Fond funciar. hotărârea judecătorească de reconstituire a dreptului de preoprietate. putere de lucru judecat.
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 243 din data de 15.03.2017
Atât hotărârea judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate, cât și cea de obligare a Comisiei locale și județene de aplicare a Legii fondului funciar de punere în posesie pentru acest teren, sunt intrate în putere de lucru judecat, obligatorii erga omnes, nemaiputând fi schimbate de altă instanță de judecată.
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000243
Dosar nr. X/232/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 243
Ședința publică din data de 15 Martie 2017
Instanța constituită din:
Președinte : CC
Judecător : CC
Grefier : CC
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant CC - decedat pe parcursul judecării apelului, judecata fiind continuată de persoana care i-a preluat atribuțiile, respectiv viceprimar CC, cu domiciliul ales la CC, împotriva sentinței civile nr. 970, pronunțată la data de 13.06.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr. X/232/2013, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CC, cu sediul în CC; CC, domiciliată în CC; CC, domiciliată în CC; CC, domiciliată în CC; CC, cu sediul în CC și cu intimatele-interveniente CC, cu sediul în orașul CC; CC, cu sediul în CC și CC, cu sediul în CC, intervenientă în interesul apelantului fiind CC, cu sediul social în CC, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența și susținerile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 08.03.2017, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15.03.2017.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești, sub nr. nr.X/232/2013, reclamantul CC, în calitate de CC, a chemat în judecată civilă pe pârâtele CC, CC, CC și CC, solicitând să se constate nulitatea absolută totală a fișei de punere în posesie nr.13/11.04.2012 și a procesului verbal de punere în posesie nr.4449/22.05.2012 întocmite de pârâta CC.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr.1159/11.04.2012, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr.X/232/2012, CC a fost obligată să pună în posesie pe numita CC, cea care a cumpărat dreptul litigios în acest dosar de la cele două beneficiare ale reconstituirii inițiale, anume CC și CC, cu suprafața de 3.100 mp teren intravilan situat în orașul CC, în conformitate cu dispozițiile altei sentințe civile nr.1437/1992, pronunțată în dosarul nr.X/1991, prin care se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.100 mp teren intravilan, fără a se menționa că este vorba de teren pe raza orașului CC, această sentință din 1992 nesocotind însăși cererea de chemare în judecată, care face vorbire de teren arabil.
A mai menționat reclamantul că terenul pe care s-a făcut punerea în posesie este în centrul civic al orașului CC, în timp ce terenul reconstituit prin sentința din 1992 și pe care instanța îi obligă să o respecte prin punere în posesie, era un teren arabil intravilan, ceea ce este cu totul altceva, acest lucru rezultând și din dispozitivul acestei sentințe. A arătat că punerea în posesie s-a făcut pe porțiuni de teren care, din punct de vedere legal, aparțineau domeniului public, în conformitate cu dispozițiile art. 120 din Legea nr.215/2001 și cu dispozițiile art.3 din Legea nr.213/1998 actualizată în 2011, fiind vorba, mai exact de o porțiune de 310 mp - aleea acces la parcul central, 246 mp - parcare auto, 1.262 mp - teren situat între hotel Parc și terenul aferent serelor, 540 mp - teren situat în piața nouă. De asemenea, a mai arătat că o parte din teren se află chiar sub cofetăria aparținând hotelului Parc. Folosindu-se de această punere în posesie, ulterior s-a acționat în judecată și s-a obținut sentința civilă nr. l392/2013, atacată cu recurs, care obligă CC să înainteze documentația Comisiei județene de fond funciar, pentru emiterea titlului de proprietate, deși la data de 04.02.2013, cu o zi înainte de pronunțarea acestei sentințe, prin hotărâri ale Consiliului Local s-a dispus și formal trecerea acestor terenuri în inventarul domeniului public al orașului CC. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispozițiile art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 coroborat cu dispozițiile art.27, art.35 și următoarele din Legea nr.18/1991.
Ca probe indică proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiza și martori.
La data de 07.05.2013 a formulat întâmpinare pârâta CC, prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece nu se invocă nici un motiv de nulitate absolută, conform legilor fondului funciar și nici nu există vreun motiv de nulitate. A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție s-au invocat excepția lipsei calității procesuale a primarului CC, în calitate de primar al CC, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată nr.5003/12.04.2013 și nu în calitate de CC și excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, deoarece nu se poate cere constatarea nulității absolute a unui număr, întrucât se cere "să constatați nulitatea absolută totală a nr.13/11.04.2012";.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că a obținut mai multe hotărâri judecătorești, prin care CC a fost obligată să o pună în posesie pe o suprafață de teren intravilan de 3100 mp pe raza orașului CC și obligarea Comisiei județene de fond funciar să emită titlul de proprietate pe numele său (sentința civilă nr.1159/11.04.2012 pronunțată de Judecătoria Găești).
De asemenea, a arătat că prin sentința civilă nr.392/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Găești, s-a dispus obligarea CC la înaintarea documentației către CC pentru emiterea titlului de proprietate, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/ zi de întârziere. Menționează că nici una din sentințele enumerate mai sus nu a putut fi pusă în aplicare datorită împotrivirii primarului actual la punerea în practică a acestora, cu obstrucționarea vădită a justiției.
