Contract de credit. Titlu executoriu. Cerere de încetare a executării silite imobiliare. Lipsa titlului executoriu. Contestaţie la executare. Autoritate de lucru judecat.
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 337, art. 3715 , art. 376, art. 399 Legea nr. 58/1998, art. 56
1. Nu există autoritate de lucru judecat între cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, ce are loc potrivit procedurii necontencioase reglementate de art. 337 C. proc. civ., şi cererea având ca obiect anularea, încetarea executării înseşi sau anularea unor acte de executare.
2. întrucât contestatorul şi-a motivat cererea de încetare a executării silite imobiliare pe lipsa titlului executoriu, având în vedere că motivul invocat nu se încadrează în cazurile de încetare prevăzute de art. 3715, cererea de încetare a executării silite se impune a fi respinsă.
3. Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, contractul de credit, precum şi garanţiile reale personale constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titlu executoriu, aceasta chiar dacă a fost încheiat anterior intrării în vigoare a sus amintitului act normativ; acestea se învestesc cu formulă executorie potrivit art. 376 C. proc. civ., putândfi aduse la executare pe calea executării silite.
4. întrucât, în cauză, a avut loc o încălcare atât a prevederilor art. 497 C. proc. civ., care dispune că abia după întocmirea procesului-verbal de situaţie, executorul va soma pe debitor, cât şi a dispoziţiilor art. 388 alin. (1) pct. 5, prin neindicarea sediului creditoarei în procesul-verbal de situaţie, nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actelor nelegal înfăptuite.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 1835 din 11 martie 2004,
nepublicată
Notă: Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară a fost republicată (M. Of. nr. 78 din 24 ianuarie 2005), art. 56 alin. (2) devenind, prin republicare, art. 79 alin. (2).
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la 3 februarie 2004 şi completată la data de 18 februarie 2004, contestatorul K.S. a chemat în judecată pe intimata SC A.B.R. SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încetarea executării silite imobiliare care face obiectul dosarului de executare înregistrat la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti sub nr. 4276/2003 (dosarul de executare silită imobiliară nr. 1/2003 al Corpului de Executori Bancari din cadrul SC A.B.R. SA), pentru lipsa titlului executoriu, precum şi anularea executării silite înseşi şi a actelor de executare, fără cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii sale, contestatorul a arătat că la data de 18 ianuarie 2004 a primit de la intimata SC A.B.R. SA adresa nr. 4 din 16 ianuarie 2004, prin care era somat să plătească acesteia suma de 322.531,46 dolari SUA şi 98.767.993 lei, în caz contrar, urmând a se trece la executarea silită imobiliară a apartamentului său situat în str. N.V., nr. 2, bl. C, sector 3. Anexată acestei adrese, contestatorul a primit şi o copie a contractului de credit nr. 111 din 3 decembrie 1997, încheiat de debitoare şi învestit cu formulă executorie. Contestatorul a mai învederat că acest contract de credit este un înscris sub semnătură privată, nefiind nici un înscris autentic, nici un titlu executoriu, deoarece a fost încheiat în decembrie 1997, iar Legea nr. 58/1998, ce prevede că sunt titluri executorii contractele de credit bancar, a intrat în vigoare în aprilie 1998. A considera că înscrisul invocat de intimată este un titlu executoriu înseamnă a acorda putere retroactivă Legii nr. 58/1998, ceea ce nu este posibil. Actul de ipotecă încheiat cu intimata nu poate fi executat separat, fără contractul de credit al cărui accesoriu este, şi cum acesta din urmă nu este titlu executoriu, nici contractul de ipotecă nu poate fi executat.
