Servitutea distanţei plantaţiilor. Dreptul de a sădi plantaţii la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de art. 607 C.civ. Dobândirea dreptului de servitute prin uzucapiune
| Comentarii |
|
Servitutea distanţei plantaţiilor este reglementată prin art. 607 C.civ., prin dispoziţiile legale menţionate prevăzându-se că nu se pot planta arbori la o distanţă mai mică de doi metri şi nu se pot face plantaţii şi garduri vii la o distanţă mai mică de jumătate de metru faţă de linia despărţitoare a două fonduri. Obligaţia de a respecta distanţa plantaţiilor prevăzută de art. 607 C.civ. nu mai subzistă însă în cazul în care proprietarul unic dintre imobilele învecinate a obţinut servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantaţii la o distanţă inferioară. Conform prevederilor art. 623 C.civ. servituţile continue şi aparente se pot dobândi prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani. Servituţile continue şi aparente sunt definite prin art. 622 C.civ., care prevede că servituţile continue sunt acelea pentru a căror exercitare sau existenţă nu este nevoie de fapta actuală a omului, iar servituţile aparente sunt acelea care se cunosc datorită unor semne exterioare. Servitutea de a sădi plantaţii lângă zidul de foc la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de C.civ. este o servitute continuă, deoarece pentru exercitarea acesteia nu este nevoie de intervenţia omului, în condiţiile în care plantaţiile odată stabilite cresc în mod natural. De asemenea, servitutea în discuţie este o servitute aparentă, având în vedere că plantaţiile sunt vizibile, fiind sesizabile prin simţurile omului. În condiţiile în care plantaţiile din curtea imobilului aparţinând reclamanţilor şi care sunt lângă zidul de foc al imobilului pârâţilor există de peste 30 de ani şi de la data stabilirii plantaţiilor respective la o distanţă mai mică decât cea legală, acestea nu şi-au schimbat caracteristicile, iar posesia asupra lor a fost exercitată continuu, fără întreruperi sau tulburări din partea proprietarului imobilului vecin sunt îndeplinite condiţiile dobândirii prin uzucapiune a dreptului de a avea plantaţii la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de art. 607 C.civ. Constituie o servitute continuă şi aparentă şi ca atare, poate fi dobândit prin uzucapiune de 30 de ani, iar în contextul în care în speţă condiţiile uzucapiunii sunt îndeplinite, soluţia instanţei de apel prin care s-a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de servitute, respectiv dreptul de a avea plantaţii la o distanţă inferioară faţă de cea prevăzută de lege, este legală.
Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 73 din 8 februarie 2011
Prin sentința civilă nr. 5812 din 7 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanții L.L., F.I. și L.E., împotriva pârâților P.V. și P.I.O., precum și cererea pârâților de obligare a reclamanților la cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 286 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanții L.L., F.I. și L.E. împotriva sentinței civile sus-menționate și s-a dispus schimbarea în tot hotărârea atacată în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanți, constatându-se că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de a avea sădite plantații lângă zidul de foc al imobilului situat în Târgu-Mureș, str. Lavandei, aparținând pârâților, la o distanță mai mică decât cea prevăzută în art. 607 C.civ. S-a dispus înscrierea în CF nr. 4291 Târgu. Mureș a dreptului de servitute amintit, în favoarea imobilului situat în Târgu. Mureș, str. Lavandei, înscris în CF nr. 3998 Târgu. Mureș. Pârâții au fost obligați în favoarea reclamanților la cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții P.V. și P.I.O. și au solicitat casarea deciziei pronunțate de tribunal și în consecință respingerea apelului declarat de reclamanți și menținerea sentinței civile pronunțate de judecătorie, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea recursului s-a arătat că pârâții sunt din anul 1997 proprietarii apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Târgu. Mureș, str. Lavandei, și se învecinează cu reclamanții L.L. și L.E., care sunt proprietari din anul 1998 ai apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Târgu. Mureș, str. Lavandei, pe toată lungimea zidului de foc, iar cu reclamanta F.I., care este din anul 1992 proprietara apartamentului nr. 1 din același imobil, nu se învecinează pe lungimea zidului de foc al imobilului aparținând pârâților.
