Contract de credit ipotecar. Garantarea prin fidejusiune. Garantarea prin ipotecă
| Comentarii |
|
C. com., art. 42 alin. (2) C. civ., art. 1774, art. 1776, art. 1824-1836
în mod greşit instanţa de apel a extins aplicarea art. 42 alin. (2) C. com. la contractele de ipotecă punând semnul egalităţii între garantarea prin ipoteca şi garantarea prin fidejusiune. Or pârâţii, persoane fizice au garantat restituirea împrumutului luat de societate cu contractul de credit ipotecar pe imobile determinate, având calitatea de garanţi ipotecari al căror regim juridic este stabilit prin dispoziţiile art. 1774 şi art. 1776 C. civ., şi nu pot fi asimilaţi fidejusorului.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 1024 din 17 martie 2004 (B.J. - Baza de date)
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 octombrie 1996, reclamanta, B.P. SA, sucursala judeţeană Cluj, a chemat în judecată pe pârâţii, SC S.X. SRL Cluj Napoca, G.G. şi G.A., solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 897.051.462 lei credit şi dobândă restantă, precum şi la plata dobânzilor ce vor curge în continuare până la achitarea datoriei, potrivit contractului de credit nr. R din 26 mai 1996, şi actului adiţional nr. 1 din 29 august 1995.
La data de 11 noiembrie 1996, reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 1.015.474.850 lei reprezentând 292.000.000 lei credit restant, 614.508.790 lei credit restant în valută, 70.726.000 lei dobândă restantă şi 38.408.436 lei dobândă restantă la creditul în valută.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2144 din 25 noiembrie 1996, a admis în parte acţiunea, pârâţii fiind obligaţi, în solidar, la plata sumei de 897.051.462 lei reprezentând credit şi dobânzi restante, precum şi dobânzi în continuare până la plata efectivă. S-a respins, totodată, capătul de cerere privind înfiinţarea sechestrului asigurător.
în motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, realitatea creditului contractat potrivit contractului de credit nr. 12 din 26 mai 1995, pentru suma de 600.000 dolari S.U.A., şi actul adiţional nr. 1 din data de 29 august 1995, pentru încă 350.000.000 lei, scadenţa întregului credit fiind iunie 1996, iar, pe de altă parte, garantarea acestuia prin contract de ipotecă asupra unor imobile, beneficiul diviziunii fiind o chestiune ce se poate ridica în faza executării.
împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâţii, persoane fizice, criticile vizând modul în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt funcţie de probele administrate, în sensul că nu a observat că actul adiţional nu a fost semnat şi garantat de aceştia. De asemenea, susţine că nu sunt debitori ai băncii, având numai calitatea de fidejusori, iar beneficiul de discuţiune şi diviziune poate fi invocat şi pe cale principală, iar garanţia a vizat numai împrumutul nu şi dobânzile.
Soluţionând apelul, urmare încheierii din 10 noiembrie 1998, a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a dispus strămutarea pricinii, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 564 din 6 iunie 2001, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa criticată şi a obligat pe pârâţii apelanţi în solidar cu SC S.X. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 178.118,49 dolari SUA, precum şi la plata dobânzii restante calculate potrivit contractului de credit nr. 12/1995, la această sumă, în limitele valorii garanţiilor, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, pârâţii persoane fizice au garantat numai pentru împrumutul aferent contractului încheiat la data de 26 mai 1995, aşa cum rezultă din contractul de ipotecă, care, chiar dacă s-a încheiat la 1 iunie 1995, nu se poate susţine că a garantat şi obligaţiile asumate de SC S.X. SRL în viitor.
S-a mai reţinut că, obligaţia de garanţie fiind semnată în solidar, nu se poate invoca beneficiul de discuţiune sau de diviziune în condiţiile art. 1662 şi 1667 C. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, atât reclamanta, SC B.P., sucursala judeţeană Cluj, cât şi pârâţii persoane fizice, recursuri declarate şi motivate în termen, legal timbrate.
