Partaj judiciar. Invocarea intervenirii unei înţelegeri între părţi.
| Comentarii |
|
Existenţa înţelegerii doar între unele dintre părţi, nu însă între toate părţile procesului
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 1216 din 8 octombrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 9429 din 12 iunie 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român - prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, ca nefondată.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Z.F..
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanţii-pârâţi
D.M., D.V., decedat în cursul procesului, acţiunea fiind continuată de moştenitorii D.M. şi
D.I., în contradictoriu cu pârâţii D.L., P.A. şi P.M., T.T.R., STATUL ROMAN - prin
MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar, având ca obiect sistare stare de coproprietate.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi P.A. şi P.M., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi D.M., D.M. şi D.I., pârâţii D.L., T.T.R., STATUL ROMAN - prin MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar, având ca obiect sistare stare de coproprietate.
S-a respins cererea de chemare în judecată (acţiunea principală) şi cererea reconvenţională (acţiunea incidentală) formulate în contradictoriu cu pârâtul Z.F., ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Z.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive în raportat de acţiunea principală (lipsă calitate procesuală activă în cadrul cererii reconvenţionale formulate de acest pârât).
S-a constatat că reclamanţii D.V. (decedat în cursul procesului), D.M., pârâţii D.L., P.A., P.M. şi T.T.R. au calitatea de coproprietari ai terenului cu nr. top. 3771, în suprafaţă de 1227 mp, curte şi grădină în str. B. nr. 54, municipiul Cluj-Napoca, înscris în CF nr. 264407 Cluj-Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, în cote reale de: 518/1227 reclamanţii D.V. şi soţia D.M.; 146/1227 pârâta D.L.; 338/1227 pârâţii P.A. şi P.M.; 225/1227 pârâtul T.T.R..
S-a dispus rectificarea suprafeţei imobilului înscris în CF nr. 264407 Cluj-Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, nr. topo. 3771, curte şi grădină în str. B. nr. 54, mun. Cluj-Napoca, de la suprafaţa scriptică de 1227 mp la suprafaţa reală de 2527 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar G.T., cu completările ulterioare, depuse la dosarul cauzei în data de 16.05.2013.
De asemenea, s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului în CF nr. 264407 Cluj-Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, nr. topo. 3771, curte şi grădină în str. B. nr. 54, mun. Cluj-Napoca, cu suprafaţă rectificată de 2527 mp, conform variantei I - intitulată varianta folosinţei faptice din raportul de expertiza întocmit de exp. G.T. şi depus la dosarul cauzei în data de 16.05.2013 (f. 62), reprezentând completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat în cauză (f. 5173,90-95,120-130,147,154, dos. 20461/2006; f. 93-99, 179-181, 215-218 vol. I, f. 2-31, 58, 62-63 vol. II, dos. .../211/2009), după cum urmează: -parcela cu nr. top. nou 3771/1, curte comună, în suprafaţă de 236 mp, ce se atribuie în coproprietate forţată părţilor, astfel: pârâţilor P.A. şi P.M., ambii în cotă de 71/236 parte, reclamanţilor D.M., D.M. şi D.I., în cotă de 120/236 parte, pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., în cotă de 13/236 parte, şi pârâtului T.R. în cotă de 32/236 parte, cu titlu de lege şi partaj; - parcela cu nr. top. nou 3771/2, teren, în suprafaţă de 309 mp ce se atribuie pârâţilor P.A. şi P.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj; -parcela cu nr. top. nou 3771/3, teren (grădină), în suprafaţă de 221 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M. şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj; -parcela cu nr. top. nou 3771/4, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 245 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M., D.M. şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj; -parcela cu nr. top. nou 3771/5, teren aferent magaziei, în suprafaţă de 51 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., cu titlu de cumpărare, partaj; -parcela cu nr. top. nou 3771/6, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 58 mp, ce se atribuie în favoarea reclamanţilor D.M. şi D.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj; -parcela cu nr. top. nou 377/7, teren, în suprafaţă de 137 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului T.T.R., cu titlu de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi partaj; -parcela cu nr. top. nou 3771/8, teren, în suprafaţă de 1270 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului Statul Român, drept de proprietate cu titlu de expropriere, ca bun public în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca destinat Liceului A..
Partajarea s-a realizat fără plata unei sulte de către părţi
S-a dispus, în acord cu art. 22 si urm. din Legea nr. 7/1996, înscrierea în evidenţele cărţii funciare a noi stări juridice rezultate din sistarea stării de coproprietate în acord cu cele reţinute mai-sus si potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de exp. tehnic judiciar G.T. (f. 51-73,90-95,120-130,147,154, ds. 20461/2006; f. 93-99, 179-181, 215-218 vol. I, f.
2-31, 58, 62-63 vol. II, dos. .../211/2009).
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi menţiunile cuprinse în CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), precum şi actele de proprietate depuse la dosarul cauzei de către pârâţii P.A., P.M. şi T.T.R. (f. 161-168, dos. 12332/211/2006, f. 14, 32-34, 117-123 dos. .../211/2009. vol. I), reclamanţii D.V., decedat în cursul procesului, şi soţia acestuia D.M., pârâta D.L., pârâta-reclamantă P.M., P.A. şi T.T.R. au calitatea de coproprietari asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 1227 mp, înscris în CF nr. 250682 Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585 Cluj-Napoca, imobil înscris sub A+1, cu nr. topo. 3771, situat în mun. Cluj-Napoca, str. B. nr. 54, jud. Cluj (în prezent C. nr. 54), cu următoarele cote reale: pârâţii P.A. şi M. deţin o cotă de 338/1227 parte (102 mp +102mp +134 mp), reclamanţii D.V. (în prezent decedat, acţiunea fiind continuată de moştenitorii săi D.M. şi D.I.) şi soţia acestuia, D.M. deţin o cotă actuală de 518/1227 parte, pârâta D.L. are o cotă de 146/1227 parte. În ceea ce priveşte diferenţa de cotă, până la concurenţa întregii suprafeţe a terenului, în cuprinsul CF amintit apare înscris dreptul de proprietate al pârâtului Statul Român asupra cotei de 225/1227 parte, însă în realitate această cotă (neoperată în evidenţele cărţii funciare) a fost atribuită în proprietate pârâtului Z.F. şi Z.M.R. prin Decizia nr. 65/2192/09.04.1992 emisă de Prefectura Judeţului Cluj (14, dos. .../211/2009, vol. I).