Pârâții au mai arătat faptul că i-au acționat în judecată pe reclamanții din prezenta cauză în dosarul nr. 4323/320/2006 al Judecătoriei Târgu.Mureș pentru nerespectarea servituților conform art. 607 și art. 608 din C.civ. și în acel dosar reclamanții au fost obligați să desființeze plantațiile de arbuști și flori de lângă fundația zidului de foc al imobilului pârâților din str. Lavandei nr. 17. Dosarul menționat se află în prezent în recurs la Curtea de Apel Târgu. Mureș, judecata recursului fiind suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă acțiunii dedusă judecății în prezenta cauză.
Pârâții au susținut că decizia atacată cu apel în prezenta speță, este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1847 C.civ. conform cărora uzucapiunea presupune o posesie utilă, neviciată, respectiv pentru ca să se poate prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. De asemenea, nu s-a ținut seama de prevederile art. 607 și 608 din C.civ. și ale art. 623 din C.civ., conform cărora servituțile continue și aparente se dobândesc prin titlu sau posesie de 30 de ani, pe când reclamanții sunt proprietari tabulari din 1998, așa cum reiese din CF nr. 3998 Târgu. Mureș.
S-a mai relevat faptul că pârâții s-au opus audierii martorului P.A.E., deoarece fusese deja audiată martora C.D.M., în timp ce din partea pârâților nu a fost audiat nici un martor și, pe de altă parte, declarația martorului audiat nu este conformă cu realitatea, însă instanța de apel în mod nelegal nu a ținut cont de aceste aspecte cu ocazia soluționării cauzei.
Instanța de apel a luat în considerare niște poze irelevante care nu au nicio bază legală și în schimb nu a ținut seama la pronunțarea deciziei de raportul de expertiză aflat în dosarul nr. 4323/320/2006 care a fost acvirat la prezentul dosar.
Pârâții au mai invocat faptul că instanța de fond s-a deplasat la fața locului și a constatat că în curtea imobilului din str. Lavandei, pe toată lungimea zidului de foc al apartamentului nr. 1 din imobilul situat în vecin, adică în str. Lavandei, nu există plantații sau flori, fapt ce este confirmat de raportul de expertiză. în schimb, pe toată lungimea zidului de fond al apartamentului nr. 2, proprietatea pârâților, există plantații care nu au fost desființate niciodată și prin urmare, s-a considerat că mărturia martorei C.D. a fost irelevantă, ea nefiind afectată de plantațiile de lângă zidul de foc. Aceste aspecte sunt confirmate și de constatările din raportul de expertiză.
S-a mai relevat că prin raportul de expertiză expertul a arătat că apele pluviale provenite de la zidul de foc de-a lungul apartamentului nr. 2, nu se pot scurge afară din fâșia de 70 de cm de lângă fundație. De asemenea, expertul a precizat că în condițiile în care s-ar fi făcut reparațiile la zidul de foc, inclusiv turnarea unui trotuar de protecție din beton, apariția umezelii în tencuiala zidului și a igrasiei s-ar fi putut elimina în mare proporție. Pentru aceste motive, expertul a recomandat executarea unui trotuar de protecție în vederea eliminării pătrunderii apelor meteorice la fundație zidului de foc al apartamentului 2.
Pârâții au mai arătat că reclamanții nu le-au permis accesul în curtea lor pentru a putea efectua reparații la fundația și tencuielile zidului de foc al imobilului lor, aspect confirmat în procesul-verbal din data de 4 septembrie 2006 încheiat de firma SC A.I. SRL care a fost angajată pentru executarea reparațiilor.
S-a susținut, de asemenea, că prin decizia atacată pârâților le-a fost grav încălcat dreptul de proprietate prevăzut de Constituția României și de C.civ. .
în drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.proc.civ.
Reclamanții L.L., L.E. și F.I. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului declarat de pârâți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au susținut că față de motivele de recurs invocate, nu se poate dispune casarea hotărârii recurate, în condițiile în care normele procesual civile stabilesc, raportându-se la prevederile art. 304 C.proc.civ., ce fel de soluții pot fi adoptate dacă se consideră că hotărârea recurată este criticabilă sub unul sau mai multe motive de recurs prevăzute limitativ de lege. Având în vedere prevederile art. 312 alin. (3) C.proc.civ., s-a relevat faptul că pentru motivele de recurs invocate de recurenți nu se poate pronunța casarea, ci doar modificarea hotărârii recurate.
Majoritatea motivelor invocate de recurenți, se referă la o pricină care face obiectul unui alt dosar și în consecință, aceste susțineri nu pot fi primite în cazul soluționării prezentei cauze.
