Grănițuire. acapararea unor terenuri.. Jurisprudență Grăniţuire
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 226 din data de 13.03.2017
Lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părți, inclusiv a împrejurărilor de fapt și de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecință și la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile vecine, grănițuirea având natura unei simple operațiuni materiale de delimitare a unor proprietăți care nu aduce prin ea însăși în discuție acapararea unor terenuri.
Document finalizat Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000226
DOSAR NR. X/232/2013
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA -SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 226
Ședința publică din 13.03.2017
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE -CC
JUDECĂTOR- CC
GREFIER - CC
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr. 503/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți CC și CC, domiciliați în CC, având ca obiect - grănițuire.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 90 lei, conform chitanței nr.105124/26.05.2015.
Prezența părților, dezbaterile cauzei au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 27.02.2017 care face parte din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată la data de 13.03.2017.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 16.09.2013, sub nr. X/232/2013, reclamanta CC a chemat în judecată pe pârâții CC și CC solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 126 mp pe care au acaparat-o urmare a modificării liniei de hotar, grănițuirea proprietăților limitrofe, să fie obligați pârâții să își monteze pe acoperișurile construcției burlane și jgheaburi de scurgere care să permită scurgerea apelor pluviale pe proprietatea lor și să monteze pe acoperișuri opritori de zăpadă, să fie obligați pârâții la desființarea fosei septice, în măsura în care în urma expertizei se va dovedi că este amplasată pe terenul proprietatea sa, fiind construită în imediata vecinătate a casei sale de locuit; să fie obligați pârâții să își obtureze cele două ferestre de dormitor de la casă de dimensiunile 1,5/1,5 m și cele două ferestre de la baie ce au vedere directă spre proprietatea sa. Solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafețelor de 1.000 mp curți construcții, situați în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6; 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6, P.25/1 cu vecinătățile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate; 8240 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/26 cu vecinătățile: N. CC, E- DE 63, S- CC, V- rest proprietate, pe care le-a dobândit prin moștenire de la defunctul tată, CC, conform certificatului de moștenitor nr.40/13.02.2008 și a actului de partaj voluntar, eliberat de BNP CC, în dosar notarial 47/2008. Terenurile sunt situate pe raza CC și sunt evidențiate în titlul de proprietate nr. 79250/1998. Menționează că se învecinează cu pârâții pe latura de Sud, aceștia fiind proprietarii suprafeței de 500 mp situat în T.6, P.26 cu vecinii: N-CC; E- rest proprietate; S- CC, V- DE 6 și 2500 mp teren arabil extravilan situat în T.15, P.66/25 cu vecinii: N- CC, E- DE 63; S- CC, V- rest proprietate, pe care a dobândit-o prin cumpărare de la numita CC, conform sentinței civile nr.150 pronunțată de Judecătoria Găești, la data de 28.01.2009, în dosarul X/232/2009, care la rândul său dobândise aceste terenuri prin moștenire de la defunctul său soț CC. Susține că hotarul dintre proprietățile lor trebuia să urmeze o linie dreaptă, însă pârâții în cursul anului trecut, în urma înțelegerii avute de a edifica un nou gard, însă pe linia veche de hotar, sens în care a contribuit cu suma de 500 lei, au procedat la construirea acestuia, însă fără a mai respecta înțelegerea dintre ei, astfel că în limita terenului intravilan curți construcții aceștia au mai intrat cu o jumătate de metru în terenul proprietatea sa, profitând de faptul că nu se afla în localitate și s-a ajuns la situația ca la acest moment gardul să nu mai urmeze o linie dreaptă ci să aibă o formă curbată, ajungându-se să fie acaparată suprafața de 126 mp. Se mai menționează de către reclamantă că autorul pârâților, defunctul CC, deținea în proprietate suprafața totală de 1.000 mp în această tarla și parcelă, conform titlului de proprietate nr.79222/1996, iar atunci când se va efectua expertiza să se ia în calcul întreaga suprafață. Susține că potrivit măsurătorilor efectuate de reprezentanții Primăriei CC, materializate în nota de constatare din data de 18.03.2013 reclamanta a ajuns să aibă o deschider4e la calea publică de numai 18,40 ml, deși trebuia să aibă o deschidere de 26 ml,iar terenul limitrof al pârâților deși trebuia să aibă o deschidere de 24,50 ml are la acest moment o lățime de 26,50 ml. Susține reclamanta că gardul edificat de pârâți este o improvizație - o plasă de sârmă. Arată că apa pluvială și zăpada de pe casa pârâților se scurge pe proprietatea sa, iar ferestrele construite de asemenea manieră, încât intimitatea familiei sale este în permanență amenințată. De asemenea, fosa este construită pe terenul proprietatea sa, iar distanța dintre acea fosă și casa sa fiind de aproximativ 6 ml.