Pe teren au fost edificate 3 construcţii, reprezentând trei unităţi locative asupra cărora părţile au ieşit din indiviziune, fiind proprietari exclusivi ai apartamentelor indicate ca fiind domiciliile lor. Ieşirea din indiviziune asupra construcţiilor s-a realizat prin sentinţa civilă nr.7437/15.12.1982 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. 884/1981.
În anul 1996, pârâtul Z.F. a perfectat cu S.C. T.P.I. S.R.L. un contract de vânzare-cumpărare autentificat de BNP E.M. sub nr. 2021/26.11.1996, prin care pârâtul, în calitate de vânzător, a înţeles să vândă către S.C. T.P.I. S.R.L., în calitate de cumpărător, întregul imobil situat în mun. Cluj-Napoca, str. B. nr. 54, ap. 3, azi C., nr. 54, ap. 3, înscris în CF individuală nr. 50997 Cluj-Napoca, cu nr. top. 3771/1/III, casă cu schelet din lemn umplută din cărămidă pe fundaţie din piatră acoperită cu ţigle, compusă din două camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, antreu, debara, şi lipit garaj din lemn şi cărămidă, cu suprafaţă de 68 mp, cu părţile indivize comune înscrise în CF col. 50994, ce constau în instalaţiile exterioare de curent electric, gaz metan, apă, canalizare, împrejmuirile şi poarta de intrare în cotă de 20/100 parte, şi teren în suprafaţă de 68/1228 parte înscrise în CF nr. 6585, imobil dobândit de către vânzător cu titlu de cumpărare şi partaj, ca bun propriu sub B.3. (f. 122123, vol. I)
Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare amintit (anul 1996), pârâtul Z.F. avea calitatea de proprietar asupra cotei de 225/1227 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), iar în această calitate a înţeles să înstrăineze „întregul său imobil situat în mun. Cluj-Napoca, str. B. nr. 54, ap. 3”, astfel cum, acesta apărea în patrimoniul pârâtului, compus din imobil casă şi teren aferent acesteia în cotă de 225/1227 parte. Concluzia se impunea ţinând seama de criteriile de interpretare a convenţiilor prev. de art. 977 şi urm. C.civ., trebuind a se da prevalenţă intenţiei reale a părţilor care au tratat cu privire la bunul imobil amintit (casă+teren) privit în ansamblul său, aspect care rezultă neechivoc din clauzele contractuale şi ţinând seama şi de dispoziţiile art. 1329 C.civ. Or, la data de 26.11.1996, pârâtul Z.F. era titularul cotei de 225/1227 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar nu doar asupra cotei de 68/1227 teren, aspect care rezultă neîndoielnic din menţiunile cuprinse în Decizia nr. 65/2192/09.04.1992, eliberată de Prefectura Judeţului Cluj (f. 14, vol. I). In speţă, nu are relevanţă cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului Z.F. asupra cotei de 225/1227 parte teren împrejurarea că nu s-a făcut şi punerea în posesie cu privire la acest teren pe seama pârâtului, prin întocmirea unui plan de punere în posesie. Concluzia se impunea cu atât mai mult cu cât pârâtul Z.F., proprietar al apartamentului 3, situat în mun. Cluj-Napoca, str. C. , nr. 54, jud. Cluj, a folosit şi terenul aferent casei de locuit, aflându-se în stăpânirea de fapt şi a imobilului teren.
Subsecvent, pârâtul T.T.R. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului obiect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP E.M. sub nr. 2021/26.11.1996, în calitate de moştenitor al numitului T.E., decedat în data de 02.05.2001, potrivit certificatului de moştenitor nr. 31/18.05.2001, eliberat de BNP I.R. (f. 120-121 vol. I).
în cuprinsul CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), sub B.11, pârâtul T.T.R. figurează intabulat cu o cotă de 68/1227 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 1227 mp, deşi, în realitate, aşa cum s-a arătat pârâtul deţine în proprietate o cotă actuală de 225/1227 parte din teren.
La momentul formulării cererii reconvenţionale în cauză, pârâtul Z.F. nu mai justifica un drept de proprietate actual asupra imobilului teren înscris în CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), întrucât acesta îl înstrăinase către S.C. T.P.I. S.R.L., iar ulterior acesta revenind pârâtului T.T.R..
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului-reclamant Z.F., invocată de pârâtul T.T.R., instanţa a apreciat că aceasta este fondată, cu consecinţa admiterii acesteia şi respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârâtul Z.F., pentru lipsa calităţii procesuale acestuia raportat la acţiunea incidentală şi reţinând, în esenţă, că acest pârât nu are legitimare procesuală de a cere partajul imobilului în litigiu, în lipsa calităţii sale de proprietar, potrivit art. 728 şi urm. C.civ.
Astfel, cu toate că pârâtul Statul Român apare înscris în CF cu o cotă actuală de 225/1227 parte, în realitate această cotă este deţinută de pârâtul T.T.R., cu titlu de moştenire, motiv pentru care starea actuală de CF nu corespunde cu starea de fapt şi de drept relevată prin actele de proprietate existente şi depuse de părţi la dosarul cauzei, în condiţiile analizate mai-sus.