Criticile reclamantei vizează aspectele de netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precizând că, în mod eronat, ignorând dispoziţiile art. 42 C. com., instanţa de apel, deşi recunoaşte solidaritatea giranţilor alături de firma împrumutată, a oprit această solidaritate pentru dobânzile care vor curge în continuare până la stingerea totală a datoriei, iar pe de altă parte, a reţinut ca dată de referinţă luna iunie 1996, deşi împrumutul a fost în valută.
Recurenţii pârâţi fac referire în criticile formulate la dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că instanţa de apel nu a realizat situaţia creată, prin vânzarea imobilului din Cluj-Napoca, ipotecat pentru restituirea împrumutului de 600.000 dolari SUA, şi care a acoperit în totalitate restanţa.
De asemenea, se arată că s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii, în sensul că potrivit contractului de ipotecă încheiat, recurenţii-pârâţi sunt garanţi ipotecari şi nu li se aplică regimul juridic al fidejusiunii.
Recurenţii apreciază că decizia pronunţată a fost dată cu încălcarea greşită a legii, neţinându-se cont că, în calitate de garanţi, ipotecari aceştia răspund în limita sumei garantate şi a valorii bunului ipotecat.
Recursul reclamantei-creditoare este nefondat.
Aşa cum rezultă din înscrisurile anexate în susţinerea cererii, pârâţii, G.A. şi G.G., au garantat restituirea împrumutului luat de SC S.X. SRL cu contract de credit ipotecar pe imobile determinate, având calitatea de garanţi ipotecari al căror regim juridic este stabilit de dispoziţiile art. 1774 şi art. 1776 C. civ., neputând fi asimilaţi fidejusorului.
Astfel, la art. VI pct. 8 din contractul de credit, sunt prevăzute toate contractele de ipotecă ce au garantat împrumutul de 600.000 dolari SUA, debit acoperit în întregime prin vânzarea imobilului din Cluj Napoca, la data de 24 iunie 1997, fapt confirmat de creditoare prin adresa nr. 8933 din 23 mai 2001 (dosar apel).
Faptul că suma încasată prin vânzarea imobilului a fost preluată de Administraţia Financiară Cluj (dosar apel), nu justifică obligarea pârâţilor la restituirea diferenţei de credit în valută şi nici la paritatea leu/dolar.
In ce priveşte recursul pârâţilor persoane fizice, Curtea apreciază justificate criticile formulate.
Astfel, Codul civil, în art. 1774 şi art. 1776, reglementează ipoteca ca fiind generată de principiul specializării sub dublu aspect, respectiv, atât asupra imobilului asupra căruia se instituie garanţie, cât şi asupra valorii creanţei garantate.
Realizarea de către creditor a bunului ipotecat nu se poate face decât pentru acoperirea datoriei garantate.
Art. 42 alin. (2) C. com., instituie prezumţia că în obligaţiile comerciale, fidejusorul, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială, răspunde solidar cu debitorul, afară dacă există stipulaţie contrară.
Instanţa de apel a reţinut că pârâţii au garantat cu ipotecă, asupra imobilelor proprietatea lor, contractul de împrumut cu reclamanta, şi, deci, în temeiul art. 42 alin. (2) C. com., răspund solidar cu societatea pentru restituirea împrumutului şi a dobânzilor datorate. Astfel, instanţa de apel a pus, în mod greşit, semnul egalităţii între garantarea prin ipotecă şi garantarea prin fidejusiune şi a extins aplicarea textului menţionat şi la garantarea prin ipotecă.
Prin urmare, în mod greşit, instanţa de apel a extins aplicarea art. 42 alin. (2) C. com., şi la contractele de ipotecă încheiate de recurenţi.
De altfel, reclamanta-creditoare a procedat la executarea silită a imobilelor ipotecate în temeiul prevederilor art. 1824-1836 C. civ., şi art. 488 şi urm. C. proc. civ., titlul executoriu constituindu-1 însăşi contractul de ipotecă.
în această situaţie, cum creditoarea a procedat, în consecinţă, prin valorificarea imobilelor ipotecate, debitorii răspunzând numai în limita imobilului ipotecat, s-a reţinut că soluţia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea legii şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ.
| ← Contract de împrumut bancar. Ipotecă asupra unui bun comun.... | Contract de ipotecă. Titlu executoriu. Radierea ipotecii.... → |
|---|
