Contract colectiv de muncă la nivel de ramură. Obligativitatea respectării clauzelor de către angajator
| Comentarii |
|
În condiţiile în care conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. (1) lit. c) din C.muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar pârâta, care, prin obiectul de activitate, se încadrează între unităţile din ramura chimie, care au în profilul de activitate producţia chimică, nu a făcut dovada că i-a acordat reclamantei sporul de vechime la care aceasta era îndreptăţită, în conformitate cu prevederile Contractelor colective de muncă la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2005 - 2006, respectiv pe anii 2007 - 2010 menţionate, în mod justificat s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a drepturilor băneşti echivalente cu sporul de vechime. Nu are relevanţă faptul că acordarea sporului de vechime nu a fost prevăzută în contractul individual de muncă al reclamantei, din moment ce sporul respectiv a fost prevăzut de contractele colective de muncă la nivel de ramură, aplicabile în perioada în care reclamanta a fost angajata pârâtei şi aceste contracte produc efecte şi faţă de părţile din litigiu, iar respectarea clauzelor din contractele respective este obligatorie.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2011
Prin Sentința civilă nr. 1142 din 1 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr. 2125/102/2009 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta N.R. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Târgu-Mureș și s-au dispus următoarele:
- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 6.150 lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada ianuarie 2008 - decembrie 2008, urmând ca această sumă să fie actualizată în funcție de rata inflației calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei sume și până la plata efectivă a debitului;
- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 3.407,50 lei reprezentând sporul de vechime pentru perioada septembrie 2006 - decembrie 2008;
- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 1.800 lei, reprezentând salarii compensatorii;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 295 lei în favoarea reclamantei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC C. SRL Târgu-Mureș și a solicitat casarea sentinței atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea în parte a acțiunii reclamantei în sensul acordării sumei de 6150 lei, reprezentând salarii restante și respingerea petitului privind plata sumei de 3.407,50 lei, cu titlu de spor de vechime pentru perioada 2006-2008.
în motivarea recursului s-a arătat că deși la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă al reclamantei, instanța de fond nu a luat în considerare acordul de voință al părților. Acest acord de voință cuprins în contract s-a referit doar la stabilirea unui salariu de bază care conținea toate sporurile și alte drepturi bănești, în contract nefiind stabilite alte sporuri și indemnizații decât cele incluse în salariul de bază.
S-a invocat, de asemenea, faptul că instanța de fond a extins drepturile angajatului, care fuseseră stabilite de comun acord de către părți.
Pârâta a mai relevat că dreptul la sporul de vechime pe perioada 2006-2008 a fost stabilit de instanță în temeiul Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie, care a fost publicat doar în anul 2007, neputând retroactiva pe anul 2006.
Reclamanta N.R. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea întâmpinării s-a arătat că afirmațiile pârâtei în sensul că sporul de vechime ar fi fost inclus în salariul de bază, sunt nefondate, nefiind dovedite de către pârâtă, deși conform art. 287 din C.muncii sarcina probei îi revenea.
S-a mai arătat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din calculele prezentate de reclamantă rezultă cu claritate faptul că aceasta a beneficiat doar de salariul minim pe economie, corespunzător funcției sale, fără ca în acesta să fie inclus vreun spor.
în ceea ce privește motivul referitor la retroactivitatea prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie în privința sporului de vechime aferent anului 2006, s-a precizat că în sentința recurată, pentru sporul de vechime aferent anului 2006, instanța a făcut referire ca și temei legal al acțiunii la prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pe anii 2005-2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041 C.proc.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta N.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, cu sediul în Târgu-Mureș, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante în cuantum de 6.150 lei brut, aferente perioadei ianuarie 2008 - decembrie 2008, obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în cuantum de 3.407,50 lei, aferent perioadei septembrie 2006 - decembrie 2008 și obligarea pârâtei la plata a trei salarii compensatorii în sumă totală de 1.800 lei.
Prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Mureș acțiunea introductivă a fost admisă, instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei sunt fondate.
Prin recursul declarat de pârâtă sentinței primei instanțe a fost criticată doar în ceea ce privește dispoziția de obligare a acesteia la plata sporului de vechime.
în privința sporului de vechime solicitat de reclamantă, instanța de fond a reținut că acesta i se cuvine reclamantei în conformitate cu prevederile Contractelor colective de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pe anii 2005-2006, respectiv pe anii 2007-2010, reclamanta având o vechime în muncă de peste 20 de ani, iar pârâta prin obiectul de activitate încadrându-se între unitățile din ramura chimie, care au în profilul de activitate producția chimică.
Conform prevederilor art. 63 alin. (3) lit. b), respectiv art. 66 alin. (3) lit. b) din cele două contracte colective de muncă aplicabile în perioada 2005-2010 salariații vor beneficia pentru vechime în muncă de un spor de minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani.
în condițiile în care conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. (1) lit. c) din C.muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar pârâta nu a făcut dovada că i-a acordat reclamantei sporul de vechime la care aceasta era îndreptățită, în conformitate cu prevederile menționate, instanța de recurs apreciază că în mod justificat instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a drepturilor bănești echivalente cu sporul de vechime.
Susținerile pârâtei din cererea de recurs în sensul că sporul de vechime nu i se cuvine reclamantei pe motiv că nu este prevăzut în contractul individual de muncă, nu pot fi primite. Prin contractul individual de muncă încheiat între părți, într-adevăr nu a fost prevăzută acordarea sporului în discuție, însă din moment ce sporul respectiv a fost prevăzut de contractele colective de muncă la nivel de ramură, aplicabile în perioada în care reclamanta a fost angajata pârâtei și acest contract produce efecte și față de părțile din prezenta cauză, soluția instanței de obligare a pârâtei la plata sporului de vechime, este legală. Sub acest aspect nu are relevanță faptul că prin contractul individual de muncă nu s-a convenit cu privire la acordarea acestui spor, aplicarea clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie fiind obligatorie.
Pe de altă parte pârâta, în calitate de angajator, nu a dovedit faptul că sporul de vechime la care era îndreptățită reclamanta a fost inclus în salariul de bază, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 287 din C.muncii.
Susținerile pârâtei în sensul că instanța de fond a aplicat retroactiv prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pe anii 2007-2010, sunt nefondate, întrucât din sentința atacată reiese că pentru perioada anterioară datei de 31 iulie 2007 de la care acest contract a produs efecte, sporul de vechime i-a fost acordat reclamantei în temeiul prevederilor din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie și petrochimie pe anii 2005-2006.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanța de recurs a reținut că dispoziția din sentința atacată referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești echivalente cu sporul de vechime cuvenit reclamantei, este legală și în consecință, nefiind incident în cauză niciunul din motivele care pot atrage modificarea sau casarea sentinței pronunțate de tribunal, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Caracterul... | Decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă.... → |
|---|