In soluţionarea cererilor cu care instanţa a fost învestită ,instanţa a ţinut seama de cotele actuale din dreptul de proprietate deţinute de părţi asupra imobilului teren în suprafaţă scriptică de 1227 mp, înscris în CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), nr. topo. 3771.
Pârâtul Statul Român - prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, argumentând că părţile litigante trebuiau să-şi îndrepte pretenţiile împotriva adevăratului proprietar, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Instanţa de fond, a reţinut că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, respingând-o ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
In primul rând, potrivit menţiunilor din CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), pârâtul figurează intabulat cu o cotă de 225/1227 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan cu nr. topo. 3771, fiind necesar ca hotărârea pronunţată în cauză să îi fie opozabilă.
In al doilea rând, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic judiciar G.T., prin efectuarea măsurilor la faţa locului a terenului în litigiu, s-a constatat existenţa unei suprafeţe de teren de 30 m, excedentară faţă de imobilul înscris în CF 250682
Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), nr. topo. 3771, cu privire la care pârâtul Statul Român - prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca a arătat că face parte din domeniul public al statului, respectiv că această suprafaţă de teren este situată la frontul de la strada a imobilului în litigiu, situat în mun. Cluj-Napoca, str. C. nr. 54, jud. Cluj, fiind ocupată parţial de imobilul construcţie al reclamanţilor. Ca atare, în speţă se impune tranşarea şi a acestui aspect cu ocazia sistării stării de coproprietate asupra imobilului din CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), iar hotărârea instanţei trebuie să fie opozabilă părţilor litigante, inclusiv în ceea ce îl priveşte pe pârâtul Statul Român - prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român - prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca ca nefondată. Problematica legată de situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 30 mp, la care s-a făcut referire anterior, urmează să fie analizată de instanţă cu ocazia analizei pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii prin cererea principală şi cererea reconvenţională, respectiv sistarea stării de coproprietate asupra imobilului înscris în CF 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), nr. topo. 3771.
Pe fondul cauzei, examinând cererea de chemare în judecată promovată de reclamanţii-pârâţi D.V., decedat în cursul procesului, şi soţia D.M., precum şi cererea reconvenţională promovată de pârâta P.M., astfel cum acestea au fost precizate, modificate şi completate, instanţa a reţinut că demersul procesual al părţilor privind sistarea stării de coproprietate a imobilului în suprafaţă de 1227 mp, înscris în CF 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), nr. topo. 3771, este fondat, cu consecinţa admiterii cererii principale precizate şi a acţiunii reconvenţionale precizate.
Potrivit concluziilor expertului tehnic judiciar G.T., cuprinse în raportul de expertiză tehnică judiciară depus la dosar, cu completările ulterioare (f. 52-73, 90-95, 120-130, 154, dos. 20461/2006; f. 94-99, 179-181, 215-218 vol. I, dos. .../211/2009, f. 3-31, 62-63 vol. II, dos. .../211/2009), imobilul în cauză este situat în str. C. nr. 54 (în trecut B.) înscris în CF nr. 6585 Cluj, nr. top. 3771, şi a avut iniţial suprafaţa de 702 stj., adică 2527 mp. Prin dosar nr. 884/1981 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi sentinţa civilă nr. 7437/1981, în baza expertizei întocmite de ing. D.M. şi care face parte integrantă din sentinţa civilă amintită, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra construcţiilor edificate pe terenul în cauză, în sensul creării a trei apartamente asupra cărora s-a intabulat dreptul de proprietate în CF, astfel: reclamanţilor Deac apartamentul I, cu nr. top. 3771/I, ce s-a înscris în CF nr. 50995 Cluj; apartamentul II pârâţilor P.A., cu nr. top. 3771/II, ce s-a înscris în CF nr. 50996 Cluj, şi apartamentul nr. III pârâtului Z.F. şi soţia, Z.R., cu nr. top. 3771/III, ce s-a înscris în CF nr. 50997 Cluj, iar părţile indivize comune şi aferente acestor apartamente s-au înscris în CF col. nr. 50994 Cluj, iar terenul cu nr. top. 3771 a rămas înscris în CF nr. 6585 Cluj. Din examinarea acestei ultime cărţi funciare, se constată că sub B.22 s-a efectuat menţiunea „terenul rămâne în această CF cu menţiunea că suprafaţa reală a terenului este de 1227 mp”. Conform copiilor planurilor şi tabelului cu mişcarea parcelară şi sistarea indiviziunii efectuată de exp. ing. D.M. în dosar nr. 884/1981, puse la dispoziţia expertului de către părţi, unde se observă limitele şi conturul topograficului 3771, se constată că parcela în cauză aflată în folosinţa părţilor din dosar reprezintă o parte din nr. top. 3771, în timp ce restul parcelei, respectiv partea de sud a parcelei se află în folosinţa Liceului A..
Prin examinarea Decretului de expropriere nr. 501/1973, cu plan anexă, unde se specifică că din nr. top. 3771 se expropriază o parte din teren pentru Liceul A. (f. 64, dos. 20461/2006), precum şi a planurilor anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. ing. D.M. în dosar nr. 884/1981, s-a observat că parcela cu nr. top. 3771 a fost dezmembrată, însă această dezmembrare nu s-a operat în cuprinsul cărţii funciare, nefiind indicate şi neputând fi identificate împrejurările şi actul care a stat la baza rectificării suprafeţei imobilului în CF cu nr. top. 3771 de la 2527 mp la 1227 mp.