A mai arătat că în data de 21.05.2012 a primit din partea Primăriei CC adresa nr.4343, prin care i se aduce la cunoștință că există posibilitatea de a fi pusă în posesie doar cu suprafața de 2.548 mp teren intravilan și 552 mp teren extravilan, în loc de 3100 teren intravilan, cât avea dreptul conform sentinței civile mai sus menționate. În aceeași zi a mers la Primăria CC, unde i s-a explicat că pentru cei 2.548 mp teren intravilan există 4 planuri cadastrale și punerea în posesie poate fi efectuată imediat, convenind că sunt de acord cu respectivele amplasamente, iar în urma discuției finale cu primarul i s-a sugerat că trebuie să renunțe printr-o declarație notarială la suprafața de 552 mp, deoarece pentru această suprafață nu există plan cadastral și ar dura foarte mult să se facă unul, fără plan cadastral punerea în posesie fiind imposibilă și pentru cele patru suprafețe pentru care existau planuri cadastrale. A acceptat să renunțe la suprafața de 552 mp teren intravilan asupra căreia era îndreptățită în urma argumentelor mai sus menționate și datorită faptului că i-au convenit cele patru amplasamente ce totalizează 2.548 mp și în acest sens a dat declarația notarială nr.817/21.05.2012, depusă la dosar.
La data de 04.02.2013, prin exces de putere, primarul CC a convocat o ședință extraordinară de Consiliu local, având ca unic subiect pe ordinea de zi trecerea terenurilor cu care a fost pusă în posesie din domeniul privat al Primăriei CC în domeniul public al acesteia, transpus în practică prin hotărârile nr.17 și 18/2013 ale Consiliului Local al orașului CC.
Cu cererea înregistrată sub nr.2750/04.03.2013 s-a adresat Consiliului local CC solicitând anularea hotărârilor nr. 17 și 18, adoptate la 04.02.2013, însă nu a primit nici un răspuns, deși au trecut mai mult de 30 de zile, urmând ca după primirea soluției administrative să se adreseze instanței de contencios.
Mai susține că prin argumentele invocate în cererea de chemare în judecată se încearcă inducerea în eroare a instanței, cu încălcarea flagrantă a dreptului său de proprietate și vădita obstrucționare a justiției.
Ca probe indică proba cu înscrisuri, martori și interogatorii.
La data de 13.05.2013 a formulat întâmpinare pârâta CC prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a celor două înscrisuri.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că prin sentința civilă nr.1437/1992 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul civil nr.X/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren însumând 3100 mp, iar prin sentința civilă nr.1159/11.04.2012, pronunțată în dosarul nr.X/232/2012, Comisia Locală de Fond Funciar a fost obligată să pună în posesie pe numita CC, persoana care a cumpărat dreptul litigios pentru suprafața de 3100 mp teren intravilan situat în orașul CC. A arătat că punerea în posesie a fost făcută pe o suprafață de teren ce aparține domeniului public și pe terenuri afectate unor utilități de interes public, iar potrivit dispozițiilor legale proprietatea publică este inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă. A învederat instanței că, la data de 04.02.2013, printr-o hotărâre a Consiliului Local CC s-a dispus trecerea unor terenuri în domeniul public al orașului CC, printre care și suprafața de teren cu care a fost pusă în posesie CC.
A menționat că obligarea CC să înainteze documentația prevăzută de legea fondului funciar Comisiei județene de fond funciar Dâmbovița intră în contradicție cu dispozițiile legale și cu hotărârea pronunțată de Consiliul Local.
La data de 23.05.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta CC, prin care a arătat, privitor la excepția lipsei calității procesuale a primarului CC în calitate de primar al CC invocată de aceasta în întâmpinare că, în conformitate cu prevederile art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, primarul poate invoca nulitatea absolută a actelor emise în baza Legii nr.18/1991 a fondului funciar, având calitate procesuală, iar cu privire la excepția lipsei obiectului cererii de chemare de chemare în judecată, a arătat că obiectul cererii este bine definit, solicitându-se constatarea nulității absolute totale a fișei de punere în posesie nr.13 și a procesului verbal de punere în posesie nr.4449/22.05.2012.
Reclamantul a subliniat că, prin sentința civilă nr.1437/1992, pronunțată în dosarul nr.X/1991, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.100 mp teren intravilan, deși în cuprinsul sentinței civile se face vorbire de teren arabil, acesta fiind situat pe șoseaua către localitatea CC.
A menționat că sentința nu obliga la punerea în posesie într-un anumit punct, nespecificându-se localitatea. De asemenea, a arătat că punerea în posesie s-a făcut pe o suprafață de teren afectată unor utilități de interes public, iar o suprafață de 247 mp este situată sub clădirea cofetăriei aparținând cooperației. Trecerea acestui teren în domeniul public prin hotărârea Consiliului local la data de 04.02.2013 a fost mai mult formală, deoarece, potrivit legii, terenul este afectat unor utilități publice. A mai arătat că la cererea nr.2750/04.03.2013 prin care pârâta a solicitat anularea hotărârilor Consiliului local s-a formulat răspuns la data de 04.03.2013, prin care s-a specificat că cererea acesteia va fi adusă la cunoștința Consiliului local în ședința din luna martie. La data de 29.03.2013 cererea a fost prezentată în ședința Consiliului local, care nu a fost de acord cu anularea hotărârilor, fiindu-i înaintată pârâtei, la solicitarea acesteia, copie de pe procesul verbal al ședinței.
La data de 23.05.2013 pârâta CC a depus răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta CC, prin care a arătat, privitor la excepția lipsei calității procesuale a primarului CC în calitate de primar al CC invocată de aceasta în întâmpinare, că, în conformitate cu prevederile art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, primarul poate invoca nulitatea absolută a actelor emise în baza Legii nr.18/1991 a fondului funciar, având calitate procesuală, iar cu privire la excepția lipsei obiectului cererii de chemare de chemare în judecată, a arătat că obiectul cererii este bine definit, solicitându-se constatarea nulității absolute totale a fișei de punere în posesie nr.13 și a procesului verbal de punere în posesie nr.4449/22.05.2012.