Susținerile recurenților vizează în mare măsură raporturile născute din relațiile de vecinătate existente între părți. Sub acest aspect, s-a precizat că legea civilă consacră instituția dobândirii dreptului de a avea sădite plantații mai aproape de hotar decât distanța prevăzută de lege, iar prezenta cauză are ca obiect aplicarea acestei instituții juridice, cu toate că recurenții în motivarea recursului fac referiri aproape exclusiv la alte aspecte ale raporturilor de vecinătate.
Reclamanții au susținut că în mod eronat au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 10 C.proc.civ., care nu sunt aplicabile în prezenta situație. Astfel, prevederile art. 304 pct. 10 C.proc.civ. au fost abrogate, iar în ceea ce privește critica adusă deciziei în temeiul art. 304 pct. 8 C.proc.civ., acest motiv nu este motivat în textul recursului. în schimb recurenții au contestat modul prin care instanța de apel a stabilit starea de fapt, folosindu-se de probele aflate la îndemână, însă interpretarea dată probelor este o chestiune de fapt și nu poate justifica invocarea acestui motiv de recurs.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., s-a susținut că acest motiv nu este aplicabil în cauză, întrucât Tribunalul Mureș a aplicat în mod corect legea și a stabilit starea de fapt în mod corect.
în acest sens a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea servituții plantațiilor prin uzucapiune. Astfel, servitutea de a sădi plantații pe lângă zidul de foc este o servitute continuă și aparentă, iar reclamanții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra plantațiilor de pe lângă zidul de foc și ca atare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 623 C.civ. care reglementează dobândirea servituții plantațiilor prin uzucapiune. Critica conform căreia reclamanții au exercitat posesia plantațiilor doar de 8 ani, nu poate fi primită, având în vedere că reclamanta F.I. a exercitat posesia acestor plantații de la data stabilirii lor.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. (2) C.proc.civ. și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea a reținut următoarele:
Reclamanta F.I. este proprietara apartamentului nr. 1, iar reclamanții L.L. și L.E. sunt proprietarii apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Târgu-Mureș, str. Lavandei, județul Mureș. Pârâții P.V. și P.I.O. sunt proprietarii apartamentului nr. 2 din imobilul situat în Târgu-Mureș, str. Lavandei, județul Mureș.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de a avea plantații lângă zidul de foc al imobilului situat în Târgu-Mureș, str. Lavandei, județul Mureș, care constituie proprietatea pârâților, la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 607 C.civ.
Prin Sentința civilă nr. 5812 din 7 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș s-a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținându-se că dobândirea prin uzucapiune a servituții de a avea plantații la o distanță față de imobilul vecin mai mică decât cea prevăzută de lege, presupune un acord tacit al proprietarului fondului aservit, manifestat pe toată durata prevăzută de lege a fi necesară pentru împlinirea prescripției achizitive. S-a mai reținut că în anul 2006 pârâții din prezenta cauză i-au chemat în judecată pe reclamanți, solicitând desființarea plantațiilor de flori și a vegetației de lângă fundația zidului de foc al imobilului lor din Târgu-Mureș, str. Lavandei, județul Mureș și ca atare acordul tacit al pârâților, ca proprietari ai fondului aservit, în legătură cu plantațiile reclamanților a încetat la data înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș.
în aceste condiții, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de servitute invocat de reclamanți, astfel că acțiunea formulată de aceștia s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 286 din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, sentința pronunțată de judecătorie a fost schimbată ca urmare a admiterii apelului declarat de reclamanți și în consecință, s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de a avea plantații lângă zidul de foc al imobilului aparținând pârâților la o distanță mai mică decât cea prevăzută de C.civ.
Instanța de apel a reținut că din probele administrate în cauză reiese că plantațiile din curtea imobilului aparținând reclamanților există din anii 1955 - 1960 și aceste plantații nu și-au schimbat caracteristicile până în prezent. De asemenea, de la acel moment reclamanta F.I. a început să exercite posesia asupra acestor plantații, posesia fiind continuă, publică și exercitată sub nume de proprietar. în acest context având în vedere că posesia a fost exercitată o perioadă de peste 30 de ani, fără a exista nicio cauză de întrerupere sau de tulburare a posesiei, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea prin uzucapiune, de către reclamanți a dreptului de servitute invocat de ei.