Conform măsurilor efectuate în teren, în prezent suprafaţa imobilului aflat în folosinţa părţilor litigante, situat pe str. C. nr. 54 din mun. Cluj-Napoca, este de 1257 mp, deci 30 mp mai mare decât cea înscrisă în CF. Expertul a justificat că suprafaţa în discuţie (diferenţa de 30 mp în plus) poate să rezulte din evoluţia în timp a imobilului, diferite sistematizări ale zonei, metode diferite de calcul şi măsurare a suprafeţelor, precum şi faptul că cartea funciară garantează proprietatea, iar nu suprafaţa unui imobil.
Astfel, expertul a constatat, în fapt, că faţă de situaţia de CF, terenul părţilor are o suprafaţă reală de 1257 mp, deci mai mare cu 30 mp decât cea înscrisă în CF, care, cel mai probabil, sunt situaţi la frontul de la strada al imobilului de pe str. C. nr. 54 din Mun. Cluj-Napoca. Intr-adevăr, din examinarea planurilor de CF ediţia 1940, respectiv ediţia 1970, s-a observat că este modificat conturul la stradă al imobilului cu topografic 3771 aflat în proprietatea părţilor (f. 221-223, 264-265, vol. I, dos. .../211/2009).
Legat de acest aspect, pârâtul Statul Român - prin Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca a argumentat în sensul că cei 30 mp fac parte din domeniul public al Statului, respectiv fac parte din topograficul nr. 3751/2/1/1, având destinaţia de stradă - C., ce figurează la poziţia nr. 1141 din Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Mun. Cluj-Napoca, însuşit de Consiliul Local prin HCL nr. 133/2005, care constituie anexă nr. 1 ind. 1 la HG nr. 193/2006, pentru modificarea şi completarea HG nr. 969/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Cluj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Cluj, cu excepţia municipiului Cluj-Napoca, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 248/bis/20.03.2006. în acest sens, s-a arătat că nr. topografic 3751/2/1/1 aferent Căii C. este înscris în CF nr. 264407 Cluj, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 1473 Cluj, în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca (f. 262-269 vol. I, ds. .../211/2009).
Ca atare, pârâtul Statul Român - prin Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca a învederat instanţei că nu este de acord cu atribuirea celor 30 mp către una din părţile litigante, întrucât face parte din domeniul public al statului.
Insă, din măsurătorile şi cercetările efectuate, expertul tehnic judiciar a constatat că, în folosinţa Liceului A., se află o suprafaţă de doar 1270 mp parte din topograficul 3771, ceea ce însemnă, în mod logic, că din topograficul nr. 3771, prin efectul Decretului nr. 501/1973, a fost expropriată o suprafaţă de 1270 mp, rămânând în favoarea celorlalţi proprietari o suprafaţă de 1257 mp.
în cuprinsul Decretului nr. 501/1973 nu s-a menţionat care este propriu-zis suprafaţa de teren expropriată din topograficul în litigiu - 3771, iar operaţiunea de expropriere şi eventuală dezmembrare a topograficului 3771 nu a fost trecută în evidenţele cărţii funciare.
De asemenea, instanţa a observat că, deşi frontul de la stradă al imobilului în litigiu apare modificat faţă de planurile de carte funciară din 1940, 1970, cu aproximativ 30 mp, ce sunt ocupaţi de casa reclamanţilor, mai exact de scări de acces la subsolul imobilului, aceştia au efectuat împrejmuirea imobilului construcţie, prin edificarea unui gard, în temeiul autorizaţiei de construire nr. 14757/477/13.11.1979 (f. 69, dos. 20461/2006).
In consecinţă, primul aspect care se impunea a fi observat, este acela că, starea de CF nu corespunde cu starea reală a imobilului din teren, în ceea ce priveşte suprafaţa şi forma acestuia, însă prima instanţă a avut în vedere că nici operaţiunile survenite de-a lungul timpului şi care au fost de natură să afecteze starea faptică sau juridică a imobilului nu au fost înscrise în cartea funciară, precum este cazul, spre exemplu, al decretului de expropriere menţionat, cu dezmembrarea topograficului 3771.
Cu toate acestea, prin simplul fapt că există o diferenţă de contur la stradă a imobilului nu s-a putut atrage concluzia eo ipso că suprafaţa excedentară de 30 mp faţă de cea înscrisă în CF, de 1227 mp, face parte din domeniul public al statului, în contextul în care operaţiunile de dezmembrare a topo 3771, ca efect al exproprierii, nu au fost riguros efectuate prin măsurători, cu plan situaţie, tabel de mişcare parcelă, şi nu s-a evidenţiat în concret suprafaţa de teren expropriată în favoarea Liceului A..
Or, din contră, din măsurătorile efectuate de expertul tehnic judiciar, a rezultat că, în prezent, Liceul A. are în folosinţă o suprafaţă de 1270 mp, în timp ce în folosinţa părţilor s-a identificat o suprafaţă de 1257 mp. Prin însumarea celor două parcele rezultă chiar suprafaţa iniţială a topograficului 3771, aceea de 2527 mp.
În consecinţă, în speţă, în lipsa unor date certe de CF, documente oficiale cu privire la suprafaţa de teren expropriată din topograficul 3771 sau planuri tehnice cu privire la această operaţiune, instanţa a reţinut în esenţă, că, în cauză, nu s-a stabilit în mod neechivoc că cei 30 mp fac parte din domeniul public al Statului şi că s-ar identifica parţial cu topo. 3751/2/1/1, aferent Căii C., din CF nr. 264407 Cluj (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj), în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca, chiar dacă s-au constatat acele diferenţe de contur la stradă a imobilului în litigiu.
O asemenea concluzie se impunea cu atât mai mult cu cât, în cauză nu a fost identificat, măsurat şi imobilul teren cu nr. topo. 3751/2/1/1, aferent Căii C., din CF nr. 264407 Cluj (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca.
