Contestaţie la titlu. Solicitarea transformării pe această cale a unei obligaţii pure şi simple, într-o obligaţie condiţionată. Respingere.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 946 din 13 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 3034 din 03 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2013 s-a respins contestaţia la titlu formulată de reclamantul S.E.A., în contradictoriu cu pârâta, R.A.R.S.T.A.R. şi B.E.J. M.; s-a respins cererea privind lămurirea înţelesului şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civilă nr. 658/2013, pronunţată în dosarul nr. .../117/2012.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în cauza sunt incidente disp. art. 711 alin.1 şi 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd la alin.1 „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii”, iar la alin (2) că „ dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu”.
S-a reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 998/18.04.2008, pronunţată în dosar nr..../117/2006 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă la data de 10.09.2007, a fost anulată decizia de concediere nr. 66/2006 întemeiată pe dispoziţiile art. 61 lit. a din Codul Muncii şi s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior concedierii, iar prin sentinţa civilă nr. 2736/2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr..../117/2009, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de către reclamantul din prezenta cauză şi s-a respins şi cererea reconvenţională formulată de pârâta din prezenta cauză.
În acelaşi timp s-a reţinut că prin Decizia civilă nr. 1342/R/2011, Curtea de Apel Cluj a obligat pârâta R. la reintegrarea contestatorului începând cu data concedierii, pe postul pe care ar fi trebuit să-l deţină anterior primei concedieri, iar prin Sentinţa civilă nr. 998/2007 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1697/2007 a Curţii de Apel Cluj, angajatorul a fost obligat şi la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective.
De asemenea a fost reţinut că prin Sentinţa civilă nr. 658/2012 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1826/R/2013 a Curţii de Apel Cluj s-a admis acţiunea formulată de pârâta R. fiind obligat contestatorul, deoarece a fost reangajat, să restituie suma de 180.726 lei cu titlu de contravaloare salarii compensatorii încasate împreună cu dobânda legală de la data introducerii acţiunii şi până la restituirea integrală, precum şi cheltuieli de judecată.
Raportat la hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, instanţa a constatat că nici una din aceste hotărâri irevocabile nu cuprind neclarităţi care ar putea conduce la imposibilitatea punerii în executare a titlului executoriu.
Instanţa a reţinut incidenţa disp. art.443 alin.2, art.433, art.435 coroborat cu prevederile art.711 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S.E.A. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii contestaţiei la titlu şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul prin motivele apelului a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod total eronat şi lipsit de adevăr că ar fi fost repus în situaţia anterioara, respectiv reangajat pe postul pe care ar fi trebuit să-1 deţină anterior primei concedieri, instanţa omiţând, pentru lămurirea cauzei să oblige intimata la depunerea actelor care ar fi condus la înţelegerea situaţiei şi la susţinerea afirmaţiei făcute de el cum că nu s-a realizat reangajarea.
S-a subliniat de reclamant că ceea ce a solicitat prin contestaţia la titlu formulata a vizat lămurirea înţelesului şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentinţa Civila nr.658/2013 pronunţata de Tribunalul Cluj în dos. nr..../117/2012 în sensul precizării dacă titlul executoriu menţionat poate fi pus în executare silită atâta timp cât intimata - R. nu a dispus reangajarea lui conform prevederilor Deciziei civile nr. 1342/R/2011 din 12 aprilie 2011 pronunţata de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. .../117/2009.
Acest fapt, al lipsei reangajării, a arătat reclamantul a ridicat întrebarea dacă neangajat fiind din vina exclusiva a intimatei, aceasta din urma este îndreptăţită să execute silit sumele de bani achitate cu titlu de salarii compensatorii şi dobânda aferenta lor atâta timp cât ea nu a respectat titlul executoriu care a dispus reangajarea şi plata de despăgubiri.