În drept au fost invocate disp. art. 560, art. 563, art. 611 și art. 615 cod civil.
Reclamantul a depus la dosar în copii următoarele înscrisuri conforme cu originalul: certificatul de moștenitor nr.601/23.06.1993; titlul de proprietate 79250/21.07.1998, extras din planul cadastral al localității, notă de constatare 559/18.03.2013; cartea de identitate a reclamantei, proces verbal nr.01/16.08.2013;titlul de proprietate nr. 79222/1996; certificatul de moștenitor nr.40/2008; sentința civilă nr.150 pronunțată la data de 28 ianuarie 2009; sentința civilă 2111/24.11.2009, certificat OCPI 77272/2013, certificat de atestare fiscală.
Prin întâmpinare, pârâții au susținut că nu au acaparat vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei, nemulțumirea reclamantei fiind legală de faptul că trebuia să aibă o deschidere la stradă de 26 mp, conform schiței de plan parcelar nedatată și nesemnată și conform măsurătorilor efectuate de către o comisie ad hoc a Primăriei CC, are numai 18, 4 m. Precizează că sunt de acord cu grănițuirea, cu mențiunea că gardul existent a fost edificat cu acordul reclamantei și la insistențele acesteia, construcția însemnând înlocuirea vechilor stâlpi pe care a fost montată aceeași plasă de sârmă existentă pe vechii stâlpi, gardul existent la intrarea lor în proprietatea terenului nefiind contestat de reclamantă până la această dată. Susțin că au fost montate pe acoperișul casei atât opritori de zăpadă cât și jgheaburi și burlane, deși apele provenind de la ploi nu se scurgeau pe fondul reclamantei. Arată că fosa septică a fost construită cu respectarea normelor de igienă în domeniu. Mai precizează că deși la construirea casei au avut acceptul reclamantei pentru montarea ferestrelor, una dintre ferestrele de la dormitor a fost desființată, la cealaltă a fost montat un panou din policarbonat opac, care împiedică vederea către proprietatea reclamantei, cum de altfel a procedat și cu cele 2 ferestre la baie.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a precizat că urmează să probeze faptul că pârâții au acaparat o suprafață de teren în modalitatea descrisă în cererea de chemare în judecată, prin mutarea gardului înspre proprietatea sa. Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, arată că într-adevăr a fost de acord cu edificarea gardului dintre proprietățile limitrofe, acesta trebuind să fie edificat pe vechile semne de hotar și în urma măsurătorilor ce urma să le efectueze, gardul fiind o improvizație realizată cam în 2008, reclamanta fiind nevoită să monteze această porțiune de gard, din cauza animalelor ce intrau pe proprietatea sa. Arată că pe terenul extravilan se găsesc bulumacii gardului ce despărțea cele două proprietăți, un alt semn de hotar fiind buturuga unui zarzăr care se găsea la o distanță de 1 metru de linia de hotar, pe proprietatea sa și care acum prin mutarea gardului se găsește pe terenul proprietatea pârâților. Referitor la afirmația că au fost montate opritori de zăpadă, jgheaburi și burlane arată că au fost montate după introducerea cererii de chemare în judecată. Au solicitat obligarea la desființarea fosei septice, atât pentru faptul că este edificată pe proprietatea sa dar și pentru faptul că este construită cu nerespectarea normelor igienico sanitare. Arată că susținerea pârâților că ar fi avut acordul să construiască ferestre în maniera în care au făcut-o este o simplă alegație, niciodată neexistând un astfel de acord, iar una din ferestre a fost desființată după comunicarea cererii. În ce privește montarea panourilor de policarbonat arată că sunt niște improvizații care nicidecum nu împiedică vederea spre proprietatea sa.