Aşa fiind, instanţa a reţinut ca nejustificate alegaţiile pârâtului Statul Român - prin Consiliul Local al Mun. Cluj-Napoca, în sensul că suprafaţa excedentară de 30 mp faţă de menţiunile de carte funciară - CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585), unde este trecută suprafaţa de 1227 mp, ar face parte din domeniul public al Statului.
În realitate, aşa cum s-a reţinut anterior, ansamblul probator de la dosarul cauzei a confirmat susţinerile părţilor că, prin efectul Decretului nr. 501/25.08.1973, s-a expropriat o suprafaţă de 1270 mp din topograficul 3771 în vederea atribuirii în folosinţă către Liceul A., rămânând în CF nr. 250682 Cluj-Napoca (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 6585) o suprafaţă reală de 1257 mp, iar nu doar de 1227 mp, aşa cum s-a menţionat la momentul intabulării Sentinţei civile nr. 7437/1981.
Ca atare, s-a avut în vedere că ar exista o neconcordanţă între starea faptică a imobilului cu nr. topo. 3771 şi cea evidenţiată în CF, sub aspectul suprafeţei imobilului, impunându-se rectificarea cuprinsului cărţii funciare.
In drept, în actuala formă a Legii nr. 7/1996, a cadastrului si publicităţii imobiliare, republicată şi modificată în baza Legii nr. 247/2005 (la data formulării acţiunii reclamanţilor), legiuitorul face distincţia între rectificarea înscrierii (care se poate realiza prin radiere, îndreptare sau menţionarea oricărei operaţiuni, susceptibilă de a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara - art. 33 alin. 2 din lege), modificarea menţiunilor referitoare la aspectele tehnice ale imobilului (art. 33 alin. 3) şi îndreptarea erorilor materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor (art. 33 alin. 5).
Toate aceste operaţiuni, indiferent de denumirea sau de obiectul asupra cărora poartă, au ca elemente comune scopul şi efectul imediat pe cale le determină. Scopul instituirii lor este acela de a se restabili concordanta între situaţia pe care o relevă înscrierea din cartea funciara şi situaţia reală a imobilului sau a dreptului ce formează obiectul înscrierii, iar rezultatul comun al acestor procedee tehnico-juridice este schimbarea situaţiei tabulare, în acord cu situaţia juridică reală.
In sens larg, termenul de rectificare desemnează operaţiunea tehnico-juridică de remediere a neconcordanţelor, a inexactităţilor existente între menţiunile efectuate în cartea funciară şi situaţia juridică reală a imobilului asupra căruia ele poartă.
In sens restrâns, în considerarea stării actuale a Legii nr. 7/1996, rectificarea se realizează doar prin radiere, îndreptare sau menţionarea unei operaţiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciara (art. 33 alin. 2), această operaţiune fiind reglementată distinct, atât în raport cu operaţiunea de modificare (art. 33 alin. 3), având ca obiect exclusiv aspectele tehnice ale imobilului, dar şi faţă de operaţiunea de îndreptare (art. 33 alin. 5), care vizează erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierii în cartea funciara.
In ceea ce priveşte acţiunea în rectificare, instanţa reţine că aceasta reprezintă un mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile, susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă oricărei persoane al cărei drept este vătămat printr-o înscriere inexactă, posibilitatea să solicite înlăturarea inexactităţii şi corelarea înscrierii cu situaţia juridică reală a drepturilor ce formează obiectul înscrierii. Referitor la obiectul rectificării, noţiune privită în sensul său larg, se remarcă că acesta este dat de orice înscriere efectuată în cartea funciară, indiferent că este vorba de o înscriere cu conţinut juridic (care naşte, modifică sau stinge drepturi şi situaţii juridice în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară) sau despre o menţiune cu conţinut tehnic (de ordin descriptiv).
Cu toate acestea, din interpretarea sistematică a prevederilor Legii nr. 7/1996 (art. 33), se impune concluzia potrivit căreia legiuitorul a înţeles să stabilească un regim juridic diferit în ceea ce priveşte căile de remediere a neconcordanţelor dintre situaţia de carte funciară şi situaţia reală a imobilului, în funcţie de categoriile de înscrieri, fie de natura inexactităţii. Aşadar, în ceea ce priveşte schimbările referitoare la aspectele tehnice ale imobilului (schimbări care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil), art. 33 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată, prevede procedura de modificare a înscrierilor din Partea I a cărţii funciare, procedura care se poate declanşa doar la cererea titularului dreptului de proprietate. In cazul în care inexactitatea se datorează unei erori materiale săvârşite cu prilejul înscrierii, art. 33 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede ca instrument de remediere, îndreptarea erorii materiale, la cerere sau din oficiu.
Se observă, ca atare, că atât modificarea aspectelor tehnice ale imobilului, cât şi îndreptarea erorilor materiale săvârşite cu prilejul înscrierii sunt operaţiuni tehnico-juridice care au un obiect strict determinat.
Instanţa retine că „ruptura” între starea tabulară a imobilului si cea existentă în realitate se poate datora nu numai greşelilor ce ţin de identificarea cadastrală sau de înscriere, dar şi unor cauze ce ţin de valabilitatea şi eficienţa actului care a stat la baza înscrierii sau de condiţiile de existenta ale dreptului înscris ori, pur si simplu, când, din diferite motive, înscrierea nu mai este în concordanţă cu situaţia reala actuală a imobilului.