S-a mai arătat că nu au fost respectate prevederile art. 387 C. proc. civ., în sensul că, contestatorul nu a primit nici o somaţie, somaţia invocată de intimată nefiind adresată în dosarul de executare silită imobiliară nr. 4124/2003, ci în alt dosar. Mai susţine contestatorul că procesul-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004 este lovit de nulitate, fiind încălcate prevederile art. 388 alin. (2) pct. 5, 6 şi 11, care fiind de aplicare generală se aplică şi procesului-verbal de situaţie. în dovedirea acţiunii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata A.B.R. SA, sucursala Unirii, a depus întâmpinare,^ prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată. în motivarea apărării sale, intimata a învederat că actul de credit pe care l-a invocat constituie titlu executoriu, în temeiul Legii nr. 58/1998, aplicarea acestei legi unor contracte de credit încheiate înainte de intrarea sa în vigoare nefiind o
încălcare a principiului neretroactivităţii, ci o aplicare a principiului potrivit căruia executarea silită se face pe baza normelor în vigoare în momentul executării. Această opinie este adoptată atât de practică, cât şi de doctrina judiciară. In plus, dacă contractul de credit invocat este învestit cu formulă executorie, contractul de ipotecă, care este un accesoriu al acestuia, nu mai trebuie învestit cu formulă executorie. în dovedirea apărărilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. La dosar au fost depuse, în copie, adresele din 23 ianuarie 2004, procesul-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004 şi a fost anexat dosarul de executare nr. 4124/2003 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Instanţa reţine următoarele:
în fapt, prin contractul de credit nr. 111/1997, intimata a acordat societăţii SC T.C. SRL suma de 315.000 dolari SUA, cu titlu de împrumut, cu data scadentă la 31 martie 2002. Prin actele adiţionale nr. 1-25, contestatorul a garantat, în calitate de fidejusor şi garant ipotecar, cu imobilul apartament nr. 74, situat în str. N.V., nr. 2, bl. C, sector 3, restituirea acestei sume, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente în caz de neexecutare a obligaţiei de către debitoarea SC T.C. SRL. Prin contractul de garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 1289 din 20 februarie 2000 de B.N.P. F.N., contestatorul a constituit în favoarea intimatei o ipotecă asupra imobilului arătat, pentru suma şi accesoriile precizate.
întrucât debitoarea SC T.C. SRL nu şi-a executat obligaţia de restituire a sumei împrumutate şi a accesoriilor sale, intimata a procedat la învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 111/1997 (la 6 noiembrie 2002) şi a solicitat punerea în executare silită a acestui înscris. Prin adresa nr. 8/2003 emisă de Corpul de Executori Bancari din cadrul SC A.B.R. SA în dosarul de executare silită nr. 1/2003, s-a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilului contestatorului arătat anterior. Prin încheierea din camera de consiliu de la 30 octombrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pronunţată în dosarul de executare nr. 4124/2003, s-a admis cererea şi s-a încuviinţat executarea silită imobiliară asupra imobilului indicat, proprietatea contestatorului, până la concurenţa sumelor de 256.736,35 dolari SUA plus dobânzi şi penalităţi, 42.802.353 lei plus dobândă şi penalităţi şi 14.404.000 lei, cheltuieli de executare.
La data de 18 ianuarie 2004, contestatorului i s-a comunicat o somaţie de plată pentru suma de 322.531,46 dolari SUA şi 98.767.193 lei, reprezentând credit, dobândă şi penalităţi. La 21 ianuarie 2004 s-a întocmit un proces-verbal de situaţie, în care a fost descris apartamentul nr. 74, situat în str. N.V., nr. 2, bl. C, sector 3, proprietatea contestatorului, în vederea executării silite imobiliare. Prin prezenta acţiune, contestatorul a solicitat încetarea executării silite imobiliare, anularea executării silite imobiliare, precum şi anularea actelor de executare silită.