Pârâta a subliniat, ca și reclamantul, că prin sentința civilă nr.1437/1992 pronunțată în dosarul nr.X/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.100 mp teren intravilan, deși în cuprinsul sentinței civile se face vorbire de teren arabil, acesta fiind situat pe șoseaua către localitatea CC. Menționează că sentința nu obliga la punerea în posesie într-un anumit punct, nespecificându-se localitatea. De asemenea, a arătat că punerea în posesie s-a făcut pe o suprafață de teren afectată unor utilități de interes public, iar la data de 04.02.2013 Consiliul Local a hotărât trecerea suprafeței de teren în domeniul public, astfel că obligarea Comisiei locale de fond funciar să înainteze documentația prevăzută de legea fondului funciar Comisie județene de fond funciar Dâmbovița intră în contradicție cu dispozițiile legale și cu hotărârea Consiliului Local.
La data de 12.06.2013 a depus cerere de intervenție voluntară principală ("în interes propriu";) intervenienta CC, admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 10.12.2013, prin care a solicitat constatarea nulității absolute totale a fișei de punere în posesie nr.13/11.04.2012 și a procesului verbal de punere în posesie nr.4449/22.05.2012 întocmite de către CC.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta principală voluntară a arătat că are un punct de lucru în parcul central al orașului CC, obiectul său de activitate fiind terasă/bar, iar aprovizionarea cu cele necesare se face cu mijloacele de transport pe aleea de acces dinspre șoseaua principală DN 7, care trece pe lângă hotelul Parc și limita parcului. A arătat că alea este singura cale de acces către terasă, ce permite accesul cu o mașină de transport, celelalte alei fiind strict pietonale atât ca afectațiune, cât și ca dimensiuni sau cale de acces. A mai arătat că prin punerea în posesie a pârâtei pe suprafața de 310 mp, aleea de acces la parcul central, precum și celelalte zone limitrofe acesteia și trecerea acesteia dintr-un regim public într-unul privat, către o persoană fizică îi sunt afectate în mod irevocabil propriile interese în zonă, fiind împiedicată în mod direct să mai aibă posibilitatea aprovizionării prin intermediul mașinilor de transport. A mai menționat că pe aceeași cale de acces intră și mașinile de la serele orașului și cei de la IGO CC.
În drept a invocat art.61, art.62 și următoarele Cod procedură civilă.
Ca probe a indicat înscrisuri, interogatoriu și martori.
La data de 28.01.2014 a depus cerere de intervenție voluntară CC, precizată ulterior ca fiind accesorie în favoarea pârâtei CC, cerere admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 18.03.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată motivând interesul ca fiind pentru "prezervarea dreptului de proprietate asupra afacerii"; realizate în zonă de intervenientă, ca și chiriaș al spațiului aflat în imediata vecinătate a terenului din lotul 2 asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtei CC, mama intervenientei și "pentru a contracara ofensiva intervenientului CC S.R.L."; care încearcă înlăturarea intervenientei, având același obiect de activitate și al cărei asociat majoritar este un consilier local, conform certificatului emis de ORC D-ța, atașat cererii, în copie, împreună cu certificatul de înregistrare al intervenientei, contractul de închiriere nr. 9/2011, extras de carte funciară.
La aceeași dată a depus cerere de intervenție voluntară I.I. CC, precizată ulterior ca fiind accesorie în favoarea pârâtei CC, cu aceeași pretenție și motivare a interesului ca și cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de CC și care a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință din data de 18.03.2014.
Instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală formulată de reclamantul CC, primarulCC, a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție voluntară principală, formulată de intervenienta CC și a admis cererile de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtei CC, formulate de intervenienții: CC și I.I. CC.
La data de 01.08.2016, pârâta CCa formulat apel împotriva sentinței civile nr. 970, pronunțată la data de 13.06.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr. X/232/2013, solicitând, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate si, pe fond, sa se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Apelanta-pârâtă a învederat instanței de apel că, prin sentința civila nr. 1159/2012, care a stat la baza punerii in posesie, instanța a admis o cesionare de drepturi litigioase ce nu putea face obiectul vânzării, in conformitate cu prevederile art. 4 din titlul X al Legii nr. 247/2005. Aceste terenuri din intravilanul orașului care cuprind : terenuri de sub construcții, terenuri din piața noua, nu puteau fi reconstituite prin procedura clasica de punere in posesie, deoarece art 36 din Legea nr. 18/1991 arata ca, o atribuire in proprietate a acestor terenuri se face prin ordinul prefectului. reconstituirea inițiala a dreptului de proprietate prin sentința nr. 1437/1992 se refera la suprafața de 3100 mp pe raza orașului CC. Mutarea acestuia in centrul civic reprezintă o interpretare greșita a legii.
Mai mult decât atât, a arătat că instanța de fond nu a motivat admiterea cererilor de intervenție, deoarece este obligatoriu, iar intr-o cerere accesorie sa se motiveze cel puțin interesul. Instanța nu a motivat interesul in proces al intimatei CC, care are o terasa pe terenul orașului CC.
În susținerea cererii de apel s-a solicitat proba cu înscrisuri si efectuarea unei noi expertize de specialitate, care sa aibă obiectivele expertizei de la fond si, in plus, un obiectiv explicit, care sa arate daca terenul pus in posesie numitei intimatei CC, teren aflat sub clădirea complexului hotel Parc si care afectează doua spatii locative distincte, aparține sau nu, la momentul punerii in posesie, primăriei CC sau altei entități cu capacitate juridica.
Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2016, instanța a respins apelul declarat de CC, ca fiind lipsit de interes.
