevederile acestei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării sale în vigoare(cum este și cazul convenției de credit în litigiu încheietaă la data de 24 martie 2008), cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69. Așa fiind, devin incidente cauzei dispozițiile art. art. 66 - 69 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010, ce reglementează rambursarea anticipată. Art. 67 alin. 1 din ordonanță recunoaște creditorului dreptul ca în cazul rambursării anticipate a creditului, să primească o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului, cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. Aceeași ordonanță stabilește însă că instituția de credit nu poate pretinde consumatorului o compensație pentru rambursare anticipată dacă aceasta intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă(art. 68 lit. c).

Așadar, date fiind aceste dispoziții, instanța reține că perceperea unui comision pentru restituirea în avans a creditului în speță este nelegală atât timp cât dobânda este variabilă în conformitate cu art. 4.1.a) din contract. Altfel spus, legea prezumă că toate costurile legate de rambursarea în avans sunt acoperite de sumele percepute cu titlu de dobândă variabilă.

Clauza referitoare la dobândă, marja majorată și penalități de întârziere este prevăzută la art. 4.1.a), b) și c) din contract cu privire la care contestatoarea a invocat natura sa abuzivă(numai cu privire la prevederile subliniate). În baza art. 4.1 lit. a:

"Dobânda este compusă din dobânda de bază a băncii care la data încheierii prezentului contract este de 7,75% p.a. plus marja de 2% p.a. și este revizuibilă periodic de către bancă pe toată perioada prezentului contract până la rambursarea integrală a datoriilor, în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport cu politicile de creditare ale băncii. Dobânda este datorată și se plătește lunar, începând cu data acordării facilității și până la rambursarea integrală a sumelor datorate, conform scadențarului de plată. Dobânda se calculează de către bancă la numărul efectiv de zile calendaristice raportat la un an de 360 de zile. Orice modificare a ratei dobânzii va fi adusă la cunoștința împrumutatului conform art. 8.3.

În cazul în care, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, Alpha Bank Romania SA primește din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilității în noile condiții, toate sumele datorate de Împrumutat Băncii devin scadente și plătibile imediat.

În cazul în care, ca urmare a luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa soldul creditului și dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii.

În cazul modificării nivelului dobânzii de bază, noua dobândă se va aplica automat la valoarea soldului existent începând cu următoarea dată de scadență. Prin modificarea ratei dobânzii de bază cuantumul ratei lunare va rămâne neschimbat până la următoarea dată scadentă, actualizarea efectuându-se automat în ziua imediat următoare acestei scadențe.

Schimbarea ratei dobânzii nu va constitui un amendament la prezentul contract, nefiind necesară încheierea unui act adițional.

Dobânda este datorată și se plătește împreună cu rata de capital și comisionul de risc conform scadențarului de plată din anexa 1";.

Instanța observă că ceea ce nu s-a detaliat la data furnizării serviciilor financiare este în fapt modul de calcul al dobânzii de bază, respectiv din ce componente se alcătuiește dobânda de bază și care sunt condițiile dominante care conduc la modificarea acestuia.

Contestatoarea este doar notificată prin clauza contractuală că informarea asupra acestui cost se face prin procedura prevăzută la art. 8.3 din contract("...orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin intermediul unui extras de cont ce se va furniza împrumutatului în mod gratuit sau prin afișare la sediul băncii.";). Banca intimată înțelege să modifice dobânda de bază "în funcție de condițiile dominante de piață sau modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost stabilită, precum și în raport cu politicile de creditare ale băncii,"; dar nu este inserată nici o clauză contractulală care să se refere la circumstanțele inițiale sau ce se înțelege prin aceste condiții dominante.

Banca a utilizat o exprimare cu caracter general, echivocă și netransparentă de natură a lăsa loc la stabilirea în manieră unilaterală a modalității de revizuire a dobânzii și a o prejudicia pe contestatoarea debitoare. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză sa fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă și dacă era necesară și proporțională cu scopul urmărit. Or, procedând astfel Banca a încălcat prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 care impun ca orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Instanța reține incidența prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 respectiv caracterul nenegociat și deci abuziv al clauzei prevăzute de art. 4.1 a) din contract(în partea privind sintagma "în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport cu politicile de creditare ale băncii";), clauză care a generat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul debitoarei și contrar bunei-credințe.