în drept, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, se întemeiază pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate. Instanţa reţine că, în cauză, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerută pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, nu e îndeplinită. Astfel, cererea de învestire cu formulă executorie a contractului nr. 111/1997 a avut acest obiect, respectiv învestirea cu formulă executorie, iar prezenta cerere are ca obiect anularea, încetarea executării înseşi sau anularea unor acte de executare. în plus, învestirea cu formulă executorie a unor înscrisuri se face potrivit procedurii necontencioase, iar potrivit art. 337 C. proc. civ., încheierile pronunţate în această materie nu au putere de lucru judecat. Faţă de aceste argumente, excepţia urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, potrivit art. 3715, executarea silită imobiliară încetează dacă: a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu (...); b) nu poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri (...); c) creditoarea a renunţat la executare; d) a fost desfiinţat titlul executoriu. în cauză, contestatorul a solicitat încetarea executării silite imobiliare, pe motiv că titlul executoriu invocat de intimată nu ar exista. O astfel de împrejurare nu se încadrează în cazurile de încetare prevăzute de art. 3715, ci constituie o nerespectare a dispoziţiilor legale privitoare la executarea silită, ceea ce atrage anularea executării silite înseşi şi cu încetarea acesteia. Pentru aceste considerente, instanţa va respinge cererea de încetare a executării silite, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi (...) se poate face contestaţie la executare (...), iar potrivit art. 399 alin. (2) C. proc. civ., nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal (...). în speţă, contestatorul a solicitat anularea executării silite imobiliare, pe motiv că actul de credit nr. 111/1997, fiind încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1998, nu intră sub incidenţa acestei legi şi, în consecinţă, este un simplu înscris sub semnătură privată, şi nu un titlu executoriu. A mai susţinut că anularea executării silite înseşi se impunea, întrucât contestatorul nu a primit somaţie de executare, iar procesul-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004 este lovit de nulitate, pentru încălcarea prevederilor art. 388 alin. (1) pct. 5 şi 11.
Referitor la aceste ultime motive de anulare a executării silite înseşi, instanţa reţine că sunt neîntemeiate, întrucât chiar dacă ar fi reale, ele nu ar reprezenta o încălcare a dispoziţiilor legale privitoare la executarea silită însăşi (art. 3711 şi urm. C. proc. civ.), ci o încălcare a dispoziţiilor legale referitoare la îndeplinirea unor acte de executare. în consecinţă, chiar
întemeiate, aceste motive ar atrage doar anularea actelor de executare respective, iar nu anularea executării silite înseşi.
Nici primul motiv de anulare invocat de contestator nu este întemeiat. Astfel, potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, contractul de credit, precum şi garanţiile reale personale constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii, potrivit art. 376 C. proc. civ., se învestesc cu formulă executorie hotărârile judecătoreşti, înscrisurile autentificate, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca ele să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 atribuie valoare de titlu executoriu oricărui contract de credit bancar, indiferent de momentul încheierii lui, înainte sau după intrarea în vigoare a legii bancare. întrucât legea nu distinge, se aplică principiul potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, ceea ce înseamnă că, contractul de credit nr. 111/1997, invocat de intimată, cade sub incidenţa Legii nr. 58/19998 şi constituie, deci, titlu executoriu.
Mai mult, dispoziţiile art. 56 alin. (2) reprezintă norme privind executarea silită, iar în această materie se aplică normele în vigoare în momentul executării silite a actelor juridice, independent de legea în vigoare în momentul încheierii lor. Aprecierea instanţei conform căreia prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 reprezintă norme de procedură de executare silită şi, deci, de aplicare imediată, iar nu norme de drept substanţial, se fundamentează pe împrejurarea că aceste dispoziţii legale nu creează şi nu modifică drepturile şi obligaţiile părţilor asumate prin contractele de credit anterioare intrării lor în vigoare. Articolul 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 creează pentru creditor un mijloc în plus de valorificare a creanţei sale, dar aceasta nu înseamnă modificarea sau îngreu-narea situaţiei contractuale a debitorului, deoarece în materie contractuală operează principiul executării voluntare a obligaţiilor asumate. Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că Legea nr. 58/1998 este aplicabilă contractului de credit nr. 111/1997, astfel că, în temeiul art. 56 alin. (2) din Legea nr. 58/1998, acest contract reprezintă titlu executoriu.
