Contract de ipotecă. Radiere. Examinare
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1747, art. 1769
Acţiunea avea a examina legala constituire a ipotecii, în raport cu dispoziţiile art. 1769 C. civ. cu referire la art. 1747 C. civ., în vederea
protejării dreptului de proprietate dobândit asupra imobilului ipotecat nelegal, de o persoană fără calitate, şi nu poate primi alt conţinut, prin folosirea într-un sens străin, a unor termeni, cu referire la „rezoluţiune”.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 414 din 27 ianuarie 2005
(B.C. nr. 3/2005, p. 45)
Reclamanţii O. T. şi O. F. au chemat în judecată pe pârâţii P. M., Banca Agricolă SA, Filiala Tileagd şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să se constate stingerea ipotecii instituite asupra imobilului situat în satul A. nr.54, înscris în CF 690 Ateaş, prin rezoluţiunea dreptului de proprietate al constituitorului şi să se dispună radierea inscripţiei ipotecare.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în anul 1988, au cumpărat imobilul de la B. V. şi B. T. care, la rândul lor, cumpăraseră casa printr-un act sub semnătură privată, în anul 1974, de la P. G. şi P. M. Aceştia din urmă, după vânzarea casei, s-au stabilit în municipiul Oradea.
Această situaţie a fost stabilită prin decizia nr. 467/A/2000 a Tribunalului Bihor.
Profitând de lipsa înscrierilor în cartea funciară, pârâta P.M., cu rea credinţă în raport cu împrejurarea că nu mai era titular al dreptului de proprietate asupra casei din 1974, a ipotecat imobilul în favoarea Băncii Agricole.
Prin sentinţa nr.22/C/2002 din 12 martie 2002, Curtea de Apel Oradea, Secţia comercială, investită prin declinarea competenţei, a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea că pârâta P. M. era proprietara casei în momentul constituirii ipotecii şi că transmiterea ulterioară a dreptului de proprietate este lipsită de efecte asupra ipotecii constituite în favoarea pârâtei, B.A.
Reclamanţii au declarat recurs, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că pârâţii au devenit titulari ai dreptului de proprietate în anul 2000, când în realitate aceştia au cumpărat imobilul în anul 1988. Drept urmare, în mod greşit s-a reţinut constituirea legală a ipotecii de către pârâta neproprietară.
Recursul este fondat.
în raport cu dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. raportat la art. 109 C. proc. civ., instanţa este obligată a stabili obiectul acţiunii, respectiv dreptul a cărui protecţie este cerută, astfel cum acesta este concretizat şi nuanţat prin cererea de chemare în judecată.
în cauză, reclamanţii au solicitat protejarea dreptului lor de proprietate, dobândit în 1988, asupra imobilului ipotecat nelegal, de o persoană fără calitate, în anul 1995.
Acest obiect, rezultând din motivarea pretenţiei deduse judecăţii, nu poate primi alt conţinut prin folosirea într-un sens străin, în primul capăt de cerere, a unor termeni, cu referire la „rezoluţiune”.
Aşadar, reclamanţii invocau constituirea unei ipoteci de către pârâta neproprietară.
în raport cu motivul invocat, instanţa sesizată avea a examina legala constituire a ipotecii, în raport cu dispoziţiile art. 1769 C. civ., cu referire la art. 1747 C. civ.
Or, instanţa a stabilit eronat, contrar probelor administrate, cu referire la hotărârea judecătorească invocată de reclamanţi, că pârâta P. M. era titulara dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat, în anul 1995, la data încheierii contractului de ipotecă, deşi aceasta înstrăinase, încă din anul 1974, imobilul care, în anul 1988, a devenit proprietatea reclamanţilor.
Drept urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în consecinţă, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea.
| ← Executare silită. Titlu executoriu. Contract de ipotecă.... | Stingerea ipotecii. Hotărâre judecătorească. Autoritate de... → |
|---|