La data de 01.08.2016, reclamantul CC - decedat pe parcursul judecării apelului, a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 970, pronunțată la data de 13.06.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr. X/232/2013, solicitând, admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate si, pe fond, sa se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Apelantul-reclamant, având in vedere limitele efectului devolutiv al apelului, a solicitat admiterea în apel a probei cu înscrisuri și efectuarea unei noi expertize, care să aibă in principal obiectivele expertizei de la fond si în plus un obiectiv explicit, anume daca terenul pentru care s-au făcut puneri in posesie in numele intimatei CC, teren situat sub clădirea complexului hotel Parc din CC si care afectează potrivit expertizei CC, respectiv CC, doua spatii locative distincte, respectiv CI si C 7, aparținea sau nu la momentul punerii in posesie Primăriei CC sau altei entități cu capacitate juridica recunoscuta de lege si care este suprafața acelui teren cu numărul cadastral 70837. Un alt obiectiv al acestei expertize este acela de a spune daca terenul cu număr cadastral 70834, ce cuprinde terasa in care funcționează II CC, intre numerele cadastrale 124, 213, 207, cuprinde sau nu terenuri aparținând domeniului public sau privat al orașului CC.
Apelantu-reclamant a învederat instanței de apel motivele cererii de apel, respectiv a invocat faptul ca sentința civila ce formează fundamentul punerii in posesie a paratei Niculae, făcând referire la sentința civila 1159/2012, prin care in sfidarea legii, instanța admite o cesionare de drepturi litigioase ce nu puteau face obiectul vânzării, in conformitate cu dispozițiile art. 4 din titlul X al Legii 247/2005, a fost o sentința ce in mod abuziv nu a fost atacata la respectiva vreme de primarul localității, in aceeași zi s-a făcut punerea in posesie, dupa ce cu o zi inainte se dezmembraseră terenurile, deci totul era previzionat. Sfidarea legii intervine la punerea in posesie pe aceste terenuri aparținând, in opinia reclamantului, in mod categoric domeniului public, și nu atat in considerarea hotărârilor 17 si 18, care formal atribuie aceasta calificare, ci mai ales in virtutea faptului ca aceste terenuri sunt definite ca atare de art. 5 din Legea fondului funciar, de art. 1 și art. 3 din Legea 215/2001 și de Constituția României.
Apelantul arată că aceste terenuri din intravilanul orașului CC, din centrul civic, terenuri care cuprind următoarele categorii: terenuri de sub construcții, cu referire la terenul de sub clădirea complexului hotel Parc din CC, cuprinzând printre altele, laborator de cofetărie de care sentința nici măcar nu face vorbire, terenuri din piața publica noua a orașului, pe care sentința, cu ușurința le cataloghează ca fiind dezafectat, chiar daca instanța ar aprecia, devoluand, ca aparțin domeniului privat, nu puteau fi reconstituite prin procedura clasică de punere in posesie, fiindcă art. 36 din Legea 18/1991, arata categoric ca o eventuala atribuire in proprietate a acestor terenuri se face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor, ori Judecătoria Gaesli a validat, prin sentință, un act ilegal, având în vedere că, pentru ca reconstituirea primara, făcuta prin sentința din anul 1992, respectiv sentința civila 1437/10.04.1992, se referea la un teren de 3.100 m.p. pe raza orașului CC, iar probele care s-au făcut in acel dosar, de insasi beneficiarii reconstituirii, arătau ca terenul autorului lor era un teren arabil intravilan, situat pe soseaua CC-CC, adică in câmp. Faptul ca acum acest teren este "permutat"; in piata noua a orașului si in centrul civic al acestuia, sub complexul hotelier Parc si in imediata lui apropiere, cuprinzând o parte din trotuar, terenuri de sub clădirea hotelului Parc, terenul dintre hotelul Parc și BCR, terenul cu număr cadastral 70836 - 1262 mp, cuprinzând o fundație, fiind drumul de acces din spatele hotelului Parc, teren de care nu putea sa dispună Comisia Locala, oricâte hotărâri judecătorești ar fi avut, reprezintă o aplicare greșita legii, ce trebuie cenzurata prin efectul devolutiv in drept al apelului.
Apelantul arată că motivarea instanței referitoare la terenul din Piața Noua este una ilara, in pagina 11, paragraful trei de jos in sus, in ceea ce privește terenul situat pe str.CC, este de notorietate ca Piața Noua este, in realitate, dezafectată, considerând ca citarea cauzei Ruianu contra României intr-un asemenea proces nu tine cont de natura dreptului disputat prin hotărârea judecătoreasca in acea cauza.
Mai arată că instanța de fond nu motivează in niciun fel admiterea cererilor de intervenție, pentru ca, este obligatoriu si intr-o cerere accesorie sa motivezi cel puțin interesul, solicitând ca instanța de control judiciar sa aprecieze ca intimataCC, deținătoarea unei întreprinderi individuale in sens larg si care are o terasa, situata pe domeniul public sau pe domeniul privat al orașului CC, de la care a inchiriat-o, nu poate justifica niciun interes in acest proces si nu poate justifica o apratenenta procesuala la una sau alta din pozițiile procesuale.
