Contestatie la executare. reprezentarea convenţională a persoanelor juridice
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 252 din data de 16.03.2017
Prin Decizia nr.9/2016 pronunțată de ÎCCJ - referitoare la modul de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin.1 Cod procedură civilă ce reglementează reprezentarea convențională a persoanelor juridice, la pct.43 din considerente, instanța supremă arată că "în măsura în care situația concretă din speță va releva existența în cauză a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituția reprezentării nu mai este guvernată de prevederile art.84 alin.1 Cod procedură civilă, care constituie norma generală în materia reprezentării convenționale în fața instanțelor de judecată a persoanei juridice, ci de dispozițiile speciale ale art.810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare legală, conferind administratorului dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor altuia";. O astfel de situație se regăsește și în cazul unei persoane juridice, care figurează ca administrator chiar în contractul de cesiune a creanței, astfel că putea introduce inclusiv cererea de executare silită.
Dosar nr. X/315/2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 252
Ședința publică din data de 16 martie 2017
Instanța compusă din:
Președinte : CC
Judecător : CC
Grefier : CC
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta intimată CC S.a.R.L cu sediul social în CC, prin reprezentant legal CC S.R.L cu sediul în CC, împotriva sentinței civile nr. 1226 din data de 26.X.2016 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. X/315/2016, în contradictoriu cu intimatul contestator CC, CNP CC cu domiciliul în CC, cu domiciliul în CC, la Cabinet de Avocat CC și cu intimata S.C.P.E.J CC cu sediul în CC, având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și dezbaterile susținute, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.03.2017, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul prevederilor art. 396 (1) Cod Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 16.03.2017, când, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1226/26.X.2016, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr.X/315/2016 s-a admis excepția lipsei calității de creditor prin lipsa titlului executoriu și s-a respins excepția prescripției dreptului de a obtine executarea silita, admițându-se contestația la executare formulată de contestatorul CC, în contradictoriu cu intimatele S.C.P.E.J CC și CC S.a.R.L, prin reprezentant legal CC S.R.L.
S-a dispus anularea executarii silite si a tuturor actelor de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 5627/2014 al SCPEJ CC, iar în baza art. 453 NCPC a obligat pe intimata CC S.a.R.L. la plata catre contestator a sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că în baza disp. art. 248 NCPC, instanta se va pronunta in prealabil asupra excepțiilor invocate in cauza, unite cu administrarea de probe.
In privința excepției prescripției dreptului de a obtine executarea silita, instanta a apreciat-o ca fiind de soluționat dupa exceptia lipsei calitatii de creditor prin lipsa titlului executoriu, fiind esential de stabilit daca intimata avea sau nu in posesie un titlu executoriu, aspect in functie de care se poate stabili data începerii curgerii termenului de prescriptie.
Sintetizand motivele invocate in cuprinsul contestatiei, instanta a analizat in mod prioritar existenta in patrimoniul intimatei a unui titlu executoriu impotriva contestatorului, conditie esentiala in declansarea procedurii potrivit art. 632 alin. 1 NCPC: "Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu";. Lipsa titlului va duce automat la anularea intregii proceduri declansate impotriva debitorului, interpretand " a fortiori"; disp. art. 643 NCPC: "Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării";.
Prin cererea datata 05.09.2014 înregistrata la SCPEJ CC, CC sub nr. de dosar 5627/2014, intimata CC S.a.R.L. prin reprezentant legal CC a solicitat punerea in executare silita a titlului executoriu contract de credit nr. 2007202649 din 13.12.2007 emis de CC, pentru suma de 126.364,79 lei reprezentând debit restant, dobânda aferenta și comision bancar restant.
Contractul de credit nr. 2007202649 din 13.12.2007 a fost incheiat intre CC si debitorul CC, coplatitor fiind CC si potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 este titlu executoriu.
