Contract de credit bancar. Ipotecă. Titlu executoriu. Principiul aplicării imediate a legii noi
| Comentarii |
|
Legea nr. 33/1991 C. proc. civ., art. 376 alin. 1 Legea nr. 58/1998, art. 56 alin. (2)
Contractul de credit bancar constituie titlu executoriu, conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, legea bancară. Astfel, deşi contractul de credit a fost încheiat sub imperiul Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, acesta constituie titlu executoriu, conform princi
piului aplicării imediate a legii noi, deoarece ceea ce este supus legii noi nu este raportul de drept fundamental ci o cerere de autorizarea a începerii executării silite în raport cu care data încheierii contractului de credit este fără relevanţă.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 126 din 20 ianuarie 2004
(B.J. - bază de date)
Notă: Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară a fost abrogată de Legea nr. 58/1998 (M. Of. nr. 121 din 23 martie 1998).
Prin încheierea din 5 decembrie 2001, Judecătoria Călăraşi a autorizat începerea executării silite solicitată de creditoarea BANKCOOP S.A. -Agenţia Călăraşi, bancă în faliment, pentru vânzarea la licitaţie publică a imobilului proprietatea debitoarei S.C. E.S. S.R.L., compus din 580 m.p. teren şi o construcţie cu destinaţia de spaţiu comercial, din beton acoperită cu plăci de azbociment.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia nr. 81/A din 19 martie 2002, a respins apelul declarat de debitoare cu motivarea că, potrivit art. 372 şi 376 C. proc. civ., au caracter de titlu executoriu; hotărârile judecătoreşti, înscrisurile autentificate şi alte înscrisuri prevăzute de lege care se învestesc cu formulă executorie iar printre acestea se află şi contractul de credit bancar în baza art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 - legea bancară.
Recursul declarat de debitoare împotriva menţionatei decizii a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin decizia nr. 940 din 26 iunie 2002 a modificat-o în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a încheierii de autorizare a începerii executării silite, pe fond respingând cererea formulată de creditoare cu motivarea că executarea silită imobiliară se poate face numai după investirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă, iar nu în baza contractului de credit.
în contra ultimei decizii, Procurorul General a declarat recurs în anulare în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. (2) C. proc. civ., solicitând casarea acesteia şi respingerea recursului declarat de debitoare pentru încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ea fiind totodată şi vădit netemeinică.
Astfel:
- executarea silită pentru realizarea creanţelor ce decurg din contracte de credit bancare este guvernată de normele legale în vigoare la momentul efectuării ei, independent de legea sub imperiul căreia s-a născut raportul de drept pe care se fundamentează;
- deşi contractul de credit a fost încheiat la data de 1 iulie 1997, sub imperiul Legii nr. 33/1991, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 58/1998 şi deci el poate fi investit cu formulă executorie chiar dacă nu s-a încheiat în formă autentică şi în baza lui se poate încuviinţa începerea executării silite.
Intimata debitoare S.C. E.S. S.R.L. a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului în anulare şi menţinerea deciziei atacate.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ. „se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Contractul de credit în speţă, încheiat la data de 1 iulie 1997, se încadrează în teza finală a textului citat, el fiind un înscris pe care legea, şi anume legea bancară în vigoare, îl consideră titlu executoriu. Astfel, potrivit art. 56 alin. (2) din Legea bancară nr. 58/1998, republicată, contractele de credit precum şi garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării rambursării creditului bancar şi dobânzile aferente, constituie titluri executorii.
Instanţa de recurs, în mod greşit, nu a făcut o aplicare a legii menţionate în timp, ignorând principiul aplicării imediate a legii noi şi aceasta deoarece nu s-a observat că ceea ce se discută nu este raportul de drept fundamental ci o cerere de autorizarea a începerii executării silite în raport de care data încheierii contractului de credit este fără relevanţă.
Aprecierea instanţei de recurs că executarea silită imobiliară se poate efectua numai în baza contractului de ipotecă investit cu formulă executorie este, în contextul dat, greşită, deoarece potrivit normei citate constituie titluri executorii atât contractele de credit cât şi garanţiile reale şi personale constituite, opţiunea invocării lor aparţinând creditorului.
Aşa fiind, cum încălcarea esenţială a legii de către instanţa de recurs a determinat o soluţionare greşită a cererii pe fond, înalta Curte a admis recursul în anulare, a anulat decizia atacată şi a respins recursul declarat de debitoare ca nefondat.
| ← Contract de mandat declarat nul absolut. Contract de ipotecă... | Accesiune imobiliară artificială. Ipotecă. Principiul... → |
|---|