Instanța de apel a mai reținut că servitutea de a planta la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege este continuă și aparentă, astfel că în mod nejustificat s-a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele art. 622 C.civ.
Pentru aceste motive s-a apreciat că soluția primei instanțe este greșită și în consecință, se impune schimbarea sentinței judecătoriei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Față de recursul declarat de reclamanți, curtea reține că prin art. 607 C.civ. este reglementată servitutea distanței plantațiilor, prin dispozițiile legale menționate prevăzându-se că nu se pot planta arbori la o distanță mai mică de doi metri și nu se pot face plantații și garduri vii la o distanță mai mică de jumătate de metru față de linia despărțitoare a două fonduri.
Obligația de a respecta distanța plantațiilor prevăzută de art. 607 C.civ. nu mai subzistă însă în cazul în care proprietarul unic dintre imobilele învecinate a obținut servitutea contrară, adică dreptul de a avea plantații la o distanță inferioară.
în speță reclamanții au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune o astfel de servitute, invocând faptul că sunt îndeplinite sub acest aspect prevederile art. 623 C.civ.
Conform prevederilor art. 623 C.civ. servituțile continue și aparente se pot dobândi prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani.
Servituțile continue și aparente sunt definite prin art. 622 C.civ., care prevede că servituțile continue sunt acelea pentru a căror exercitare sau existență nu este nevoie de fapta actuală a omului, iar servituțile aparente sunt acelea care se cunosc datorită unor semne exterioare.
Servitutea de a sădi plantații lângă zidul de foc la o distanță mai mică decât cea prevăzută de C.civ. este o servitute continuă, deoarece pentru exercitarea acesteia nu este nevoie de intervenția omului, în condițiile în care plantațiile odată stabilite cresc în mod natural. De asemenea, servitutea în discuție este o servitute aparentă, având în vedere că plantațiile sunt vizibile, fiind sesizabile prin simțurile omului.
Ca atare, servitutea invocată de reclamanți fiind continuă și aparentă se impune a se analiza dacă sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de servitute prin uzucapiune.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.D.M. și P.A.E., coroborate cu planșele foto depuse la dosar de către reclamanți rezultă, astfel cum a reținut și instanța de apel, că în curtea imobilului aparținând reclamanților încă din anii 1955-1960 au existat plantații lângă zidul de foc al imobilului aparținând pârâților. Astfel, lângă zidul de foc a fost amenajat un strat de flori, martorii confirmând că de-a lungul anilor plantațiile respective și-au păstrat caracteristicile inițiale. De asemenea, existența plantațiilor este confirmată și prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 4323/320/2006 aflat în prezent în recurs la Curtea de Apel Târgu-Mureș, având ca obiect acțiunea formulată de pârâții din prezenta cauză pentru desființarea plantațiilor existente lângă zidul imobilului ce le aparține.
Prin urmare, instanța de recurs a reținut că de la înființarea plantațiilor în discuție au trecut mai mult de 30 de ani, fiind împlinit astfel termenul pentru prescripția achizitivă.
în ceea ce privește posesia plantațiilor în mod justificat a reținut instanța de apel că aceasta a fost exercitată neîntrerupt de către deținătorii imobilului din str. Lavandei, de la data înființării plantațiilor, fără a exista nicio obiecție din partea proprietarilor imobilului din str. Lavandei. De asemenea, posesia a fost publică și a fost exercitată de către F.I. sub nume de proprietar, aceasta fiind proprietara apartamentului nr. 1 încă din anul 1950.
în ceea ce-i privește pe reclamanții L.L. și L.E., care sunt proprietarii apartamentului nr. 2 ai imobilului din str. Lavandei, instanța de recurs a apreciat că nu are relevanță data la care aceștia au dobândit dreptul de proprietate, deoarece servitutea este o sarcină reală a imobilului și în speță s-a dovedit faptul că plantațiile există de peste 30 de ani la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 607 C.civ.
Referitor la audierea martorului P.A.E. de către instanța de apel, din actele dosarului rezultă că tribunalul a încuviințat această probă, apreciind că este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, audierea martorului fiind necesară pentru analiza criticilor din cererea de apel.
Conform prevederilor art. 292 alin. (2) C.proc.civ. instanța va putea încuviințat refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Prin urmare, încuviințarea probei sus-menționate s-a făcut cu respectarea prevederilor legale aplicabile în materie, astfel că în mod nejustificat se susține de către recurenții pârâți că dispoziția instanței a fost nelegală.