Potrivit inscrisului - contract de cesiune de creante nr. J 918 incheiat la data de 08.10.2010 intre CC - cedentul, CC S.a.R.L. - cesionarul si CC SRL - administrator de patrimoniu( fila 128 si urm. dosar Vol. II), cedentul cesioneaza, vinde si transfera in favoarea cesionarului creantele cesionate.
Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil coroborat cu art. 6 alin. 2 Cod civil, " contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa";.
Contractul de cesiune de creante a fost incheiat la data de 08.10.2010, fiind aplicabile disp. art. 1396 vechiul cod civil : " Vinderea sau cesiunea unei creante cuprinde accesoriile creantei, precum cautiunea, privilegiul si ipoteca";.
Interpretarea acestui text nu poate fi facuta prin extindere in sensul ca transferul creantei implica si transmiterea valorii sale de titlu executoriu intrucat caracterul de titlu executoriu al creantei nu este un aCCesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevazut expres sau nu pentru acest contract.
Pe de alta parte, pentru contractul de cesiune de creanta, ce are un caracter de sine statator, nu exista o prevedere legala care sa ii conferea calitatea de titlu executoriu, astfel cum impune art. 632 alin. 2 NCPC.
In acest context, a retinut instanța ca, cesionarul CC S.a.R.L. nu a dobandit prin cesiune si un titlu executoriu. De asemenea, acest cesionar care a si solicitat executarea silita impotriva debitorului, nu a facut dovada obtinerii ulterior a unui titlu executoriu impotriva acestuia.
A concluzionat instanta ca, executarea silita in dosarul executional nr. 5627/2014 al SCPEJ CC s-a realizat in lipsa unui titlu executoriu.
In privința excepției prescripției dreptului de a cere executarea silita, indiferent de legea aplicabila, esentiala este dovada detinerii unui titlu executoriu ce da nastere dreptului de a obtine executarea silita.
Cum in prezenta cauza intimata nu se afla in posesia unui titlu executoriu, pe cale de consecinta nu s-a nascut niciun drept al acesteia de a cere executarea silita si cu atat mai putin ar fi inceput sa curga vreun termen de prescriptie.
Prin urmare, a fost respinsa aceasta exceptie.
In baza art. 632, art. 643, art. 704 si art. 720 NCPC a fost admisa contestatia si s-a dispus de către instanță anularea executarii silite si a tuturor actelor de executare efectuate un cadrul dosarului de executare nr. 5627/2014 al SCPEJ CC
In baza art. 453 NCPC a fost obligată intimata CC S.a.R.L. la plata catre contestator a sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ( transa din taxa de timbru) fiind singura dovedita a fi fost platita ( chitanta aflata la fila 34 dosar vol. II).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel CC S.a.R.L., solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință, respingerea contestației la executare pentru următoarele motive:
În data de 08.10.2010 a fost încheiat contractul de cesiune creanțe între CC, în calitate de cedent și CC SaRL în calitate de cesionar, iar ca efect al cesiunii a operat transferul creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmării bunurile și veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanțelor rezultate din acordarea creditului, instituția cesiunii de creanță purtând blazonul operațiunilor translative asupra creanțelor.
Notificând cesiunea de creanță debitorului cedat, acesta devine obligat față de cesionar, pentru valoarea nominală a creanței.
Procedura încuviințării silite nu are caracter contencios, iar motivarea Tribunalului Specializat Cluj privind practica neunitară nu este sustenabilă, deoarece nu corespunde situației de fapt existente la nivelul instanțelor din țară, apreciindu-se că nu cesiunea de creanță este ceea ce se pune în executare, ci contractul de credit, astfel încât nu este necesară investirea contractului respectiv cu formulă executorie și dobândirea unui nou titlu executoriu, debitorul cedat putând plăti în mod valabil cedentului conform art.1395 vechiul Cod civil.