La data de 09.10.2014, intimata CC a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul-reclamant și la apelul formulat de către CC, prin care a solicitat respingerea acestor apeluri.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul-reclamant, arată că singurul motiv de apel il constituie faptul ca instanța de fond a luat in considerare sentința civila nr. 1159/2012, pe care reclamantul o considera nelegala. Astfel, solicită ca instanța sa constate ca apelantul-reclamant, prin motivele cererii sale, nu dorește decât sa repună in discuție cele stabilite cu autoritate de lucru judecat pozitiva prin sentința civila nr. 1437/1992, pronunțata de Judecătoria Gaesti, in dosarul nr. X/1991, respectiv sentința civila nr. l 159/11.04.2012, pronunțata de Judecătoria Gaesti, in dosarul nr. X/2012, ceea ce este inadmisibil. Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă- nr. 1159/11.04.2012 si nr. ,437/1992 ale Judecătoriei Gaesti se bucură de putere de lucru judecat, conform art.430 C.proc.civ. așa încât dezlegarea dată, prin aceste sentințe, problemei de drept referitoare la dreptul acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate, se impune în prezenta cauză, fară posibilitatea de a mai fi contrazisa, iar aceste hotărâri judecătorești sunt opozabile reclamantului, în calitate de Președinte al Comisiei Locale de aplicare a legii nr.18/1991. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fară posibilitatea de a se statua diferit. În ceea ce privește efectuarea unei alte expertiză, intimata solicită respingerea acestei probe, deoarece aceste motive nu cuprind nici o susținere concretă care să stea la baza îndepărtării concluziilor raportului de expertiză efectuat la fond, și cu atât mai puțin care să indice necesitatea administrării unei noi probe cu expertiză în apel.
In ceea ce privește motivul nulității invocat de către apelant, acesta nu a precizat in mod concret unul din motivele de drept prevăzute de art.III alin.l, lit.a din Legea rir. 169/1997. Singurul motiv invocat de reclamant pentru constatarea nulității este " ca acest teren pe care s-au făcut puneri in posesie nelegale, in numele paritei CC , este un teren de interes pentru un om de afaceri din CC, care o folosește pe pirita drept paravan iar aceștia, de comun acord cu fostul primar si profitind si de faptul ca , consilierul juridic al primăriei nu putea sa formuleze apărări inir-un proces in care soțul sau es te,avocat adversar au făcut aceasta punere in posesie pe terenuri aparținând domeniului public".
Or, asa cum reiese din actele depuse la dosar, terenul asupra căruia s-a făcut reconstituirea, nu era in domeniul public la data incheierii procesului verbal de punere in posesie, reclamantul fiind cel care printr-un abuz de drept si prin exercitarea abuziva si ilegala a dreptului autorității publice a înțeles sa transfere in domeniul public un teren care ii fusese reconstituit dreptul de proprietate la momentul in care acesta se afla in domeniul privat al statului. Mai mult, nici in prezent respectivele terenuri nu sunt trecute in domeniul public, întrucât HCL de trecere in domeniul public au fost suspendate si nu au fost publicate in MOF astfel ca nu-si produc efectele nici in prezent.
Cu privire la cererea de apel formulată de CC, solicită respingerea acesteia, deoarece este inadmisibila, urmând a fi făcuta aplicarea dispozițiilor art.458 cod procedura civila, potrivit căruia, căile de atac pot fi exercitate numai ,de părțile aflate în proces care justifică un interes.
La data de 10.10.2014, apelantul-reclamant CC a formulat întâmpinare la apelul declarat de CC, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței de apel și respingerea cererilor de intervenție, reinterând motivele de apel.
La data de 10.10.2014, CCa formulat întâmpinare la apelul formulat de către apelantul-reclamant, prin care a arătat că, prin sentința civila nr. 1159/2012, care a stat la baza punerii in posesie, instanța admite o cesionare de drepturi litigioase ce nu putea face obiectul vânzarii, in conformitate cu prevederile art. 4 din titlul X al Legii nr. 247/2005. Reconstituirea inițiala a dreptului de proprietate prin sentința nr. 1437/1992 se refera la suprafața de 3100 mp pe raza orașului CC. Mutarea acestuia in centrul civic reprezintă o interpretare greșita a legii.
La data de 14.10.2014, CC a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în ceea ce privește apelului formulat de CC, respingerea acestuia deoarece este inadmisibil, întrucât trebuie făcuta aplicarea dispozițiilor art.458 cod procedura civila, potrivit căruia, căile de atac pot fi exercitate numai ,de părțile aflate în proces care justifică un interes.
Pe fond, a arătat că apelul nu poate fi primit, întrucât acesta acuză un contract de cesiune de drepturi litigioase, ce nu face obiectul litigiului, iar aceste critici se abat de la limitele învestirii instanței.
Referitor la apelul formulat de către apelantul-reclamant, solicită respingerea acestuia, ca nefundat, arătând că au trecut mai bine de 10 ani de zile, de când pârâtul (autorul său) a obținut hotărârea irevocabilă de obligare la reconstituirea proprietății acesteia, iar lucrările funciare corespunzătoare, datorită unor diverse tertipuri și serii de litigii abuzive, nu se pot finaliza. Încrezându-se în promisiuni, dar și pentru a ajuta autoritatea locală ori cedând solicitărilor acesteia, în vederea finalizării lucrărilor funciare, intimata CC a cedat o suprafață importantă din cea la care era îndreptățită să primească. Terenurile vizate de reconstituire sunt, indiscutabil, în domeniul privat, iar nu public, cum se susține, alCC, și aceasta rezultă din hotărârea nr. 11 din 30 martie 2005 a Consiliului Local CC, care stabilește inventarul și înscrise în cartea funciară, potrivit lucrărilor de specialitate comandate, plătite și aprobate de această autoritate, inventarul bunurilor aparținând domeniului public și privat, iar expertiza tehnică de specialitate a stabilit o corespondență între terenurile vizate de reconstituirea proprietății și terenurile din domeniul privat aiCC, din documentația cadastrală aprobată prin hotărârea consiliului local de stabilire și aprobare a inventarului.