Prin urmare, rectificarea cărţii funciare intervine atunci când există o nepotrivire sau discordanţă între cuprinsul cărţii funciare şi situaţia juridică reală, în scopul de a se restabili echilibrul între ceea ce exista în realitate şi ceea ce apare în evidenţa imobiliară. Rectificarea vizează astfel înscrieri şi menţiuni referitoare la starea juridica a imobilului, rectificarea putând fi cerută de orice persoană interesata.
Prevederile art. 34 din lege reprezintă dreptul comun în materie de rectificare, indiferent de natura înscrierii (intabulare, înscriere provizorie, notare).
In speţă, reclamanţii tind să obţină modificarea suprafeţei imobilului înscris în cartea funciara, cu nr. top. 3771, practic prevalându-se de prevederile art. 33, art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996.
Raportat la starea de fapt reţinută mai-sus şi văzând ruptura ce există între starea tabulară şi situaţia de fapt a imobilului în litigiu, instanţa a dispus rectificarea suprafeţei imobilului înscris în CF nr. 264407 Cluj-Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, nr. topo. 3771, curte şi grădină în str. B. nr. 54, de la suprafaţa scriptică de 1227 mp la suprafaţa reală de 2527 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar G.T., cu completările ulterioare, depuse la dosarul cauzei în data de
16.05.2013. Instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că, deşi a intervenit Decretul de expropriere amintit neoperat în cartea funciară, nu s-a identificat un temei legal în baza căruia suprafaţa topograficului 3771 a fost rectificată prin operaţiunile de CF efectuate de la suprafaţa iniţială de 2527 mp la suprafaţa înscrisă în prezent de doar 1227 mp.
Prin demersul procesual de faţă, reclamanţii şi pârâţii tind să obţină partajarea imobilului teren în discuţie, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar G.T., cu completările ulterioare, depuse la dosarul cauzei în data de
16.05.2013. Instanţa a mai reţinut ca fiind întemeiată acţiunea reclamanţilor-pârâţi şi a pârâtei reclamante P.M., urmând a fi admisa, conform argumentelor ce urmează.
Potrivit art. 728 C.civ., „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, iar în virtutea acestui principiu de drept, în măsura în care natura şi destinaţia concreta a bunului permite, există posibilitatea transformării dreptului de proprietate pe cote-părţi ideale în drept de proprietate exclusivă.
In speţă, conform concluziilor raportului de expertiză, ce se coroborează cu poziţia procesuală a părţilor litigante, precum şi cu ansamblul probelor existente la dosar, constatările instanţei cu ocazia ieşirii la faţa locului, a reţinut că imobilul în litigiu - teren intravilan cu suprafaţă reală de 1527 mp, aferent topograficului 3771, se află în folosinţa comună a părţilor, fiind afectat exploatării imobilelor construcţii cu destinaţie de locuinţă aflate în proprietatea reclamanţilor şi pârâţilor. O parte din terenul ce face obiectul top. nr. 3771 constituie curtea comuna a părţilor, pe care se afla edificate anexe gospodăreşti, unele delimitate prin semne exterioare (gard), precum si utilităţi ce deservesc imobilele părţilor, precum ţeavă de gaz, racord de electricitate, canalizare. In consecinţă, in acord cu concluziile expertului si observaţiile instanţei cu ocazia deplasării la fata locului (cercetare la fata locului din data de 16.02.2012, conform proces-verbal din aceeaşi data, f. 238, vol. I), o sistare a stării de coproprietate totala cu privire la terenul in litigiu nu este posibila, fără a se afecta utila si normala exploatare a imobilelor-apartamente aparţinând părţilor.
Aşa cum s-a expus, pe terenul cu nr. top. 3771 se afla construcţii cu cele 4 apartamente, precum şi anexe gospodăreşti şi garaje. De asemenea, spaţiul liber al curţii (neafectat de construcţii sau anexe gospodăreşti) permite accesul tuturor părţilor la imobilele construcţii amplasate de o parte şi de alta a curţii interioare, porţiune de teren cu privire la care părţile susţin necesitatea păstrării modalităţii actuale a dreptului de proprietate, respectiv proprietate comuna pe cote-părţi. In sensul alegaţiilor părţilor, expertul a concluzionat ca se impune păstrarea coproprietăţii, tocmai pentru nu a nu se afecta exploatarea fireasca a celor unităţilor individuale locative.
În speţă, ţinând seama că părţile nu au ajuns la un acord cu privire la un partaj voluntar, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 673 1 - art. 673 14 C.proc.civ., ce reglementează procedura partajului judiciar. Aşa cum s-a reţinut într-unul din paragrafele anterioare, părţile contestată doar modalitatea efectivă de realizare a partajului.
În acest sens, sunt relevante dispoziţiile art. 673 9 C.proc.civ., la formarea şi atribuirea loturilor, ţinându-se seama, după caz, de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor.
Mai mult, potrivit art. 673 5 alin. 2 C.proc.civ., s-a făcut împărţeala în natură, iar în temeiul prevederilor alin.1 ale art. 6735, instanţa a procedat la formarea loturilor şi la atribuirea lor; în măsura în care loturile nu sunt egale ca valoare, acestea se întregesc printr-o sumă de bani.
Aşadar, regula este partajul în natură, iar părţile au posibilitatea recunoscută de legiuitor de a solicita ieşirea din indiviziune.
Criteriile oferite de legiuitor în textul art. 673 9 C.proc.civ. s-a avut în vedere, toate la un loc sau numai unele, în aşa fel încât să nu se nesocotească drepturile copărtaşilor, să satisfacă nevoile lor actuale şi deci partajul să fie echitabil, instanţa fiind obligată să examineze condiţiile concrete ale fiecărui copărtaş şi să indice criteriile pe care le-a avut în vedere.