Apelanta a mai arătat că în baza art.1568 alin.1 și 1574 din Noul Cod civil, prin cesiunea de creanță se transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanța cedată, din interpretarea dispozițiilor art.120 din OUG 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, coroborat cu art.1396 Cod civil vechi, reieșind că poate fi dispusă încuviințarea executării silite a unui contract de credit la cererea creditorului cesionar al creanței, legea stipulând că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, fără a distinge între deținătorii titlului executoriu.
Contractele de credit au caracterul de titlu executoriu, conform Legii 58/1998 privind activitatea bancară, aprobată în prezent prin OUG nr.99/2006, care a consacrat de asemenea caracterul de titlu executoriu pentru contractele de credit, așa cum s-a dispus și prin Decizia XIII/20.03.2006 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii.
Prin urmare, poziția pe care se află cesionarul este aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, modificarea părților originare ale actului juridic neafectând substanța titlului executoriu, iar atâta timp cât legiuitorul a acordate contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie.
S-a mai arătat că dreptul de creanță este cuprins în noțiunea autonomă de bunuri, intrând sub protecția art.1 al Primului Protocol Adițional la CEDO, fiind aplicabil și art.6 din Convenție, natura civilă a unui drept determinându-se la momentul la care el își găsește realizarea efectivă, indiferent de natura titlului executoriu care îl constată(cauza Perez de Rada Cavanilles contra Spaniei și cauza Baroana contra Portugaliei).
Apelanta a invocat jurisprudența Curților de Apel Galați, Târgu Mureș, Pitești, Suceava, Constanța, care au încuviințat executarea silită a unui contract de credit la cererea asigurătorului subrogat în drepturile creditorului instituție bancară, precum și a Înaltei Curți de casație și Justiție.
S-a depus întâmpinare de către contestatorul CC, care a solicitat în temeiul dispozițiilor art.480 Cod procedură civilă respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată de la fond, întrucât prima instanță a reținut în mod temeinic și legal că nu sunt întrunite cerințele unui contract executoriu, contractul de cesiune creanță neavând acest atribut.
S-a mai arătat că apelanta face trimitere la dispozițiile Codului civil vechi, însă din actele dosarului rezultă că această procedură nu a fost respectată de apelanta intimată, care nu a notificat debitorul, iar contestatorul a denunțat ca fals procesul verbal și dovada de înmânare întocmite la 03.11.2014, angajamentul de plată datat 4.05.2011 pe prima pagină și 03.05.2011 pe ultima pagină, obligația sau dovada de acceptare a cesiunii nefiind îndeplinită, instanța înlăturând toate înscrisurile denunțate ca false de către debitor, intimata nedovedind îndeplinirea condițiile prevăzute de art.1395 Cod civil vechi, cu corespondent în Noul Cod civil în prevederile art.1566-1586.
Din actele dosarului a rezultat că cererea de executare silită înregistrată la 05.09.2014 la SCPEJ CC, CC a fost formulată și semnată de mandatarul cesionarului, CC SRL, creditoarea neavând un titlu executoriu, fiind aplicabile și dispozițiile Deciziei 9/2016 a ÎCCJ ce statuează că reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică.
Apelanta a depus la 14.02.2017 răspuns la întâmpinare, arătând că prevederile art.84 alin.1 Noul Cod de procedură civilă se referă strict la reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată, iar art.664 alin.2 din același cod statuează că cererea de executare silită se depune, prin reprezentant legal sau convențional la biroul executorului judecătoresc competent.
Așa cum reiese din actele depuse CC SRL are calitatea de mandatar al intimatei, fiind administrator al activelor acesteia, sens în care depune procura încheiată între cele două societăți, art.792, 795, 976 și 797 din Codul civil dând dreptul administratorului de a efectua orice acte de administrare a bunurilor și de a încasa creanțele aferente acestora.