Referitor la cererea de probe noi cu expertiză, solicitată prin ambele apeluri, a solicitat respingerea acestora.
La data de 14.10.2014, I.I. CC a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în ceea ce privește apelului formulat de CC, respingerea acestuia deoarece este inadmisibil, întrucât trebuie făcuta aplicarea dispozițiilor art.458 cod procedura civila, potrivit căruia, căile de atac pot fi exercitate numai ,de părțile aflate în proces care justifică un interes. Cu privire la apelul formulat de apelantul-pârât, de asemenea, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, inserând aceleați motive ca și intimata CC.
La data de 14.10.2014, apelantul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata CC, prin care a arătat hotărârea irevocabila nr. 1159/2012 a fost una total greșita, facand-o pe intimata CC, dobanditoarea unui drept litigios imposibil de dobândit, din cesionara unui drept litigios, in beneficiara reconstituirii a insusi dreptului litigios. Aceasta hotărâre judecătoreasca, pe langa faptul ca este absurda, reprezintă in mod clar si un abuz, insa ea nu a putut fi cenzurata de o instanța de control judiciar, pentru ca, primarul de atunci, in aceeași zi in care a primit-o, a dispus sa fie pusa in posesie CC pe terenuri care erau demult "aranjate" prin cadastrări, prin dezmembrări, dovada faptul ca nimic nu este întâmplător in lumea raporturilor dintre administrația de stat si beneficiarii serviciilor sale. In aceasta sentința criticata de apelant nu se spune niciunde ca CC trebuie pusa in posesie cu terenul de sub hotelul Parc, cu o fundație de sute de metri pătrați, cu terenul din Piața Noua. Aceasta sentința trimite la o punere in posesie in conformitate cu o alta sentința civila nr 1437/1992 a aceleiași Judecătorii Gaesti, care vorbea despre punerea în posesie a celor care si-au vândut dreptul litigios de 3100 mp in intravilan, ori terenul reconstituit are la acest moment calitatea de bun aparținând domeniului public, întrucât hotărârile 17 si 18 nu au fost anulate definitiv, Curtea de Apel suspendând dosarul in care ele au fost atacate. Oricum, niciunde in cele doua hotărâri nu s-a spus ca intimata CC trebuie sa primească teren in zona 0, categoria curți construcții, cum o spun cele doua expertize.
La data de 31.10.2014, CCa depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimata CC, prin care a arătat că, prin sentința civila nr. 1159/2012, se face trimitere la sentința civila nr. 1437/1992, prin care se dispune punerea in posesie a persoanelor care, ulterior au vândut dreptul litigios, cu suprafața reconstituita (3100 mp) in intravilanul localității, fara a se indica punctul. Desi in dosarul din anul 1992 se face vorbire de teren extravilan, pe câmpul spre localitatea CC, si o mica suprafața in intravilan, in final se reconstituie dreptul de proprietate pentru teren intravilan in totalitate. In prezent, trenul pe care este pusa in posesie intimata CC aparține domeniului public al orașului, iar cele doua hotariri ale consiliului local nu au fost anulate definitiv, dosarul in care ele au fost atacate fiind suspendat de Curtea de Apel Ploiești.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată apelul declarat de reclamantul CC, ca nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a dat o interpretare corectă a raporturilor juridice dintre părți în raport de probatoriul administrat în cauză, aplicând corect disp.art.5 lit.i din Regulamentul de aplicare a Legii fondului funciar, aprobat prin HG nr.890/2005, potrivit căruia, comisiile de fond funciar pun în posesie, prin delimitarea în teren a persoanelor îndreptățite să primească terenul și completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către Comisia județeană a propunerilor făcute, iar punerea în posesie se efectuează în conformitate cu prevederile art.27 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, precum și a dispozițiilor art.III alin.2 din Legea nr.169/1995 de modificare a legii fondului funciar, privind anularea procesului verbal de punere în posesie și a fișei de punere în posesie pentru persoanele neîndreptățite la restituirea dreptului de proprietate.
Apelul declarat de reclamantul CC-Primarul CC, decedat pe parcursul judecății apelului, este nefondat, potrivit celor ce urmează.
Este nefondată critica potrivit căreia sentința civilă nr.1159/11.IV.2012 de punere în posesie a pârâtei intimate CC este nelegală, dată în sfidarea legii, prin care se admite o cesionare de drepturi litigioase ce nu puteau face obiectul vânzării-cumpărării, în baza căreia s-a făcut punerea în posesie după ce, cu o zi înainte se dezmembrează terenurile pe care urma a fi pusă în posesie pârâta intimată.
Prin sentința civilă nr.1159/11.IV-2012, pronunțată de Judeătoria Găești în dosarul nr.X/232/2012 (f.37-40 dosar apel,vol.3) s-a admis acțiunea intimatei CC-în calitate de cesionară a unor drepturi litigioase primite de la cedentele CC și CC-intimate pârâte și în cauza de față, obligând CC la punerea în posesie a petentei pentru suprafața de 3100 mp teren intravilan, orașul CC, conform sentinței civile nr.1437/10.IV.1992, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.X/1991, precum și la emiterea titlului de proprietate pentru acest teren.
Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14.V.2012, având autoritate de lucru judecat, potrivit art.430 Cod proc.civilă.
De asemenea, această hotărâre are putere executorie în condițiile prevăzute de lege, forța probantă a unui înscris autentic fiind obligatorie pentru părți și opozabilă terțelor persoane-erga omnes, indiferent de modalitatea obținerii acesteia.
În același timp, această hotărâre judecătorească are ca efect puterea de lucru judecat, ce constituie o prezumție legală absolută, ce împiedică partea care a pierdut procesul să pună în discuție dreptul recunoscut prin acea hotărâre judecătorească.
