Refuzul executorului de a îndeplini un act. Plângere. Perimarea executării. Condiţii
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 389 Legea nr. 188/2000, art. 53
1. în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act de către executorul judecătoresc, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.
2. întrucât prin admiterea contestaţiei la executare s-au anulat numai procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare a bunului mobil urmărit, actele de executare anterioare, printre care şi procesul-verbal de sechestru, au rămas valabile, iar executarea poate continua.
3. Pentru constatarea perimării de drept a executării nu este suficientă dovada faptului că au trecut mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, această situaţie trebuind să fie însoţită de lipsa de stăruinţă în executare din partea creditorului.
Jud. sect. 3 Bucureşti, decizia nr. 1837 din 11 martie 2004
Notă. Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (M. Of. nr. 559 din 10 noiembrie 2000) a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2001 (M. Of. nr. 64 din 6 februarie 2001), O.U.G. nr. 64/2001, aprobată prin Legea nr. 540/2001 (M. Of. nr. 233 din 9 mai 2001), cât şi prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti (M. Of. nr. 64 din 6 februarie 2001).
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27 ianuarie 2004, petenta SC S.D.B. SRL a solicitat, în contradictoriu cu
intimatul B.E.J. I.R., obligarea intimatului la întocmirea procesului-verbal care să cuprindă ridicarea sechestrului aplicat asupra autoturismului marca KIA SPORTAGE, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul-verbal din 22 aprilie 2001, încheiat de executorul judecătoresc R.I., în dosarul de executare silită nr. 231/1548/2001, s-a ridicat sechestrul asupra autoturismului marca KIA SPORTAGE, la şedinţa de licitaţie din data de 9 mai 2003, bunul a fost adjudecat în favoarea lui D.C., pentru suma de
96.985.000 lei (inclusiv TVA). Prin sentinţa civilă din 25 septembrie
2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 5406/2003, având ca părţi pe G.B.C. şi M.A.C., s-a admis contestaţia la executare, s-au anulat procesul-verbal de licitaţie de la data de 9 mai 2003 şi actul de adjudecare. Prin urmare, prin notificarea din 16 ianuarie
2004, a solicitat intimatei ridicarea sechestrului la autoturismul marca KIA SPORTAGE. Totodată, executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 231/2001 este perimată de drept, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare în dosarul de executare nr. 231/2003.
Intimatul nu s-a prezentat în instanţă, însă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. în motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, împotriva sentinţei nr. 6450 din 29 septembrie 2003, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în dosarul nr. 5406/2003, s-a declarat recurs de către intimaţii G.B.C. şi M.A.C., motiv pentru care sentinţa nu a rămas irevocabilă şi, prin urmare, nu se poate da curs cererii debitoarei SC S.D.B. SRL de a se ridica sechestrul aplicat asupra autoturismului marca KIS SPORTAGE. Totodată, în dosarul de executare nr. 231/2001, executarea silită începută în baza titlurilor executorii: sentinţa civilă nr. 7216 din 20 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, dată în dosar nr. 13551/1995, decizia civilă nr. 311 din 1 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dată în dosar nr. 5501/1999, decizia civilă nr. 1146 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dată în dosar nr. 2915/2000, sentinţa civilă nr. 5444 din 10 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, dată în dosar nr. 13719/1997, şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, din camera de consiliu, de la 14 noiembrie 2001, a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, dată în dosarul nr. 1548/2001, nu este perimată, deoarece ultimul act de executare este actul de adjudecare nr. 231 din 9 mai 2003, care nu poate fi anulat, întrucât hotărârea este irevocabilă şi, astfel, s-ar prejudicia creditorii şi adjudecatarul
bunului mobil aparţinând SC S.D.B. SRL. în dovedirea întâmpinării, s-a solicitat şi administrat proba cu înscrisuri. S-au ataşat înscrisurile despre care se face vorbire în întâmpinare.
Instanţa reţine următoarele:
în fapt, prin cererea de executare înregistrată la B.E.J. I.R., sub nr. 231/2001, creditorul C.G.B. a solicitat executarea silită mobiliară asupra bunurilor debitorului petent, în baza următoarelor titluri executorii: sentinţa civilă nr. 7216 din 20 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, decizia civilă nr. 311 din 1 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1146 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţa civilă nr. 5444 din 10 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi procesul-verbal din 22 aprilie 2001 încheiat de executorul judecătoresc R.I. în dosarul de executare silită nr. 231/1548/2001. Prin procesul-verbal din 22 aprilie 2001, s-a aplicat sechestru asupra autoturismului marca KIA SPORTAGE, iar prin actul de adjudecare din 9 mai 2003, bunul a fost adjudecat în favoarea unei terţe persoane. împotriva acestei executări a formulat contestaţie debitoarea-petentă, cerere care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 6450 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs la 5 decembrie 2003.
în drept, judecătoria reţine că este sesizată cu o cerere îndreptată împotriva executorului judecătoresc, ca urmare a refuzului de a îndeplini un act, în baza art. 53 din Legea nr. 188/2000, cu modificările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc. în cazul de faţă, se invocă refuzul nejustificat al executorului de a întocmi un înscris de ridicare a sechestrului aplicat prin procesul-verbal din data de 22 aprilie 2001, ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, pe de o parte, şi ca urmare a perimării de drept a executării, pe de altă parte.
în privinţa primului motiv, judecătoria constată că cererea este neîntemeiată. Prin sentinţa civilă nr. 6450 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, s-au anulat numai procesul-verbal de licitaţie şi actul de adjudecare a bunului mobil urmărit. în consecinţă, actele de executare anterioare, adică şi procesul-verbal de sechestru, au rămas valabile,
iar executarea poate continua cu refacerea actelor anulate, până la recuperarea creanţei.
în privinţa celui de-al doilea motiv, art. 389 C. proc. civ. arată că, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. Or, în cazul de faţă, chiar dacă s-ar ajunge la concluzia că executarea s-a perimat, deşi împotriva executării s-a formulat contestaţie, iar împotriva sentinţei civile nr. 6450 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti au declarat recurs chiar creditorii, intimatul nu poate fi obligat la întocmirea unui proces-verbal de ridicare a sechestrului, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că s-a solicitat şi obţinut, în contradictoriu cu creditorii din cauza respectivă, desfiinţarea executării silite, ca urmare a perimării de drept. Din interpretarea textului legal de mai sus, rezultă că creditorul este cel care trebuie să stăruie în executarea silită, astfel că numai el poate să dovedească faptul că a insistat în executare, prin diferite acte sau cereri adresate executorului, astfel că executarea sa nu se perimă. Faptul că între două acte de executare s-a scurs o perioadă mai mare de şase luni este o dovadă în sine că executarea s-a perimat de drept, aceasta trebuind să fie completată de lipsa de stăruinţă în executare din partea creditorului.
Faţă de aceste argumente, judecătoria a constatat că cererea este neîntemeiată, respingând, totodată, şi cererea intimatului de obligare a petentei la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa dovezilor din care să rezulte efectuarea unor astfel de cheltuieli.
| ← Titlu executoriu cu obligare alternativă. Refuzul creditorului... | Sechestru judiciar. Condiţii → |
|---|