S-au mai reiterat, de asemenea, susținerile din apel și s-au depus în copie: informații cu privire la credit, notificarea creditului către contestator.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În legătură cu motivul de apel referitor la existența unui titlu executoriu în patrimoniul creditoarei CC SaRL, cesionar al creanței ce face obiectul contractului de credit bancar nr.2007202649/2007, tribunalul reține că acesta este fondat, întrucât contractul de credit a fost încheiat între contestatorul CC, în calitate de împrumutat și BCR, iar ulterior a intervenit cesiunea creanței prin contractul de cesiune creanțe nr.J918/08.10.2010 încheiat între CC, CC SaRL și CC SRL, administrator de patrimoniu(fila 128 fond, vol.II).
Această cesiune a fost notificată contestatorului de către cedent și cesionar, la 15.10.2010, împreună cu valoarea creditorului, dobânda și penalitățile(74.197,50 lei)- fila 139, 140, 189, vol.II fond. Potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, coroborat cu art.6 alin.2 Cod civil "contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa";.
Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art.1396 din vechiul Cod civil, conform cărora "vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței, precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca";.
Instanța de fond, deși a reținut aceste dispoziții legale, le-a interpretat eronat în sensul că transferul creanței nu implică și transmiterea valorii sale de titlu executoriu, acesta din urma nefiind un accesoriu al creanței.
În opinia tribunalului, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, executorialitatea devenind o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune și nu un aspect de drept procesual.
Totodată, așa cum a menționat și apelantul, dispozițiile art.120 din OUG nr.99/2006 nu au conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea semnatarilor acestor contracte, ci a naturii contractelor.
Așadar, rațiunea avută în vedere de legiuitor se menține și în situația transmiterii prin cesiune a creanțelor constatate de acestea, modificarea părților inițiale ale actului juridic care constituie titlu executoriu neafectând substanța titlului executoriu, cesionarul fiind un veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.
Tribunalul mai reține, că în legătură cu problema de drept în cauză există o practică de largă majoritate în sensul păstrării caracterului executoriu de către creanța cedată.
Totodată, în același sens a apreciat și Înalta Curte de casație și Justiție-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în considerentele Deciziei nr.3/2014, deși a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Specializat Cluj privind pronunțarea un ei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art.120 din OUG nr.99/2006, coroborat cu art.1396 din Codul civil de la 1864, în situația în care cererea de încuviințare a executării silite a unui contract de credit este formulată de creditorul cesionar al creanței, motivat de faptul că problema de drept nu are caracterul de noutate cerut de dispozițiile art.519 Cod procedură civilă.
Reținând ca întemeiat motivul de apel invocat, tribunalul conform art.477 alin.1 Cod procedură civilă, trebuie să procedeze la "rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată";.
Rejudecând fondul, se constată că prioritară, după ce s-a stabilit transmiterea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit prin cesiunea creanței, este excepția lipsei calități de reprezentant a CC SRL, soluționată greșit de prima instanță prin încheierea din 29.06.2016.
Astfel, tribunalul reține că prin Decizia nr.9/2016 pronunțată de ÎCCJ-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la modul de interpretare a dispozițiilor art. 84 alin.1 Cod procedură civilă ce reglementează reprezentarea convențională a persoanelor juridice, la pct.43 din considerente, instanța supremă arată că "în măsura în care situația concretă din speță va releva existența în cauză a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituția reprezentării nu mai este guvernată de prevederile art.84 alin.1 Cod procedură civilă, care constituie norma generală în materia reprezentării convenționale în fața instanțelor de judecată a persoanei juridice, ci de dispozițiile speciale ale art.810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare legală, conferind administratorului dreptul de a sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor altuia";.
O astfel de situație se regăsește și în cazul CC SRL, care figurează ca administrator chiar în contractul de cesiune a creanței, astfel că putea introduce inclusiv cererea de executare silită.
Prin urmare, vor fi înlăturate susținerile din întâmpinare ale intimatului CC, în legătură cu interpretarea și aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.84 alin.1 Cod procedură civilă și a Deciziei nr.9/2016 a ÎCCJ.
Astfel, va fi păstrată dispoziția din hotărârea fondului privind respingerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, față de faptul că soluția instanței de fond nu a fost atacată de contestator sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât avea deschisă și calea unui apel incident, prevăzut de dispozițiile art.472 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, tribunalul observă că debitorul a efectuat în contul intimatei CC SaRL mai multe plăți voluntare, înainte de începerea executării silite, ultima la 17.02.2012, încheind și un angajament de plată cu CC, la data de 04.05.2011(fila 108, vol.I), prin care s-a stabilit și un grafic de rambursare a creditului, iar cererea de executare silită a fost formulată la 05.09.2014, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani de la data ultimei plăți(17.02.2012), aceasta întrerupând termenul de prescripție ce curgea de la data încheierii contractului de credit, conform art.709 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Se vor aprecia ca neîntemeiate susținerile intimatului din apel în sensul că prima instanță a înlăturat înscrisurile denunțate ca false inclusiv angajamentul de plată, întrucât nu au existat demersuri la fond în ceea ce privește procedura prevăzută de art.304 Cod procedură civilă referitoare la denunțarea înscrisurilor ca false.
Pe același argument al neatacării sentinței și încheierii interlocutorii din 29.06.2016 va fi păstrată și soluția respingerii excepției perimării executării silite invocată de contestator, motivată în mod judicios de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor art.697 Noul Cod de procedură civilă care statuează că "în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept";, ori în cauză nu există nici o solicitare scrisă trimisă de executorul judecătoresc către creditor în legătură cu obiectul executării silite.
Susținerea contestatorului, în sensul că în încheierea de încuviințare a executării silite nu au fost trecute datele de domiciliu exacte ale soției contestatorului, este nefondată, în condițiile în care aceasta nu a înțeles să formuleze contestație la executare, nefiind parte în dosar, cum, de asemenea sunt nefondate și nedovedite și susținerile referitoare la cuantumul debitului, nefăcându-se dovada că altul ar fi acest cuantum, printr-o expertiză de specialitate, probă care nu a mai fost solicitată, în final de către contestator, deși sarcina probei îi incumba conform art.249 Cod procedură civilă, și cele referitoare la existența unei clauze abuzive, în art.2t din condițiile generale de creditare-anexă(sau art.13 din contractul de credit), art.2 lit.t neexistând în condițiile generale de creditare și art.13 din contractul de credit referindu-se la data intrării în vigoare a contractului de credit, nu la clauzele esențiale ale acestuia.
Mai mult, tribunalul constată că în contestația la executare nu s-a invocat în sensul art.4 din Legea nr.193/2000 care era în mod precis clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care ar trebui constatată abuzivă, de natură să creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contestația la executare fiind neîntemeiată în întregul ei.
Față de considerentele expuse, apelul se privește ca fondat, urmând a fi admis în conformitate cu dispozițiile art.480 Cod procedură civilă va fi schimbată în parte sentința apelată în sensul că se va respinge excepția lipsei calității de creditor pentru lipsa titlului executoriu și pe fond va respinge contestația la executare, păstrându-se dispozițiile privind respingerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelanta intimată CC S.a.R.L cu sediul social în CC, prin reprezentant legal CC S.R.L cu sediul în CC, împotriva sentinței civile nr. 1226 din data de 26.X.2016 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. X/315/2016, în contradictoriu cu intimatul contestator CC, CNP CC cu domiciliul în CC, cu domiciliul în CC, la Cabinet de Avocat CC și cu intimata S.C.P.E.J CC cu sediul în CC.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge excepția lipsei calității de creditor pentru lipsa titlului executoriu și pe fond respinge contestația la executare.
Păstrează dispozițiile privind respingerea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.03.2017.
| ← Fond funciar. hotărârea judecătorească de reconstituire a... | Anulare raport de evaluare → |
|---|