Punerea în posesie a intimatei pentru suprafața de 3100 mp teren intravilan s-a realizat prin fișa de punere în posesie nr.13/11.IV.2013 și procesul verbal de punere în posesie nr.4449/22.V.2012 (f.4 și 5 dosar fond vol.I), de către Comisia locală de fond funciar a orașului CC, potrivit dispozițiilor legii fondului funciar, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, în baza titlului de proprietate-sentința civilă nr.1437/10.IV.1992 de reconstituire a unui drept de proprietate pe cedentele CC și CC-cesionară fiind CC (f.33-34 vol.3 apel), definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Comisia județeană Dâmbovița de aplicare a legii fondului funciar prin decizia civilă nr.1307/19 septembrie 1994 de către Tribunalul Dâmbovița (f.35-36 vol.3 dosar apel) și conform sentinței civile nr.1159/11.IV.2012, pronunțată de Judecătoria Găești de obligare a apelantei reclamante la punerea în posesie pentru acest teren.
În consecință, atât hotărârea judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate, cât și cea de obligare a Comisiei locale și județene de aplicare a Legii fondului funciar de punere în posesie pentru acest teren, sunt intrate în putere de lucru judecat, obligatorii erga omnes, nemaiputând fi schimbate de altă instanță de judecată.
Prin urmare, în baza acestora s-a emis fișa de punere în posesie și procesul verbal de punere în posesie, potrivit art.5 lit.i din HG nr.890/2005, de către Comisia locală a orașului CC, cu validarea Comisiei județene Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar, conform art.27 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar și art.36 alin.1 din aceeași lege și avându-se totodată în vedere și dispozițiile sentinței civile nr.392/5.II.2013, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr.136/232/2013 prin care intimata pârâtă Comisia locală CC a fost obligată să înainteze Comisiei județene Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar, documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru CC, pentru suprafața de 2.548 mp, pe cele 4 planuri cadastrale din fișa și procesul verbal de punere în posesie emise în anul 2012 (aceasta renunțând la diferențe de teren până la 3100 mp), sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere.
Neîntemeiată este și susținerea apelantei în sensul că punerea în posesie a intimatei pârâte s-a făcut pe terenuri aparținând domeniului public al orașului CC, conform hotărârii nr.17 și 18/4.II.2013 ale Consiliului Local al orașului CC, întrucât, aceste hotărâri au fost anulate prin sentința nr.3564/19 decembrie 2013 de către Tribunalul Dâmbovița-Secția a II-a civilă și de contencios administrativ (f.71-75,vol.3 dosar apel), cu motivarea că trecerea terenului din domeniul privat în cel public al orașului CC s-a realizat cu încălcarea procesului verbal de punere în posesie în favoarea pârâtei CC și implicit, a hotărârii judecătorești în baza căreia s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie și fișa de punere în posesie.
Potrivit relațiilor comunicate instanței de fond prin adresele nr.20059/6-I-2017 (f.97 dosar apel, vol.3), rezultă că petenta CC a renunțat la punerea în posesie pentru întreaga suprafață de 3100 mp intravilan orașul CC prin declarația notarială nr.817/21.V.2012 solicitând punerea în posesie numai pentru suprafața de 2.548 mp pentru care s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr.4449/22.V.2012 contestat în prezent de cele două comisiei de aplicare a legii fondului funciar, acest teren nu a mai format obiectul unei alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar.
Neîntemeiată este și susținerea apelantei potrivit căreia terenurile pe care s-a dispus punerea în posesie a intimatei pârâte sunt terenuri sub construcții-Complexul hotelier Parc, laboratorul de cofetărie și piața publică nouă a orașului CC, încălcându-se și disp.art.36 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, punerea în posesie trebuie făcută prin ordin al prefectului.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de ing.CC (f.154-156 vol.I fond) cele 4 suprafețe de teren pentru care s-a întocmit fișa de punere în posesie și procesul verbal de punere în posesie pentru pârâta intimată, sunt următoarele: S1-suprafața de 246 mp este liberă de construcții-pe acesta se află o terasă; S2-suprafața de 1262 mp, este ocupată de o fundație la stadiul de placă de egalizare turnată neavând ieșit în elevație stâlpi sau ziduri, edificate chiar de intervenientul intimat CC în baza relațiilor avute cu deținătorul terenului CCDâmbovița; S3-suprafața de 500 mp, nr.casatral 70837 din T.27, P.3160/2 pe care se află C1=123 mp suprafață construită-cofetărie cu 2 camere intabulată în CF 70607 a orașului CC în favoarea CCDâmbovița și C7=151 mp suprafață construită-laboratorul cofetărie având ca proprietar pe CC, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2/11.IV.2013 între CC-întreprindere individuală și CC (anexa 2); S4-suprafața de 540 mp nr.cadastral 70871 are categoria de folosință curții-construcții (f.159-schița anexa 3) este liberă de orice construcții.
Expertul precizează că toate cele 4 amplasamente din fișa și procesul verbal de punere în posesie sunt intabulate în CF ca având regimul juridic de terenuri aflate în domeniul privat al orașului CC.
Aceleași concluzii sunt menționate și de experta CC în raportul său de expertiză tehnică judiciară întocmit (f.167-169 dosar fond, vol.I), terenurile având mai multe amplasamente situate pe str.CC -Complexul Hotel Parc din CC, după cum urmează: S1-246 mp nu sunt clădiri, ci o terasă în partea de Nord; S2-1262 mp pe care se află o fundație cu plată de egalizare turnată, iar S3-500 mp pe care se află o cofetărie intabulată în favoarea CCDâmbovița și un laborator cofetărie având ca proprietar pe pârâta CC, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2/11.IV.2013.