Susţinând critica reclamantul a arătat că neclaritatea Sentinţei civile nr.658/2012 a Tribunalului Cluj menţinută prin Decizia civila nr.l826/R/2013 a Curţii de Apel Cluj, a considerat că exista raportat la faptul că executarea silita de către R. a reclamantului pentru cele 24 de salarii compensatorii (ajutor cum este prevăzut în CCM şi nu salarii compensatorii) şi a dobânzilor legale aferente lor de la data acordării şi până la data executării silite efective nu se putea realiza decât după îndeplinirea de către intimata R. a propriei obligaţii de reangajare şi plata a despăgubirilor.
Sentinţa civila nr.658/2012 a Tribunalului Cluj se impune a fi lămurită susţine reclamantul, raportat şi la prevederile Deciziei nr.274/24.02.2011 a Curţii Constituţionale, unde s-a arătat explicit că sumele nedatorate (cele 24 de salarii executate silit de R. de la reclamant) pot să fie restituite doar în măsura în care se reiau raporturile de munca, or, tocmai acest lucru nu s-a realizat, dar suma a fost executată silit.
Pârâta R.A.R.S.T.A.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de Tribunalul Cluj de respingere a contestaţiei la titlu, precum şi obligarea contestatorului la suportarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 12.04.2007, ca urmare a înfiinţării unei noi unităţi de trafic aerian, APP Cluj, Compartimentul CEX din care făcea parte şi reclamantul Suciu Emil a fost desfiinţat.
S-a subliniat că, pentru a da eficienţă dispoziţiilor hotărârii de reintegrare, R. a procedat la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii prin Dispoziţia nr. 5/11.01.2008, pentru perioada cuprinsă între 04.10.2006 (data concedierii) şi 12.04.2007 (data desfiinţării compartimentului CEX), prin decizia de reintegrare menţionându-se imposibilitatea menţinerii reclamantului pe acelaşi post după data desfiinţării CEX, astfel că a dispus reintegrarea pe unul dintre posturile vacante oferite reclamantului pentru care acesta putea opta, lucru pe care nu l-a făcut, reclamantul neacceptând niciunul din posturile vacante oferite, astfel încât reintegrarea sa efectivă nu a fost posibilă. Cu toate acestea, arată pârâta s-au plătit în continuare reclamantului salariile aferente funcţiei de specialist I ASM, pe care acesta a fost reintegrat efectiv cât timp a existat această funcţie, iar calitatea sa de salariat a fost menţinută în temeiul contractului individual de muncă 35/25.09.1996 şi al sentinţei irevocabile nr. 998/2007 până la data de 20.03.2008, când preavizul acordat prin Dispoziţia de concediere nr. 35/22.02.2008 a expirat.
De asemenea s-a subliniat că urmare a Deciziei nr. 1342/R/2011 a Curţii de Apel Cluj, au fost înlăturate efectele negative ale concedierii, anulate de instanţă, reclamantul fiind pus în situaţia anterioară, fiind îndreptăţit să primească despăgubirile echivalente cu salariile şi alte drepturi băneşti.
S-a evidenţiat că având în vedere istoricul relaţiilor dintre părţi, precum şi deciziile pronunţate de instanţe, privind obligarea R. la reintegrarea salariatului şi la plata de despăgubiri către acesta, atât Tribunalul Cluj cât şi Curtea de Apel au constatat că plata efectuată de R. nu mai avea cauză şi că în temeiul prevederilor legale privind restituirea de către salariat a unei sume de bani primite nelegal, cererea R. de a obţine restituirea acestor sume era întemeiată.
In aprecierea pârâtei criticile formulate de apelant în cadrul contestaţiei la titlu nu vizau neclarităţi ale titlului executoriu, ci raţionamentul instanţei care a pronunţat titlul executoriu.
întemeindu-se pe disp art. 712 N.C.pr.civ., pârâta a susţinut că pe calea contestaţiei la executare - chiar şi în forma contestaţiei la titlu - nu se pot aduce critici titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, instanţa care soluţionează contestaţia la titlu fiind ţinută să respecte, la fel ca şi părţile în litigiu, autoritatea de lucru judecat de care se bucură titlul executoriu.
In acest sens a precizat că contestaţia la titlu este inadmisibilă deoarece contestatorul a invocat şi în primă instanţă, şi în recurs şi în revizuire aceleaşi critici şi argumente care au fost respinse irevocabil.
In aprecierea pârâtei contestaţia la titlu este inadmisibilă şi prin raportare la principiul securităţii juridice consacrat în jurisprudenţa europeană şi naţională, sens în care arată că, contestaţia în realitate vizează repunerea în discuţie a soluţiei pronunţate de prima instanţă şi raţionamentul juridic aplicat de instanţă pentru a ajunge la această concluzie cu privire la conţinutul despăgubirilor datorate R. şi nicidecum anumite neclarităţi ale titlului executoriu. Or, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut constant că „(U)nul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată" .
S-a subliniat că titlul executoriu nu cuprinde nicio neclaritate, întinderea şi posibilitatea punerii sale în executare sunt neechivoce, iar susţinerile apelantului în sensul că dispozitivul sentinţei nr. 668/2013 nu ar fi clar şi nu ar putea fi aplicat atâta vreme cât reclamantul nu este reintegrat efectiv în postul deţinut anterior concedierii sunt eronate.
In acest sens a arătat că, toate dispoziţiile din dispozitiv se pot duce la îndeplinire, având în vedere că reintegrarea efectivă pe postul deţinut anterior concedierii nu condiţionează obligaţia de restituire a plăţilor compensatorii, care se află în strânsă legătură strict cu Dispoziţia de concediere nr. 35/2008, de a cărei validitate depinde şi care fiind anulată, nici plăţile compensatorii efectuate în temeiul acesteia nu mai au cauză.
Pârâta mai susţine că reintegrarea reclamantului ţine de executarea deciziei instanţei prin care dispoziţia de concediere a fost anulată irevocabil şi este o fază subsecventă. în aplicarea Deciziei nr. 1342/R/2011 de anulare irevocabilă a Dispoziţiei de concediere nr. 35/2008 R. este obligată să îi plătească reclamantului despăgubiri conform celor ordonate de instanţă, însă între reintegrarea salariatului şi plata acestor despăgubiri, achitate în temeiul Deciziei nr. 1342/R/2011 şi restituirea salariilor compensatorii încasate pe reclamant în temeiul Sentinţei nr. 658/2013 nu există legătură.
S-a mai susţinut că reclamantul a demarat procedura de executare silită a Deciziei nr. 1342/R/2011 pentru a obţine despăgubirile ordonate de instanţă pentru perioadele în care a fost concediat nelegal, în această procedură reclamantul obţinând considerabile sume de la R., pârâta formulând contestaţii la executare în combaterea nelegalităţilor efectuate de executorul judecătoresc în cele două proceduri, contestaţiile vizând stabilirea cuantumului exact al sumelor pe care pârâta trebuie să i le plătească reclamantului şi fac obiectul dosarelor nr. 8876/211/2012 (titlu executoriu Sentinţa nr. 998/2007) respectiv ./301/2011 (titlu executoriu Decizia nr. 1342/R/2011) aflate pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.
In dosarul nr. ./211/2012 instanţa a şi dispus anularea actelor de executare silită efectuate de reclamant şi restituirea unor sume către R., conform expertizei efectuate, deoarece acesta primise despăgubiri mai mari decât i se cuveneau.
In dosarul nr. 46247/301/2011 ce are ca obiect tot contestaţie la executare s-a efectuat de asemenea o expertiză în vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite.
Cu privire la statutul reclamantului s-a arătat că până la data emiterii Dispoziţiei de concediere nr. 35/22.02.2008 reclamantul a fost considerat şi tratat ca un salariat al societăţii, chiar dacă aceasta nu mai avea postul de specialist I ASM pe care acesta să îşi presteze activitatea, fiind însă cert că acesta a avut calitatea de salariat al societăţii până la data emiterii unei noi decizii de concediere în 2008, chiar dacă între 12.04.2007 -22.02.2008 acesta nu a ocupat o funcţie concretă pentru că a refuzat toate propunerile de posturi oferite de R., calitatea sa de salariat în urma emiterii sentinţei nr. 998/2007 până la data de 20.03.2008 când a devenit efectivă dispoziţia de concediere din 2008 neputând fi contestată, ceea ce rezultă din carnetul de munca al reclamantului unde a fost consemnată reintegrarea sa.
In privinţa Deciziei nr. 274/2011 a Curţii Constituţionale invocate de reclamant, se arată că acesta ia dat o interpretare distorsionată întrucât în urma lecturii, raţionamentului Curţii Constituţionale din această decizie se poate observa că:
Art. 272 alin. (1) Codul muncii (actual art. 256 alin. (1) Codul muncii) vine să acopere, prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reţinută vinovăţia acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză;
De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligaţia de restituire se naşte în legătură cu desfăşurarea raporturilor de muncă, fiind deci indiferent faptul că restituirea se produce după încetarea acestora - condiţia esenţială fiind ca obligaţia de restituire să se nască din desfăşurarea raporturilor de muncă;
În cazul în care între salariat şi angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligaţia de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanţa competentă să soluţioneze conflictul de drepturi respectiv;
Ca urmare, în aprecierea pârâtei în lipsa acordului reclamantului de restituire a sumei datorate, intimata nu a avut altă soluţie decât să solicite instanţei competente să pronunţe o hotărâre prin care să dispună restituirea sumelor care nu mai au nicio justificare, fiind fals că decizia amintită ar prevedea că în aplicarea art. 256 Codul muncii (fostul art. 272) obligarea salariatului la restituirea unei sume nedatorate, poate avea loc numai în contextul reintegrării salariatului, fiind suficient ca obligaţia de restituire să aibă legătură cu desfăşurarea contractului de muncă, fără a fi necesară reluarea acestuia prin reintegrare.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din motivele de apel, a apărărilor din întâmpinare precum şi a dispoziţiilor art. 476-478 din N.C.P.C., Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru motivele ce se vor prezenta în continuare.
Critica adusă hotărârii constă în aprecierea greşită a primei instanţe, privind claritatea dispozitivului hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire se solicită.
În aprecierea reclamantului îndoiala asupra clarităţii dispozitivului hotărârii, rezultă din lipsa reintegrării efectivă în muncă dispusă prin hotărârea supusă lămuririi, consecutiv cu restituirea plăţilor compensatorii primite cu ocazia deciziei de concediere, realizată pe calea executării silită a sentinţei civile nr. 658/2012 a Tribunalului Cluj.
Astfel spus, reclamantul consideră că odată realizată restituirea plăţilor compensatorii primite cu ocazia concedierii, reintegrarea lui trebuie să fie efectivă prin reintegrarea pe locul de muncă avut anterior deciziei de concediere.
Critica nu este întemeiată.
Reclamantul a fost concediat prin dispoziţia nr. 66/2006 în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii.
Prin Sentinţa civilă nr. 998/18.04.2007 a Tribunalului Cluj, dispoziţia sus arătată a fost anulată dispunându-se reintegrarea reclamantului în muncă cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, hotărârea rămânând irevocabilă.
Urmare a acestei hotărâri prin dispoziţia nr. 5/2008 a conducătorului pârâtei, reclamantul a fost reintegrat pe locul de muncă deţinut anterior concedierii.
Urmare desfiinţării compartimentului în care reclamantul îşi desfăşura activitatea, prin dispoziţia nr. 35/2008, reclamantul este concediat în baza art. 65 alin.1 din Codul muncii, fiindu-i acordată o compensaţie egală cu 24 salarii de bază lunare.
Prin Decizia nr.1342/R/2011 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../117/2009 a fost anulată dispoziţia nr. 35/2008, pârâta obligată la reintegrarea reclamantului pe postul pe care ar fi trebuit să-l deţină potrivit Sentinţei civile nr. 988/2007 a Tribunalului Cluj.
Prin Sentinţa civilă nr. 658/2013 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. .../117/2012, a fost admisă acţiunea reclamantei R.A R. în contradictoriu cu pârâtul S.E.A. şi în consecinţă acesta a fost obligat la plata sumei de 180.726 lei reprezentând salarii compensatorii pentru concediere, hotărârea fiind rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 1826/R/2013.
În baza acestui titlu executor s-a pornit de către pârâtă executarea silită a reclamantului, în dosarul execuţional nr. 317/2013 al BEJ „M”.
Urmare a situaţiei că reclamantul nu ar fi fost reintegrat efectiv, conform Deciziei nr. 1342/R/2011, acesta consideră că executarea silită pornită nu ar putea avea loc, sens în care solicită lămurirea dispozitivului Sentinţei civile nr. 658/2013.
în conformitate cu art. 443 alin. 1 din C. proc. civ. „ în cazul în care sunt necesare
lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii , părţile
pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul ”.
Aşa cum s-a arătat reclamantul nu invocă existenţa unor obscurităţi, neclarităţi, a dispozitivului Sentinţei civile 658/2013 ci cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească exigibilitatea obligaţiei de plată stabilite prin raportare la modul de îndeplinire a unei obligaţii stabilite în sarcina pârâtei într-un alt titlu executoriu, invocând legătura dintre aceste obligaţii.
Altfel spus, se cere instanţei să transforme obligaţia pură şi simplă stabilită, într-o obligaţie condiţională respectiv, condiţionarea obligaţiei de restituire a sumelor încasate cu titlu compensatoriu, de reintegrarea efectivă în muncă dispusă printr-o altă hotărâre judecătorească.
Norma de la dispoziţiile art. 443 alin.1 creează cadrul legal pentru instanţa care s-a dezinvestit de cauză de a-şi face actul de dezinvestire clar, prin înlăturarea unor neclarităţi care ar da naştere la interpretări care ar crea dificultăţi în cazul punerii în executare.
Or, în cauză, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, hotărârea a cărei lămurire se solicită este clară sub aspectul obligaţiei stabilite, nefiind necesară, pentru punerea ei în executare, nicio lămurire suplimentară.
Faţă de limitele impuse instanţei prin dispoziţiile art. 443 alin.1 din N.C.P.C., cererea reclamantului nu poate fi admisă, întrucât având în vedere cele arătate cu privire la obiectul cererii, s-ar modifica hotărârea, ceea ce nu este permis în cadrul procedurii de lămurirea titlului, o asemenea modificare fiind rezervată căilor de atac.
Pentru motivele arătate în fapt şi în drept urmează a fi respins apelul şi menţinută hotărârea atacată.
In baza art. 453 alin.1 din N.C.P.C. apelantul urmează a fi obligat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel în favoarea intimatei.
Pentru acordarea acestor cheltuieli instanţa a avut în vedere doar cheltuielile făcute în apel, respectiv cele regăsite în factura nr. TZA-02256-2014, întrucât doar acestea reflectă cheltuieli cu onorariul pentru apel şi acestea raportate la disp. art. 451 alin.2 din N.C.P.C. şi la munca efectiv desfăşurată de apărător concretizată în efortul de întocmire a întâmpinării şi a susţinerilor orale la un termen de judecată, ambele raportate la obiectul cererii de chemare în judecată.
| ← Revizuire. Adopţie. Numele pe care urmează să îl poarte... | Partaj judiciar. Invocarea intervenirii unei înţelegeri între... → |
|---|