Sub acest aspect nu are relevanță faptul că pârâții s-au opus audierii martorului pe motiv că proba nu a fost solicitată în termen, întrucât instanța de apel a arătat motivele pentru care se impune audierea martorului încuviințat. De asemenea, nu are relevanță faptul că nu a fost audiat nici un martor din partea pârâților, având în vedere că aceștia nu au solicitat o astfel de probă, iar cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, au precizat expres că nu solicită încuviințarea probei testimoniale, apreciind că sunt suficiente înscrisurile depuse la dosar.
Referitor la conformitatea cu realitatea a aspectelor relevate de martor, declarația acestuia a fost coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, iar eventuala constatare a mărturiei mincinoase se poate face doar de către autoritățile penale.
Celelalte aspecte invocate de reclamanți prin motivele de recurs în legătură cu constatările din raportul de expertiză întocmit de expertul K.L., se referă la o altă pricină, respectiv cea care face obiectul dosarului nr. 4323/320/2006 aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș și în care judecata a fost suspendată până la soluționarea prezentului dosar. Având în vedere că obiectul celor două pricini este diferit, aspectele legate de soluționarea cauzei din dosarul menționat nu pot face obiectul judecății în prezenta cauză.
în ceea ce o privește pe martora C.D.M. cu privire la care s-a susținut că declarația sa este mincinoasă, trebuie precizat că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureș din 6 august 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de această martoră pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal. Plângerea penală împotriva acestei martore a fost făcută de pârâții din prezenta cauză și a vizat declarația dată de martoră în prezentul dosar.
Având în vedere rezoluția menționată prin care s-a reținut că probatoriul administrat în cauză nu a confirmat caracterul necorespunzător adevărului al afirmațiilor martorei, instanța de recurs a reținut că susținerile recurenților pârâți în legătură cu declarația martorei nu au putut fi primite.
Recurenții pârâți au mai făcut referire în cererea de recurs la prejudiciul suferit de ei ca urmare a încălcării de către reclamanți a obligației de a respecta distanța plantațiilor prevăzută de art. 607 C.civ., însă trebuie avut în vedere faptul că prezenta cauză are ca obiect tocmai constatarea faptului că reclamanții au dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de a avea plantații la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege.
Aspectele invocate de pârâți în legătură cu raporturile de vecinătate nu vizează însă condițiile dobândirii dreptului de servitute prin uzucapiune, ci încălcarea de către reclamanți a obligației de a respecta distanța plantațiilor. Cele două instituții juridice sunt diferite și mai mult, după cum s-a mai arătat, aspectele legate de respectarea prevederilor art. 607 C.civ. fac obiectul unui alt dosar.
Pentru considerentele arătate, instanța de recurs a reținut că în mod justificat a constatat instanța de apel prin decizia atacată că acțiunea reclamanților este fondată, în condițiile în care plantațiile din curtea imobilului aparținând reclamanților și care sunt lângă zidul de foc al imobilului pârâților, există de peste 30 de ani și de la data stabilirii plantațiilor respective la o distanță mai mică decât cea legală, acestea nu și-au schimbat caracteristicile, iar posesia asupra lor a fost exercitată continuu, fără întreruperi sau tulburări din partea proprietarului imobilului vecin. Dreptul de a avea plantații la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 607 C.civ., constituie o servitute continuă și aparentă și ca atare, poate fi dobândit prin uzucapiune de 30 de ani, iar în contextul în care în speță condițiile uzucapiunii sunt îndeplinite, soluția instanței de apel prin care s-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de servitute, respectiv dreptul de a avea plantații la o distanță inferioară față de cea prevăzută de lege, este legală.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea a reținut că instanța de apel a interpretat corect actele deduse judecății, iar decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 607, art. 622, art. 623, art. 1847 și art. 1890 din C.civ., nefiind incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ.
Pârâții au invocat în cererea de recurs și prevederile art. 304 pct. 10 C.proc.civ., însă aceste prevederi au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare, prevederile respective nu pot constitui motiv de recurs, iar cererea de recurs nu se impune a fi analizată prin prisma acestor prevederi.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea a reținut că recursul declarat de pârâți este nefondat și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a fost respins.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 C.proc.civ.
| ← Imobil preluat de stat. Cerere de restituire întemeiată pe... | Contract individual de muncă. Desfacerea disciplinară a... → |
|---|