Schițele celor 4 amplasamente corespund la cei doi experți-CC și CC atât ca poziție, înscriere în CF, cât și cu planul de amplasament al Hotelului Parc din orașul CC.
Este de reținut că pentru terenurile în discuție, a formulat o cerere de intervenție CCDâmbovița, în interesul apelantului reclamant CC (f.254 vol.I apel), susținând că terenul în suprafață de 4300 mp în discuție între părți, i-a fost transmis spre folosință prin decizia Consiliului Popular al județului Dâmbovița din 19.VI.1975 (f.258 vol.I apel), teren folosit pentru accesul la Hotel Parc-restaurant pe care se afla și o magazie vândută intervenientului CC, pe care a demolat-o și a edificat o fundație de 409 mp, terenul fiind înscris în CF nr.52585/25.X.2007 (f.260 vol.I apel).
De asemenea, pentru acest teren s-a judecat cu CC pentru anularea înscrierii în CF nr.52585/25.X.2007, prin decizia nr.282/8 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, admițându-se apelul CCDâmbovița, schimbându-se sentința primei instanțe și pe fond respingându-se acțiunea reclamantei.
În consecință, terenul de 4300 mp înscris în CF în numele CCDâmbovița nu a aparținut niciodată domeniului public al CC și nici în domeniul privat al acesteia.
Urmare a înțelegerii dintre SCC CCDâmbovița și intimata pârâtă CC s-a încheiat între acestea o tranzacție judiciară la 17 septembrie 2015 (f.365 vol.I apel), din care rezultă că CCDâmbovița are dreptul la folosință cu titlu gratuit pentru acces pe terenurile aferente magaziei, restaurantului și cofetăriei, iar CCrenunțând la drepturile invocate prin cererea sa de intervenție, adică la cele 4 amplasamente ale terenului în suprafață totală de 2.548 mp intravilan orașul CC.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă cererea de intervenție în interesul apelantului reclamant formulată de intervenienta CC, ca fiind rămasă fără obiect.
Verificând extrasele de carte funciară din 15.I.2015 (f.208 vol.II apel) și din 22.I.2015 (f.222 vol.II apel), tribunalul constată că terenul aferent Hotelului Parc este intabulat în numele CCDâmbovița, cu notarea antecontractelor de vânzare-cumpărare nr.3233/15.VI.2011 în favoarea intervenientului CC (f.297-300 vol.I apel) și nr.444/19.V.2011 emis de CC în favoarea intimatei pârâte CC, acest teren fiind în domeniul privat al CC (f.226 vol.II apel).
Prin adresa nr.6212//22.IV.2015 emisă de Primăria orașului CC, se precizează că terenurile aparținând domeniului privat aferente Complexului "Hotel Parc"; din str.CC, orașul CC, în suprafață de 246 mp, 1262 mp, 500 mp pentru care intimata pârâtă CC a fost pusă în posesie cu procesul verbal nr.4449 din 22.V.2012 și fișa de punere în posesie nr.13/23.V.2012 nu se suprapun și nu au altă legătură, decât de vecinătate, cu terenul aparținând domeniului public aferent Serelor Parc Central în suprafață de 3553 mp identificată cu nr.cadastral 2999, înscris în CF 2527 (f.228 vol.II apel).
De asemenea, potrivit schiței terenului întocmită de expert CC (f.8 vol.3 apel), cele 3 amplasamente de terenuri în suprafață de 246 mp, 1262 mp și 500 mp, cele hașurate cu negru în schițe, nu se suprapun nici cu terenurile aferente Hotelului și restaurantului Parc din orașul CC.
În consecință, punerea în posesie a pârâtei intimate prin fișa de punere în posesie nr.13/11.V.2013 și procesul verbal de punere în posesie nr.4449/22.V.2012, s-a făcut legal, cu respectarea normelor prevăzute de Legea fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare și în baza Regulamentului de aplicare a Legii fondului funciar, aprobat prin HG nr.890/2005, neexistând motive de nulitate absolută a acestor acte, astfel cum sunt prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997.
De altfel, din cuprinsul acestui text de lege rezultă că sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole către foștii proprietari, ori transferurile de terenuri agricole dintr-o localitate ori alta, textul neprecizând această sancțiune și pentru punerea în posesie asupra terenurilor agricole intravilane ori extravilane.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul urmează, ca în baza art.480 Cod proc.civilă, să respingă apelul reclamantului CC-primar CC-continuat de moștenitorii săi, ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la apelul pârâtei Comisia Comunală CC de aplicare a Legii fondului funciar, tribunalul reține că prin încheierea de ședință din 22.I.2016 (f.22.vol.2 apel) s-a respins acest apel, ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant CC - decedat pe parcursul judecării apelului, judecata fiind continuată de persoana care i-a preluat atribuțiile, respectiv viceprimar CC, cu domiciliul ales la CC, împotriva sentinței civile nr. 970, pronunțată la data de 13.06.2014, de Judecătoria Găești, în dosarul nr. X/232/2013 și cererea de intervenție în interesul apelantului, formulată de intervenienta CC, cu sediul social în CC, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CC, cu sediul în CC; CC, domiciliată în CC; CC, domiciliată în CC; CC, domiciliată în CC; CC, cu sediul în CC și cu intimatele-interveniente CC, cu sediul în orașul CC; CC, cu sediul în CC și CC, cu sediul în CC, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Obligă apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte CC suma de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.03.2017.
| ← Grănițuire. acapararea unor terenuri.. Jurisprudență Grăniţuire | Contestatie la executare. reprezentarea convenţională a... → |
|---|