Prin urmare, în cazul de faţă, observând poziţia procesuală a părţilor, a reţinut că formula optimă de efectuare a partajului este cea în natură, respectiv de formare a două loturi valorice, cu respectarea cotelor-părţi ideale deţinute de părţi din dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. top. 6773, de modalitatea de exploatare a terenului de către parţi (folosinţa faptică care rezultă din edificarea construcţiilor - apartamente cu destinaţia de locuinţe, a unor anexe gospodăreşti si garaje), precum si de necesitatea de a nu se aduce atingere modului firesc de exploatare a imobilelor-apartamente, şi pentru a se asigura preeminenţa legii - partajarea bunului în natură.
Prin decizia civilă nr. 393 din 3 iunie 2014 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de Statul Român prin Consiliul local al mun. Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 9429/12 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. .../211/2009, pe care a schimbat-o în parte şi pe cale de consecinţă:
S-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului în CF nr. 264407 Cluj-Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, nr. topo. 3771, curte şi grădină în str. B. nr. 54, mun. Cluj-Napoca, cu suprafaţă rectificată de 2527 mp, conform variantei II, punctul 6.6 din completarea la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de către expert G.T.), astfel:-parcela cu nr. top. nou 3771/1, curte comună, în suprafaţă de 231 mp, ce se atribuie în coproprietate forţată părţilor, astfel: -pârâţilor P.A. şi P.M., ambii în cotă de 64/231 parte, reclamanţilor D.M., D.M. şi D.I., în cotă de 98/231 parte, pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., în cotă de 27/231 parte, şi pârâtului T.R. în cotă de 42/231 parte, cu titlu de lege şi partaj ;-parcela cu nr. top. nou 3771/2, teren, în suprafaţă de 274 mp ce se atribuie pârâţilor P.A. şi P.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/3, teren (grădină), în suprafaţă de 211 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M. în cota de 141/211 a parte şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., în cota de 70/211 a parte cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/4, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 228 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M., D.M. şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J.,cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/5, teren aferent magaziei, în suprafaţă de 51 mp, ce se pârâtei D.L., în prezent căsătorită J.,cu titlu de lege, cumpărare şi partaj-parcela cu nr. top. nou 3771/6, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 49 mp, ce se atribuie în favoarea reclamanţilor D.M. şi D.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/7, teren, în suprafaţă de 148 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului T.T.R., cu titlu de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/8, teren, în suprafaţă de 35 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului T.T.R., cu titlu de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/9, teren, în suprafaţă de 1300 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului Statul Român, drept de proprietate cu titlu de expropriere, ca bun public în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca destinat Liceului A., cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în completarea la raportul de expertiză (filele 2-31 din volumul II al dosarului de fond), doamna expert G.T. a relevat că suprapunând planurile de CF ediţiile 1941 şi 1970 peste măsurătorile actuale, a constatat că suprafaţa de 30 mp, contestată în apel din perspectiva atribuirii, este situată la strada C., fiind folosită în prezent de familia Deac şi intrarea în curtea comună.
Acea suprafaţă de 30 mp este evidenţiată în anexa nr. 2 A din completarea la raportul de expertiză topografică (fila 18 din volumul II al dosarului de fond).
La filele 222, respectiv 223 din vol. II al dosarului de fond au fost depuse de către OCPI extrase din planul de carte funciară ediţia 1940, respectiv ediţia 1970 cuprinzând imobilul cu nr. topografic 3771 UAT Cluj-Napoca.
Verificând acele planuri, tribunalul a constatat că nu există o linie dreaptă între imobilele situate în Cluj-Napoca, str. C. nr. 54, respectiv nr. 56, raportat la stradă, condiţii în care suprafaţa de 30 mp identificată de către expert în completarea la raportul de expertiză (anexa 2A) este reprezentată de suprafaţa rezultată ca urmare a stabilirii unei linii drepte între limita proprietăţii de la nr.54 şi limita proprietăţii de la nr. 56 raportat la strada C., ajungându-se astfel, practic la atribuirea în proprietatea unor persoane fizice a unei porţiuni determinate din strada C..
Prin urmare, tribunalul a considerat că acest lucru este inacceptabil, intrând în conflict cu dispoziţiile art. 5 alin 1 şi 2 din Legea nr.18/1991 potrivit cărora aparţin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public, respectiv că terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, acestea neputând fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
De altfel, familiei Deac i s-a atribuit în proprietate prin Ordinul Prefectului nr.17/1994 suprafaţa de teren de 664 mp, or prin sentinţa atacată, acestei familii îi revenea în proprietate suprafaţa de 766 mp, în timp ce prin varianta II, punctul 6.6 din completarea la raportul de expertiză în specialitatea topografie se atribuie în proprietate exact suprafaţa de 664 mp.
Odată statuat asupra acestui aspect, tribunalul a conchis că nu prezintă relevanţă faptul că intimaţii Deac au edificat o împrejmuire a acestei suprafeţe de 30 mp în virtutea autorizaţiei de construire nr.14757/477/13.11.1979.
Având în vedere aceste argumente, tribunalul a concluzionat că varianta de partajare care respectă întrutotul dispoziţiile legale incidente în speţă atât din perspectiva realizării partajului cât şi din perspectiva respectării dreptului de proprietate publică este varianta II, punctul 6.6 din completarea la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de către expert G.T..