în consecinţă, faţă de cele expuse anterior, instanţa va respinge cererea de anulare a executării silite înseşi, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie, iar potrivit art. 399 alin. (2), nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. Contestatorul a formulat cererea arătată, pe motiv de lipsa comunicării somaţiei, precum şi pentru că procesul-verbal de situaţie nu respectă prevederile art. 388 alin. (1) pct. 5, 6 şi 11. Susţinerea contestatorului că nu a primit somaţia nu poate fi reţinută, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că aceasta i-a fost comunicată la 16 ianuarie 2004.
Instanţa mai reţine că, deşi prevederile art. 388 alin. (1) C. proc. civ. se aplică şi în cazul procesului-verbal de situaţie, fiind normă generală, iar procesul-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004 nu respectă prevederile art. 388 alin. (1) pct. 6 şi 11, totuşi nu se impune anularea acestui proces-verbal, pe acest motiv. în acest sens, instanţa are în vedere că dispoziţiile art. 388 alin. (1) pct. 6 şi 11 nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ., încălcarea lor atrage anularea doar dacă contestatorul dovedeşte că i s-a produs o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Cum contestatorul nu a probat, în cauză, că i s-a adus o vătămare prin nerespectarea prevederilor art. 388 alin. (1) pct. 6 şi 11, cererea de anulare a procesului-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004, pe acest motiv, este neîntemeiată.
Procesul-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004 a fost însă întocmit şi cu încălcarea prevederilor art. 388 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv neindicarea sediului creditoarei. Cum, potrivit art. 388 alin. (2), menţiunile de la pct 2, 3, 4, 5,1, 12, 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar potrivit art 105 alin. (2) teza a Il-a, în cazul nulităţii prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie, instanţa va admite cererea contestatorului şi va dispune anularea procesului-verbal de situaţie din 21 ianuarie 2004.
Somaţia de plată, ca act de executare silită, a fost notificată contestatorului la 18 ianuarie 2004, iar procesul-verbal de situaţie s-a întocmit la 21 ianuarie 2004, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 497 C. proc. civ., care dispune că abia după întocmirea procesului-verbal de situaţie, executorul va soma pe debitor. Pentru acest motiv, instanţa va dispune şi anularea somaţiei de plată din 18 ianuarie 2004. Totodată, anularea somaţiei de plată din 18 ianuarie 2004 se impune, întrucât, potrivit art. 497 C. proc. civ., ea este un act ulterior procesului-verbal de situaţie şi cum, în speţă, acesta este nul, în temeiul art. 106 alin. (1) C. proc. civ., intervine şi anularea actelor următoare, deci şi a somaţiei de plată.
Faptul că ulterior acestor două acte de executare, au fost efectuate altele, având aceeaşi denumire şi natură, nu face ca actele anulabile efectuate anterior să devină valide, iar cererea de anulare a lor, formulată pe calea contestaţiei la executare, să devină lipsită de obiect, astfel cum susţine intimata în cuvântul pe fondul cauzei. Acţiunea intimatei reprezintă o recunoaştere a neregularităţilor invocate prin cererea de chemare în judecată.
Faţă de toate aceste argumente, judecătoria a admis, în parte, contestaţia la executare, a respins, ca neîntemeiată, excepţia autorităţii de lucru judecat, a anulat procesul-verbal de situaţie din data de 21 ianuarie 2004 şi somaţia de plată din data de 18 ianuarie 2004, acte de executare efectuate în dosarul de executare silită imobiliară nr. 1/2003 al Corpului de Executori Bancari din cadrul SC A.B.R. SA şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a executării silite înseşi şi de încetare a executării silite.
| ← Refuzul executorului de a îndeplini un act Plângere. Perimarea... | Conflict negativ de competenţă. Instanţa în faţa căreia se... → |
|---|
