Contract de cesiune de creanţă. Piedici la executare. Contestaţie la executare. Inadmisibilitate. Plângere împotriva executorului judecătoresc
| Comentarii |
|
Legea nr. 188/2000, art. 53 alin. (2)
C. proc. civ., art. 404 alin. (1)
1. întrucât, potrivit legii, pe calea contestaţiei la executare, se pot anula formele de executare, se poate îndrepta actul de executare contestat, se poate dispune anularea executării silite înseşi, anularea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată, contestaţia la executare silită având ca obiect obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită este inadmisibilă.
2. împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria din raza teritorială în care îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 277 din 16 ianuarie 2004,
nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 18 noiembrie 2003, contestatorul M.C.G. a chemat în judecată pe intimatul D.M., solicitând ca pe calea contestaţiei la executare să se dispună obligarea executorului judecă
toresc S.D. să continue executarea silită din momentul în care a dobândit contestatorul calitate de creditor.
In motivarea contestaţiei, se arată că, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 2168 din 2 iulie 2003, contestatorul a cumpărat de la Asociaţia de locatari X. drepturile ce rezultă din dosarul de executare silită imobiliară nr. 893/2097/2002 aflat pe rolul B.E.J. S.D., substituindu-se în drepturile asociaţiei de a începe executarea silită. Deşi contractul este numit contract de vânzare-cumpărare de drept litigios, în fapt, este un contract de cesiune de creanţă, pentru că: la data perfectării actului, între asociaţie şi intimat nu există un proces pe rol având ca obiect litigios cotele de întreţinere, iar din contract rezultă că voinţa reală a părţilor este aceea de a vinde creanţa certă şi lichidă pe care o are asociaţia împotriva intimatului şi, astfel, cumpărătorul să se subroge în dreptul asociaţiei de a continua executarea silită. De fapt, cesiunea de creanţă a transmis creanţa deţinută de asociaţie către contestator, iar creanţa trece în patrimoniul contestatorului cu toate drepturile pe care i le conferea, printre acestea, şi acela de a executa silit, a continua executarea silită, chiar dacă încuviinţarea s-a dat pe numele asociaţiei. Cesiunea a avut loc după începerea executării silite şi nu este de natură să modifice închiderea executării silite şi deschiderea unui alt dosar de executare silită. In drept, cererea se întemeiază pe art. 399 alin. (1) şi art. 401
C. proc. civ.
S-a ataşat la dosarul cauzei dosarul de executare silită nr. 893/2002 aflat pe rolul B.E.J. S.D., dosar de instanţă nr. 2097/2002. La termenul din 16 ianuarie 2004, instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea unei astfel de cereri pe calea contestaţiei la executare.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, împotriva refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria din raza teritorială în care îşi are sediul biroul executorului judecătoresc. în speţă, contestatorul solicită să se dispună obligarea executorului judecătoresc S.D. să continue executarea silită din momentul în care a dobândit contestatorul calitate de creditor.
Potrivit art. 404 alin. (1) C. proc. civ., pe calea contestaţiei la executare se pot anula formele de executare, se poate îndrepta acest act, se poate dispune anularea executării silite înseşi, anularea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată. Contestatorul avea la dispoziţie calea procedurală indicată în art. 53 din Legea nr. 188/2000, plângerea împotriva executorului judecătoresc, nicidecum contestaţia la executare.
Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ., instanţa a respins contestaţia la executare, ca inadmisibilă.
| ← Creanţă a unuia dintre soţi. Executare silită imobiliară... | Titlu executoriu. Achitarea creanţei. Contestaţie la... → |
|---|