În plus, se impune a se preciza că deși Banca se apără invocând și în ceea ce privește dobânda faptul că aceasta este un element al costului și deci nu ar putea face obiectul analizei, prevederile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nuanțează implicarea controlului de exprimarea clauzei într-un limbaj clar, ușor inteligibil, or instanța a reținut deja anterior că în cauză dispozițiile art. 4.1 a) ale convenției de credit(în partea privind sintagma "în funcție de condițiile dominante ale pieței sau a modificărilor circumstanțelor în care aceasta a fost inițial stabilită, precum și în raport cu politicile de creditare ale băncii";), nu răspund cerințelor exprimării într-un limbaj clar, ușor inteligibil.

Totodată, pct. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000 stabilește că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, dar aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanța reține însă că posibilitatea contestatoarei de a rezilia contractul în cazul în care este nemulțumită de noul nivel al dobânzii nu este una reală și efectivă, întrucât în această situație are obligația de a rambursa soldul creditului și dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data când a luat cunoștință de noul nivel a dobânzii, această obligație fiind aproape imposibil de executat într-un termen atât de scurt. În acest context și prevederile contractuale cuprinse în alineatele 2 și 3 ale art. 4.1 a(respectiv: "În cazul în care, în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii comunicat de Bancă, Alpha Bank Romania SA primește din partea împrumutatului notificare cu privire la decizia acestuia de a nu mai continua derularea Facilității în noile condiții, toate sumele datorate de Împrumutat Băncii devin scadente și plătibile imediat.

În cazul în care, ca urmare a luării la cunoștință a noului nivel al dobânzii de către bancă, împrumutatul nu va rambursa soldul creditului și dobânzile aferente în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii";) au dat naștere unei o sarcini disproporționate în detrimentul împrumutatei contestatoare, contrar cerințelor bunei-credințe, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și prin urmare, reprezintă o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Referitor la criticile aduse art. 4.1. lit. b și c din contract privind marja majorată, precum și penalitățile de întârziere, din coroborarea celor două clauze și analizând cazurile de culpă contractuală în ce o privește pe contestaoare, se desprinde concluzia că pentru întârzierea la plata obligațiilor contractuale se percepe o marjă majorată de 4%p.a.(de la 2 %p.a.) care se adaugă la dobânda de bază. Cuantumul penalităților de întârziere este compus de asemenea din dobânda de bază plus marja majorată de 4%p.a., penalități care se aplică la soldul total al creditului. Contestatoarea a invocat și cu privire la această clauză dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, care a fost modificată prin Legea nr. 288/2010; în baza art. 95 alin. 1 din ordonanța astfel modificată, prevederile sale nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării ei în vigoare(cum este și cazul convenției de credit în litigiu încheietaă la data de 24 martie 2008). Prin urmare, contestatoarea nu se poate prevala de dispozițiile acestui act normativ decât numai în măsura în care acesta dispune cu titlu de excepție și cu privire la contractele în derulare anterior intrării sale în vigoare. Instanța constată că marja majorată este componenta penalităților de întârziere și reprezintă în fapt o clauză penală, respectiv cuantificarea daunelor interese cuvenite creditorului în ipoteza nerespectării termenelor de plată a ratelor de credit, ceea ce se înscrie în coordonate de legalitate prescrise de art.1066 din vechiul Cod civil(de la 1864).

Instanța reține însă că ceea ce depășește cadrul bunei-credinței și al echilibrului contractual între drepturile și obligațiile părților, este perceperea cuantumului marjei majorate pentru întârzierea la plată, precum și al cuantumului penalităților peste cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. În această manieră, cuantumul acestor sume fiind nederminat poate deschide calea unei îmbogățiri fără justă cauză a creditoarei, în detrimentul debitorului care este plasat într-o situație de inferioritate față de profesionist. În consecință, în aplicarea prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, constată caracterul abuziv al paragrafelor finale ale art. 4.1. b) și c), anume: "cuantumul marjei majorate perceput de bancă pentru întârzierea la plată poate depăși cuantumul sumei asupra căreia este calculată,"; și "totalul penalităților pentru întârzierea la plată poate depăși cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.";

În conformitate cu art. 4.2. a). din convenția de credit în litigiu ";împrumutatul va plăti băncii la data semnării prezentului contract un comision de administrare în sumă de 600 euro acoperind cheltuielile băncii pentru administrarea și monitorizarea facilității.";

În privința comisionului de administrare credit în sumă de 600 euro ce se plătește la data semnării convenției însă, este apreciat justificat de către instanță în împrejurările cauzei, impus de costurile cerute de operațiunile bancare privind întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului, informarea permanentă a clientului, monitorizarea de către bancă a utilizării și rambursării creditului, precum și a îndeplinirii altor obligații ale împrumutatului.