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 296 C. pr. civ. a admis apelul formulat de Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 9429/12 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. .../211/2009 pe care a schimbat-o în parte şi pe cale de consecinţă, s-a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului în CF nr. 264407 Cluj -Napoca (provenită din conversia CF nr. 1473 Cluj, nr. topo. 3771, curte şi grădină în str. B. nr. 54, mun. Cluj-Napoca, cu suprafaţă rectificată de 2527 mp, conform variantei II, punctul 6.6 din completarea la raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de către expert G.T. după cum urmează:-parcela cu nr. top. nou 3771/1, curte comună, în suprafaţă de 231 mp, ce se atribuie în coproprietate forţată părţilor, astfel: pârâţilor P.A. şi P.M., ambii în cotă de 64/231 parte, reclamanţilor D.M., D.M. şi D.I., în cotă de 98/231 parte, pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., în cotă de 27/231 parte, şi pârâtului T.R. în cotă de 42/231 parte, cu titlu de lege şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/2, teren, în suprafaţă de 274 mp ce se atribuie pârâţilor P.A. şi P.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/3, teren (grădină), în suprafaţă de 211 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M. în cota de 141/211 a parte şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J., în cota de 70/211 a parte cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/4, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 228 mp, ce se atribuie reclamanţilor D.I., D.M., D.M. şi pârâtei D.L., în prezent căsătorită J.,cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/5, teren aferent magaziei, în suprafaţă de 51 mp, ce se pârâtei D.L., în prezent căsătorită J.,cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/6, teren aferent construcţiei, în suprafaţă de 49 mp, ce se atribuie în favoarea reclamanţilor D.M. şi D.M., cu titlu de lege, cumpărare şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/7, teren, în suprafaţă de 148 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului T.T.R., cu titlu de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi partaj;- parcela cu nr. top. nou 3771/8, teren, în suprafaţă de 35 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului T.T.R., cu titlu de proprietate ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi partaj;-parcela cu nr. top. nou 3771/9, teren, în suprafaţă de 1300 mp, ce se atribuie în favoarea pârâtului Statul Român, drept de proprietate cu titlu de expropriere, ca bun public în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca destinat Liceului A., menţinând restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanţii D.M., D.M., D.I. şi J. Liana, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, menţinerea sentinţei judecătoriei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanţii au susţinut că hotărârea recurată este vădit nelegală, fiind pronunţată cu nesocotirea prevederilor legale din domeniul partajului, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Decizia din apel privind varianta de partajare nu este în concordanţă cu prevederile art. 6734 alin.(2) C.pr.civ., tribunalul interpretând greşit convenţia de partaj intervenită între toate părţile persoane fizice împrocesuate, or dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor, norma legală având corespondent şi în dreptul substanţial, respectiv art. 969 Cod civil.
Din economia întregului dosar, în faţa Judecătoriei Cluj -Napoca a rezultat în mod incontestabil că toate persoanele fizice au căzut de acord asupra sistării stării de indiviziune asupra imobilului litigios conform variantei faptice, în acest sens fiind întocmită şi varianta de partajare de expertul G.T..
Procedeul instanţei de apel de a da preferinţă unei alte variante de partaj decât cea a folosinţei faptice, denotă nesocotirea prevederilor legale menţionate, fiind legiferată cu titlu de regulă luarea în considerare a înţelegerii părţilor, astfel încât încălcarea normelor în domeniul partajului se circumscrie motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Instanţa de apel a greşit dispunând partajul parţial fără a ţine seama de folosinţa faptică, deşi în raport de textele legale incidente avea obligaţia să dea eficienţă juridică înţelegerii intervenite între copartajanţii persoane fizice, dispunând partajul în varianta corespunzătoare folosinţei faptice, menţinând soluţia primei instanţe sub acest aspect, independent de împrejurarea că varianta folosinţei faptice le conferă părţilor o suprafaţă suplimentară faţă de cea determinată prin aplicarea cotei de proprietate sau a actelor cu caracter recognitiv eliberate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Prin pronunţarea deciziei, instanţa de apel a analizat cauza trecând peste voinţa comună a părţilor persoane fizice, preocupându-se pentru recurenţi în a determina suprafaţa deţinută cu acte având forţă probantă, fiind inconsecventă în situaţia referitoare la persoana coproprietarului Turcu Todor Romulus, când în pofida suprafeţei de 68 mp dobândită cu titlu de moştenire, i-a atribuit în final o suprafaţă excedentară de 148 mp, situaţie întâlnită şi relativ la terenul cu destinaţie de grădină, care în pofida folosirii ei de peste 34 de ani şi a deţinerii actelor de proprietate autentice, a fost micşorată ca suprafaţă, aşa cum a dispus în mod nelegal instanţa de apel.
Examinând recursul, curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 6734 alin. (2) C.pr.civ. „dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. Impărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori sau persoane puse sub interdicţie, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, precum şi dacă este cazul, a ocrotitorului legal”.
Recurenţii invocă intervenirea unei înţelegeri „între părţile persoane fizice din dosar”, cu privire la partajarea terenului conform folosinţei faptice, care îşi găseşte corespondent în varianta I-a raportului de expertiză efectuat de expertul G.T., variantă însuşită de prima instanţă.
Numai că suprafaţa de 30 mp aparţine domeniului public, respectiv străzii C., iar Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, nu a fost de acord cu partajarea terenului conform folosinţei faptice.
Aşadar, existenţa în speţă a unei convenţii cu privire la modul de partajare a terenului între toate părţile persoane fizice, omiţând intenţionat o parte şi anume Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, denotă că în realitate nu există o înţelegere între toate părţile din proces, ci numai între o parte din ele, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 6734 alin. (2) C.pr.civ.
Recurenţii nu au nici un drept de proprietate asupra suprafeţei de 30 mp ce aparţine străzii C., pe care nu o puteau dobândi în proprietate nici prin folosinţă îndelungată, deoarece nu se afla în circuitul civil.
Având în vedere că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în baza art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, se va respinge recursul reclamanţilor împotriva deciziei tribunalului, ca nefondat.
| ← Contestaţie la titlu. Solicitarea transformării pe această... | "Desfiinţarea" unei declaraţii notariale autentice → |
|---|