Au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul părților, testimonială, cercetare la fața locului și expertiză tehnică de specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr. 503/19.03.2015, Judecătoria Găești a admis în parte cererea formulată de reclamanta, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 56-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, a respins cererile având ca obiect revendicare, obligarea pârâților la desființarea fosei septice și la obturarea ferestrelor, a luat act de renunțarea reclamantei la judecată în privința cererii având ca obiect obligarea pârâților să monteze burlane, jgheaburi și opritori de zăpadă și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumelor de 50 lei, reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de grănițuire și la 500 lei reprezentând ½ din valoarea onorariului de expert.
În motivarea soluției instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate 79250/21.07.1998 a fost reconstituit pe numele CC terenul în suprafață de 16.000 mp, situată în comuna CC, sat CC. În cuprinsul certificatului de moștenitor 601/1993, se atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moștenitor CC.
Reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 1.000 mp curți construcții, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 și 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6, P.25/1 cu vecinătățile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moștenitor 40/13.02.2008 și actul de partaj voluntar.
Pe de altă parte, pârâții dețin în proprietate, conform sentinței civile 2111/24.11.2009, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul 1549/232/2009, terenurile în suprafață de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6, P.26 cu vecinătățile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.
Terenurile deținute de părți sunt limitrofe.
În ce privește linia de hotar dintre părți, martorul CC a declarat că se afla în linie dreaptă, indicând ca și vechi semn de hotar un zarzăr, aflat inițial de proprietatea reclamantei, aflat după construirea gardului pe proprietatea pârâților. A mai declarat martorul că linia de hotar s-a deplasat cam cu un metru, gardul fiind înlocuit 30-40 metri. Martora CC a susținut că atât noul gard cât și cel vechi au fost construite în linie dreaptă și nu s-a modificat aliniamentul. A precizat că zarzărul de afla în curtea pârâților. Martorul CC a precizat că linia de hotar inițială era puțin curbată, gardul nefiind construit pe vechiul amplasament. A declarat că a fost prezent la construirea noului gard, ocazie cu care reclamanta le-a spus să se lege o sfoară de o șipcă din gardul de la poartă și de bulumacul de fier de la gardul transversal, confirmând pârâtului că dorește construirea în linie dreaptă, chiar dacă se va intra circa 20 cm pe proprietatea sa. Martorul a precizat că gardul a fost refăcut pe o porțiune de circa 30 m, fără să fie mutate limitele extremităților. A mai arătat martorul că la momentul săpării fundației și turnării betonului pentru bordura de la gard, reclamanta și soțul acesteia au fost prezenți. Martorul a afirmat că reclamanții au contribuit cu 500 lei la edificarea gardului.
Cu ocazia cercetării la fața locului potrivit mențiunilor procesului verbal întocmit la 24.01.2014, s-a constatat că amplasamentul limitelor de hotar țeava de la gardul de culoare muștar din spatele curții interioare a reclamantei și cea de la gardul de la stradă nu a fost modificat. S-a identificat buturuga de zarzăr, situată la circa 10 cm de gard, pe proprietatea pârâților. S-a constatat existența unei fose septice situată la circa 80 cm de gardul ce desparte proprietățile și a patru ferestre, situate la circa 1 m de gard, orientate către proprietatea reclamantei, din care una este obturată iar celelalte trei acoperite la o distanță de circa 30 cm de geam, cu policarbonat.
Din planșele foto depuse la dosar la filele 77 și următoarele, se poate observa amplasamentul vechiului gard față de construcția edificată de pârâți și chiar urmele de la tulpina zarzărului ce constituia semn de hotar, imagine din care se poate stabili că zarzărul era pe terenul proprietatea reclamantei.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert CC, astfel cum a fost refăcut, se reține că terenul reclamantei curți construcții și arabil este în fapt în suprafață de 1616 mp, din care 623 mp curți construcții și 993 mp arabil intravilan iar terenul curți construcții deținut de pârâți este de 604 mp. Distanța dintre fosa septică și linia de hotar actuală este de 0,95 mp respectiv 1,05 mp. Linia de hotar actuală a fost reprezentată de expert ca fiind între punctele 55-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41, iar vechea linie de hotar a existat a avut drept puncte de reper ca fiind între punctele 55-B-14-48-47-45-43-42-41, suprafața ocupată de pârâți, astfel cum este reprezentată în raportul de expertiză este de 8 mp.
Conform declarațiilor verbale ale părților, gardurile de la stradă, congruente în punctul 55, sunt neschimbate de peste 30 de ani.
Aplicând extrasul din planul de amplasament al localității (fila 7 din dosar) la configurația spațiului constatată cu ocazia cercetării la fața locului se reține că amplasamentul celor două loturi învecinate este reprezentat greșit față de configurația intersecției drumului DS 6, fiind decalate spre Sud.
Coroborând probele administrate în dosar se constată ca fiind corectă reținerea expertului că vechea linie de hotar a existat între punctele de reper 55-B-14-48-47-45-43-42-41.
Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. Acțiunea în revendicare este acea acțiunea în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să-i restituie bunul. Intentarea unei acțiuni în revendicare presupune existența unui proprietar neposesor și a unui posesor neproprietar pe suprafața revendicată.
Se constată că potrivit art. 15 cod civil și art. 12 alin. 1 C.pr.civ. drepturile nu pot fi exercitate în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Instanța apreciază că atitudinea reclamantei de a permite și chiar a contribui la construirea gardului dintre părți pe actualul amplasament, cedând o suprafață de 8 mp, pentru ca ulterior, să promoveze acțiune în revendicare, constituie o exercitare cu rea credință a dreptului, cu scopul de a produce un rezultat vătămător părții adverse, motiv pentru care capătul de cerere având ca obiect revendicare urmează să fie respins fiind neeconomic să fie demolată o bordură de ciment pe o lungime de aproximativ 30 ml pentru diferența infimă între gardul vechi și cel nou.
În consecință linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților va fi stabilită pe aliniamentul actual, identificat în raportul de expertiză, prin punctele 56-54-53-52-51-50-14-48-47-45-43-42-41 consemnat în raportul de expertiză refăcut, conform planurilor anexate la raportul de expertiză, iar pentru considerentele expuse mai sus va fi respins capătul de cerere având ca obiect revendicare.
Potrivit dispozițiilor art.612 Cod civil, Orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic.
În speta de față, asa cum rezulta din raportul de expertiză, fosa este situată la o distanta de 0,95 mp, fata de gardul dintre cele doua proprietati.
Nu sunt incidente nici disp art. 39 lit. h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si recomandari privind mediul de viata al populației, nefiind dovedită amplasarea fosei la mai puțin de 10 m de locuința reclamantei.
În raport de probele administrate se reține că ferestrele casei proprietatea pârâților au fost obturate astfel încât să se împiedice vederea spre fondul învecinat, prin urmare, în temeiul art. 614 din vechiul Cod civil interpretat în lumina art. 616 Noul Cod civil, cererea reclamantei de obligare a pârâților să obtureze ferestrele urmează să fie respinsă.
În ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâților să monteze burlane, jgheaburi și opritori de zăpadă, față de disp. art. 406 C.pr.civ., urmează să se ia act de renunțarea reclamantei la judecată.
Împotriva soluției menționate a formulat cerere de apel reclamanta CC, înregistrată în data de 29.05.2015 (f-5), prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate si judecând in fond admiterea acțiunii asa cum a fost formulata. cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii partea a arătat și susținut următoarele:
Desi instanța de fond retine imprejurarea ca a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor in suprafața de - 1000 mp teren curți construcții situata in T:6 P:25 având ca vecinătăți: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: DS 6, 1000 mp teren arabil intravilan situata in T: 6 P:25/l cu vecini: N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V: Rest proprietate, 8240 mp teren arabil extravilan situate in T:15 P:66/26 cu vecinii :N : CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, suprafețe pe care le-am dobândit prin moștenire de la defunctul meu tata, CC cf.CM nr.40/2008 si a Actului de partaj voluntar eliberat de BNP CC in dosarul notarial nr.47/2008, iar parații din prezenta cauza sunt vecinii mei pe latura de sud, aceștia fiind proprietarii suprafeței de 500 mp teren situat in T: 6 P: 26 având ca vecinătăți : N: CC, E: Rest proprietate, S: CC, V:DS6 si ai suprafeței de 2500 mp teren arabil extravilan situate in T: 15 P:66/25 având ca vecini ; N: CC, E: DE 63, S: CC, V: Rest proprietate, proprietățile noastre fiind limitrofe, cu toate acestea, instanța, in mod total eronat, constata ca fiind corecta reținerea expertului in cuprinsul raportului de expertiza - refacere in sensul ca linia de hotar sa fie stabilita prin punctele 56-54-53-52-41-50-14-48-47-45-43-42-41 facand instanța aprecierea ca nu este economic sa fie demolata o bordura de ciment pe o lungime de 30 ml pentru diferența infima dintre gardul vechi si cel nou, motiv pentru care respinge capătul de cerere privind revendicarea .
Atat soluția cat si aprecierea instanței sunt nelegale cata vreme, desi se constata din intreg probatoriul administrat in cauza ca, parații, cu toate ca sunt proprietarii unei suprafețe de 500 mp in acte, in realitate, aceștia stăpânesc o suprafața de 604 mp fara ca acest excedent de teren sa aiba vreo justificare in actele de proprietate pe care le dețin, iar ea are un deficit de 384 mp, deținând in acest moment suprafața de 1616 mp, cu toate acestea, instanța respinge capătul de cerere privind revendicarea, omologând in mod greșit raportul de expertiza - refacere.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar (măsurătorile efectuate de reprezentanții Primăriei CC, materializate in Nota de constatare din 18.03.2013, care atesta ca, desi trebuia sa aibă o deschidere la calea publica de 26 ml, actualmente are o deschidere de numai 18,40 ml in vreme ce terenul limitrof al paraților, desi trebuia sa aiba o deschidere la calea publica de 24,50 ml conform planurilor parcelare, acesta are la acest moment o latime de 25,60 ml, planul de amplasament si delimitare a corpului de proprietate in suprafața de 500 mp, parte din suprafața de 1000 mp, ce a aparținut autorului CC - actualmente proprietar CC, teren intabulat la acest moment si opozabil erga omnes si care are o deschidere la calea publica de 12,23 ml diferența 12,27 ml trebuia sa o aiba terenul paraților ), precum si probele testimoniale administrate in cauza care arata indubitabil ca parații au mutat gardul nerespectand vechea linie de hotar - a se vedea declarația martorului CC-filele 54-54 care afirma ca parații au deplasat linia de hotar "cam cu un metru si ceva", afirmând deasemenea ca "linia de hotar este diferita in prezent fata de cum se afla inițial, inițial linia de hotar era dreapta, stiu ca era un zarzăr apropiat de linia de hotar care se afla inițial pe proprietatea reclamantei iar acum se afla pe proprietatea paraților", depoziția martorului CC existenta la filele 58 - 59 care afirma ca noul gard nu a fost edificat pe vechiul amplasament, toate aceste probe conduc indubitabil la concluzia ca parații poseda fara nici un drept o parte din proprietatea sa.
Desi inițial expertul a propus trei variante de granituire , situație de neintalnit in cazul unei astfel de spete , variante in cadrul cărora a stabilit inițial ca parații ar ocupa intr-o prima varianta suprafața de 29 mp , mai apoi o suprafața de 27 mp si intr-o ultima varianta numai 8 mp ,împrejurare in care a inteleS sa obiecteze cu privire la aceasta situație învederând instanței ca expertul in loc sa conducă la lămurirea pricinii, acesta mai mult creează confuzie nejustificand nici un moment in cuprinsul expertizei de unde provine excedentul de teren de 104 mp pe care il dețin parații si totodată cărei imprejurari se datorează deficitul său de proprietate , susținând totodată ca , in opinia sa , d-na expert a fost cel puțin părtinitoare intrucat nu s-a raportat nici un moment la actele de proprietate deținute de noi, părțile , ci, doar la susținerile paraților , cu toate acestea , instanța , urmare admiterii acestor obiectiuni si dispunerii refacerii raportului de expertiza , refacere cu privire la care , din nou a apreciat ca nu a răspuns obiectiunilor, experta selectând dintre cele trei variante propuse inițial pe cea mai profitabila paraților , ( parații ocupa doar 8 mp) cu afirmația ca " am muncit destul in acest dosar "a luat cauza in pronunțare.
Urmare acestei atitudini a instanței a fost constrânsa sa formuleze note de ședința prin care a solicitat instanței sa omologheze raportul de expertiza in varianta inițiala Anexa 4 respectiv sa-i oblige pe parați sa-i lase in deplina proprietate si posesie suprafața de 29 mp apreciind ca a proceda de alta maniera ar insemna o încălcare grava a dreptului meu de proprietate , drept garantat de Constituție in art.44.
Soluția data in capătul de cerere privind granituirea depinde obligatoriu de rezolvarea capătului de cerere privind revendicarea in care se compara titlurile de proprietate invocate de parti, fiind prioritar a se clarifica cine este titularul dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren revendicate , or, in speța dedusa judecații aveți a observa ca instanța respinge revendicarea si admite granituirea cu acea apreciere , total neavenita si fara un suport legal in opinia mea .
Si in privința respingerii capătului de cerere privind desființarea fosei septice instanța a procedat nelegal dand o astfel de soluție si apreciind ca nu sunt incidente disp.art.39 lit.h din Ordinul Ministerului Sanatatii nr.536/1997 cata vreme expertiza nu stabilește in mod clar la ce distanta de casa mea se afla amplasata aceasta fosa septica ci, doar se precizează ca aceasta este amplasata la o distanta de 0,95 mp de linia de hotar actuala . De asemenea soluția de respingere a capătului de cerere privind obturarea ferestrelor nu este legala cata vreme , asa cum a invederat si in Notele de ședința depuse la dosar montarea acelor panouri nu asigura protejarea intimității sale, acestea putând fi desființate oricând ajungandu-se in aceeași situație inițiala.
Legal citați intimații-pârâți CC și CC au formulat întâmpinare, înregistrată în data de 02.07.2015 (f-16), prin care au solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
Reclamanta consideră în mod neîntemeiat că acțiunea în revendicare este principalul iar grănițuirea secundarulși susține că posedă o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate bazându-se pe nota de constatare întocmită de o comisie ad-hoc a primăriei, din acest înscris rezultând o deschidere la calea publică de 18,40 m, aceeași dimensiune rezultând și din planul de amplasament.
Gardul existent între proprietăți a fost construit la dorința și în prezența apelantei reclamante care a luat decizia construirii în linie dreaptă prin unirea celor două limite ale gardurilor sale, adică punctele 56 și 14 din planurile de amplasament. Decizia rezultă limpede din răspunsul la interogatoriu și procesul verbal al cercetării la fața locului.
Sigur că din raportul de expertiză nu rezultă distanța dintre fosa septică și locuința apelantei dar având în vedere scara planului de amplasament, prin măsurarea distanței dintre punctele 17 și 59 rezultă distanța de cel puțin 10,50 m. pe de altă parte măsurarea acestei distanțe nu a fost cerută la fond nici măcar după formularea obiecțiunilor.
Consideră că prin montarea panourilor opace în dreptul ferestrelor chiar și la cele de aerisire respectă intimitatea apelantei reclamante în situația unei desființări fiind sancționați pentru nerespectarea sentinței.
Prin încheierea de ședință din 10.09.2015 instanța de apel a încuviințat efecutarea unei noi expertize tehnice judiciare specialitatea topografie (f-35), raportul fiind depus la dosar la f-57 și urm. (completările ulterioare fiind depuse de asemenea la dosar, f-76 și urm., 108 și urm., 130 și urm.).
Analizând cererea de apel formulată, prin raportare prin raportare la susținerile părților și dispozițiile invocate a decis respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 479 C.p.c. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În cauză, verificând stabilirea situație de fapt și de drept, instanța de apel consideră că prima instanță de fond a reținut în mod corect că ambele părți dețin titluri de proprietate, în cazul părții reclamante fiind vorba despre titlul de proprietate 79250/21.07.1998 prin care a fost reconstituit pe numele CC dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 16.000 mp, situat în comuna CC, sat CC ca și despre certificatul de moștenitor 601/1993, care atestă că de pe urma defunctei CC, a rămas ca moștenitor CC, reclamanta dovedind dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 1.000 mp curți construcții, situat în T.6, P.25 cu vecinii: N- CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS 6 și 1.000 mp teren arabil intravilan situat în T.6, P.25/1 cu vecinătățile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- rest proprietate, prin certificatul de moștenitor 40/13.02.2008 și actul de partaj voluntar, în cazul pârâților titlurile fiind reprezentate de sentința civilă nr. 2111/24.11.2009 (f-15 ds. fond), pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul 1549/232/2009, pentru terenul în suprafață de 500 mp situat în comuna CC, situat în T.6, P.26 cu vecinătățile: N-CC, E- rest proprietate, S- CC, V- DS6.
Constată în plus instanța de apel că în privința pârâților actul de proprietate al autorilor este reprezentat de titlul de proprietate nr. 79222/1996 (f-53 ds. fond) și sentința civilă nr. 150/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Găești (f-13 ds. fond) prin care au fost împărțite bunuri imobile din titlul de proprietate menționat, cei 500 mp din actul de proprietate al pârâților făcând parte dintr-un lot de 1000 mp, care a fost împărțit la partaj - prin sentința civilă nr. 150/2009- in două loturi.
Conform raportului de expertiză refăcut și completat, întocmit de către expertul judiciar desemnat de instanța de apel (a se vedea în special concluziile de la f-132 și urm.), reclamanta deține în prezent în fapt 1610,00 mp în T6, P25,25/1, având un deficit față de suprafața din titlu de 390,00 mp, în timp ce pârâții dețin 806,00 mp, având un excedent de 306,00 mp față de suprafața din actul de proprietate, suprafața acestora totală fiind formată din 500,00 mp conform actului de proprietate și 306,00 mp situați în continuarea suprafeței de 500,00 mp.
În baza constatărilor aceluiași expert judiciar desemnat în apel, CC, instanța de apel constată că suprafața revendicată de către partea reclamantă este de 44,00 mp și vizează exclusiv porțiunea proprietății pârâților învecinată celei deținute de reclamantă în baza titlurilor de proprietate menționate anterior, nu și excedentul de 306,00 mp.
Reține așadar instanța de apel că ne aflăm în situația în care astfel cum se admite constant în doctrina și practica în materie instanța este chemată a face o comparare a titlurilor părților în vederea stabilirii dreptului și titlului favorabil.
În cauză, se constată în primul rând că părțile nu au făcut dovada unor elemente materiale de delimitare a proprietăților stabile, neschimbate ori necontestate în dreptul căii de acces spre drumul public iar gardul edificat recent este contestat de către reclamantă întrucât nu a respectat amplasamentul pe care îl avea în vedere în momentul în care și-ar fi dat acordul în sensul edificării lui. În acest sens nu poate fi reținută susținerea pârâților că ar fi existat un acord pentru edificarea gardului pe amplasamentul invocat iar concluziile raportului de expertiză urmează a fi înlăturate în această privință. Și aceasta întrucât din interogatoriul propus pârâților coroborat cu răspunsurile la interogatoriul propus de către pârâți (f-66 ds. fond) rezultă că acordul reclamantei pentru edificarea gardului actual a fost dat condiționat și nu a vizat o renunțare la dreptul său de proprietate.
Întemeiată a considerat instanța de apel a fi critica și totodată solicitarea apelantei ca având în vedere împrejurările de fapt menționate, care conduc către o imposibilitate de stabilire a caracterului preferabil exclusiv prin raportare exclusiv la titlurile de poprietate, să se aibă în vedere și planurile anterioare, cu precădere cel parcelar întocmit de către autoritățile locale.
Or, luând în considerare și aceste planuri, cu precădere cel parcelar (f-7 ds. fond) și raportându-le la planurile întocmite de către expertul desemnat (f-139 și urm.) se poate observa în mod clar o diferență a deschiderii la calea publică a celor două proprietăți, în cazul proprietății reclamantei constatându-se un deficit în timp ce în cazul proprietății pârâtului un excedent față de deschiderile menționate în respectivele planuri.
Această împrejurare coroborată cu înscrisurile depuse și declarațiile unora din martorii audiați (martorul CC admițând că linia de hotar era diferită anterior de cea actuală iar martorul CC a relatat existența unui acord însă condiționat al reclamantei în sensul edificării gardului) conduce către concluzia că acțiunea părții reclamante este întemeiată în privința revendicării suprafeței de 44,00 mp teren evidențiată în raportul de expertiză și planul anexă la acesta.
Contrar susținerilor pârâților instanța de apel consideră că tocmai lămurirea chestiunii întinderii drepturilor de proprietate invocate de către părți, inclusiv a împrejurărilor de fapt și de drept privind revendicarea, conduce pe cale de consecință și la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile vecine, grănițuirea având natura unei simple operațiuni materiale de delimitare a unor proprietăți care nu aduce prin ea însăși în discuție acapararea unor terenuri.
Instanța consideră de asemenea lipsită de fundament juridic reținerea instanței de fond în sensul că eventuala atitudine a reclamantei de a permite și eventual contribui la construirea gardului ar echivala cu o cedare a suprafeței (renunțarea la drept având natura unui act de juridic de dispoziție neputând fi dedusă) ori că ulterioara formulare a prezentei acțiunii ar constitui un abuz de drept care să justifice o soluție de respingere a revendicării (sancționarea unui eventual abuz de drept neputând conduce la negarea dreptului ci eventual restabilirea exercițiului dreptului în limitele legale).
Contrar celor reținute de prima instanță de fond, instanța de apel consideră prin raportare și la concluziile raportului de expertiză întocmit și completat în apel și a planurilor anexă (mențiunile referitoare la amplasarea fosei septice) că devin incidente dispozițiile Ordinului Ministerului Sănătății nr. 536/1997 (art. 34 din cap. Cap. IV privind Norme de igienă referitoare la colectarea și îndepărtarea reziduurilor lichide) care se coroborează cu cele din art. 610 C.civ. din 1864 care sunt o aplicație în materie a regulilor general aplicabile în raporturile de vecinătate și care impun ca lucrarile să fie edificate astfel incat sa nu aduca vatamare vecinului. Or, în cauză se constată o astfel de vătămare prin edificarea fosei septice pe porțiunea de 1,87 mp pe proprietatea apelantei.
Considerentele expuse în privința acestei lucrări se impun și în privința celor două ferestre F1, F2 identificate și reprezentate și ele în raportul de expertiză menționat anterior, întrucât și în cazul acestora se constată că prin edificarea lor de produc vătămări exercițiului normal al dreptului de proprietate al apelantei în condițiile în care ele au vedere direct către proprietatea apelantei/pot fi folosite în acest scop. În drept, se rețin a fi aplicabile dispozițiile art. 611 și urm. C.civ. din 1864. Și în privința acestui capăt de cerere intimații au susținut că inconvenientele provocate prin edificarea acestor ferestre ar fi dispărut urmare a montării unor panouri din material opac însă instanța apreciază că doar în modalitatea stabilită în dispozitiv poate fi realizată finalitatea, admisă de altfel și de către intimați, respectării exercițiului normal al drepturilor de proprietate al apelantei și a raporturilor de vecinătate, cu atât mai mult cu cât intimații nu au negat încălcarea dispozițiilor legale prin edificarea acestor ferestre. Nu poate fi reținută nici în acest caz pretinsa acceptare a deschiderii ferestrelor ori edificării acestora pentru considerentele expuse deja în privința capătului de cerere având ca obiect revendicare.
În privința cererii de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată instanța de apel apreciază că aceasta este întemeiată în condițiile în care cererea de apel a fost admisă iar partea a depus dovezi în susținere acesteia reprezentate de chitanțele de achitare a taxelor judiciare de timbru, onorarii de expert. În drept se rețin a fi aplicabile dispozițiile art. 453 C.p.c. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească părții adverse să plătească cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive de fapt și de drept instanța a decis admiterea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă CC, CNP CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr. 503/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosar nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimații-pârâți CC și CC, domiciliați în CC.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul descris de punctele 45-43-72-73-74-75-76, potrivit schiței anexă la raportul de expertiză (fila 140 dosar apel), al obligării intimaților pârâți de a lăsa în deplină proprietate reclamantei suprafața de 44 mp teren, evidențiată în aceeași schiță de plan, prin hașurarea în culoare roșie, al obligării acelorași intimați la ridicarea fosei septice în porțiunea de 1,87 m.p. edificată pe proprietatea apelantei, precum și al montării geamurilor mate la ferestrele F1 și F 2.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimații pârâți la 2393 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2017.
| ← Contestatie la executare. lămurirea întinderii şi aplicării... | Fond funciar. hotărârea judecătorească de reconstituire a... → |
|---|