Instanța reține că acest comision nu ridică probleme sub aspectul echilibrului contractual întrucât clauzele contractuale ce îl reglementează sunt clare, simpla consultare a contractului dând posibilitatea contestatoarei să prevadă cu ușurință consecințele economice care se produc în ceea ce o privește. Maniera clară, explicită, în determinarea sa, coroborată cu neîndeplinirea condiției existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, conduce spre concluzia caracterului legal al acestuia, cu atât mai mult cu cât perceperea comisionului de administrare este permisă și în prezent, de legislația în vigoare(art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2010, modificată prin Legea nr. 288/2010).

Contestatoarea a adus critici și clauzei contractuale prevăzute de art. 4.2.b) în baza căreia s-a stabilit un "comision pentru modificarea scadențarului de plată reprezentând 1% din suma creditului rămasă de rambursat, dar nu mai puțin de echivalentul în lei a 3 euro. Prezentul comision nu se aplică în cazul în care scadențarul de plată se modifică ca urmare a rambursării în avans a facilității, situație în care se plătește numai comisionul de rambursare în avans.";

În cauză dobânda este variabilă, fiind de presupus că de fiecare dată când se modifică cuantumul acesteia, este emis și un nou scadențar de plată. Mai mult, instanța observă cuantumul extrem de ridicat al acestui comision(de 1% din suma creditului rămasă de rambursat), perceput doar pentru a se emite un nou scadențar de plată, fără ca printr-o altă clauză din contract să fie detaliată necesitatea perceperii sale și justificarea unor eventuale costuri pentru intimată. În acest context instanța reține că acest comision reprezintă în mod evident o sarcină disproporționată, de natură a crea un dezechilibru semnificativ între părți, clauza având caracter abuziv.

În baza art. 7.3. din convenția de credit: "La apariția unuia din cazurile de culpă de mai sus, banca va declara toate obligațiile ce decurg din prezentul contract scadente și exigibile, va debita de îndată oricare sau toate conturile împrumutatului deschise în evidențele băncii și va declanșa măsurile de executare silită, fără punere în întârziere sau alte formalități prealabile. Împrumutatul renunță prin prezentul contract la beneficiul termenului. Banca se bucură de un drept de gaj general asupra bunurilor sau sumelor de bani și asupra întregului patrimoniu al împrumutatului."; Contestatoarea afirmă caracterul abuziv al clauzei numai cu privire la instituirea gajului general asupra întregului său patrimoniu.

Verificând capitolul "Garanții"; din contractul de credit se remarcă faptul că debitoarea s-a obligat să garanteze creditul prin garanție mobiliară fără deposedare asupra venitului său net lunar, până la concurența unei treimi din salariu și din alte venituri periodice realizate din muncă sau din activitățile sale profesionale, civile sau comerciale. Așadar, contestatoarea nu a garantat creditul cu o garanție reală care să poarte asupra unor bunuri determinate din patrimoniul său. Potrivit legii, dreptul de gaj general al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului său nu reprezintă un gaj propriu-zis(adică un drept real cu efecte specifice de urmărire și preferință), ci desemnează dreptul creditorului de a executa oricare dintre bunurile debitorului, întrucât dreptul de gaj general al creditorului chirografar nu este instituit asupra unor bunuri determinate, ci asupra unei universalități(art. 1718 din vechiul Cod civil de la 1864 în vigoare la data încheierii contractului de credit). Din această perspectivă, invocarea de către contestatoare a compensației legale reglementată de art. 1143 din vechiul Cod civil este lipsită de relevanță, cu atât mai mult cu cât 4.5. și art. 4.6. invocate, nu se regăsesc în contract. Așa fiind, instanța apreciază neîntemeiată invocarea ca abuzivă a acestei clauze contractuale.

Așadar, în contextul celor reținute anterior, contestația prin care se solicită anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. ... al S.C.P.E.J. ... va a fi admisă în parte, situația reieșită din analiza clauzelor titlului executoriu demonstrând că la momentul demarării executării silite creanța executată nu avea caracter cert.

Concluzionând, se impune ca în procedura de executare să fie avute în vedere clauzele declarate abuzive din contractul de credit.

Pentru considerentele reținute, va respinge contestația cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite din data de ... pronunțată în dos. nr. ..., ca neîntemeiată.

În aplicarea art. 453 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească contestatoarei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de ... lei reprezentând onorariu de avocat, în măsura admiterii contestației.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească în contul ... suma de 91,20 lei reprezentând contravaloarea copiilor din dosarul de executare nr. ....

← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare  Pretenţii. Jurisprudență Plăţi →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare