Executare silită imobiliară. Perimare. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 102, art. 389 alin. (1) şi (2), art. 391, art. 403
Potrivit art. 389 C. proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.
întrucât executarea silită a fost suspendată, termenul de 6 luni curge, în cauză, de la comunicarea hotărârii prin care s-a dispus continuarea executării, astfel încât intimata-creditoare a efectuat primul act de urmărire, constând în cererea adresată executorului judecătoresc pentru continuarea executării silite, cu depăşirea termenului imperativ prevăzut lege.
Jud. sect. 3 Bucureşti, sentinţa civilă nr. 1910 din 12 martie 2004,
nepublicată
Prin contestaţia la exercitare înregistrată la această instanţă la data de 18 decembrie 2003, contestatorul M.S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata
B.R.C.R. SA, prin lichidator SC B.D.O. C.A. SA, anularea şi încetarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1384/2001 al
B.E.J. R.I.C. (dosar de instanţă nr. 2377/1999), executare silită imobiliară ce poartă asupra apartamentului nr. 47, proprietatea contestatorului-debitor, situat în b-dul U. nr. 66, bl. K3, sector 3. Se solicită, totodată, şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
în motivarea contestaţiei, contestatorul arată că aceasta a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu care nu este valabil, deoarece ipoteca nu a fost constituită legal şi nu putea fi învestită cu formulă executorie, iar cererea intimatei-creditoare de învestire a contractului de împrumut nr. 36 din 24 octombrie 1995 a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă de către Curtea de Apel Constanţa (decizia nr. 551/COM din 13 iuniu 2002). Contractul de împrumut nu este un act autentic şi a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii bancare nr. 58/1998, care prevăd expres faptul că un astfel de contract este titlu executoriu. în aceste condiţii, în lipsa formei autentice sau a unei prevederi exprese a legii, contractul de
împrumut menţionat în cererea privind începerea executării silite nu poate fi considerat titlu executoriu şi nu poate sta la baza executării silite. Această soluţie a fost confirmată de decizia mai sus menţionată a Curţii de Apel Constanţa.
In privinţa contractului de ipotecă, deşi acesta este un înscris autentic, nu poate fundamenta executarea silită în mod independent de contractul de împrumut. Contractul de ipotecă nu este titlu executoriu, prin acesta, giranţii nu-şi asumă obligaţia de a rambursa creditul, ci doar garantează executarea obligaţiei asumate prin contractul de împrumut. Mai mult, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 353 din 12 decembrie 1995 de B.N.P. D.D., contestatorul a instituit o garanţie în favoarea SC N.T. SA, pentru garantarea unui împrumut de 2 miliarde lei, iar intimata-creditoare a început executarea silită împotriva sa, pentru alte debite datorate de SC E.E.T. SA, societate în favoarea căreia nu s-a instituit nici un fel de garanţie în cuprinsul contractului de ipotecă, nesocotindu-se prevederile imperative ale art. 1774 şi art. 1776 C. civ. Un alt argument care dovedeşte lipsa titlului este acela că, deşi prin contractul de ipotecă se garantează un credit de 2 miliarde lei, publicaţia de vânzare imobiliară efectuată de executorul judecătoresc specifică faptul că vânzarea imobilului urmează să se facă pentru recuperarea sumei de 96.858.441.213 lei.
Un alt motiv de contestaţie este acela că s-a achitat o parte din credit, aceste plăţi parţiale nefiind luate în considerare de creditoare şi de executorul judecătoresc. Totodată, somaţia dresată de executorul judecătoresc contesta-torului conţine elemente greşite, de natură a face inopozabil aşa-zisul titlu executoriu şi a atrage nulitatea absolută a somaţiei, respectiv se specifică ca număr al încheierii de autentificare a contractului de ipotecă, încheiat la
B.N.P. D.D., nr. 351 din 12 decembrie 1995, în condiţiile în care numărul real de autentificare cu privire la apartamentul nr. 47 este nr. 353 din 12 decembrie 1995. Contestaţia este întemeiată, în drept, pe art. 399-404 C. proc. civ. şi este timbrată cu 1.710.000 lei taxă timbru şi 6.000 lei timbru judiciar.
La termenul din 23 ianuarie 2004, contestatorul şi-a întregit motivele de contestaţie, invocând excepţia de perimare a executării silite. în motivare, se arată că între data la care instanţa a dispus continuarea executării (sentinţa civilă nr. 322 din 22 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti) şi data la care creditoarea a solicitat continuarea executării (adresa nr. 1846 din 15 septembrie 2003) au trecut aproape 8 luni, executarea fiind perimată de drept, potrivit art. 389 C. proc. civ., iar actele de executare întreprinse de
B.E.J. R.I.C. sunt lovite de nulitate absolută. Perimarea intervine de plin drept la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare neurmat de alte acte de urmărire, iar în condiţiile în care dispoziţiile imperative ale legii nu au fost respectate în dosarul de executare nr. 1384/2001 al B.E.J. R.I.C., se solicită admiterea excepţiei şi desfiinţarea tuturor actelor de executare.
Prin întâmpinare, intimata-creditoare solicită respingerea contestaţiei la executare, pentru autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, în motivarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, se arată că, în anul 1999, soţia contestatorului, R.M.C., a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. 430/1999, contestaţie la executare care a format obiectul dosarului nr. 5858/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. Prin acea contestaţie, s-a solicitat anularea actelor de executare pentru aceleaşi motive invocate în prezenta contestaţie, şi anume: actul în baza căruia se execută nu constituie titlu executoriu şi anularea contractului de ipotecă nr. 353 din 12 decembrie 1995. Dosarul nr. 5858/1999 a fost suspendat din 26 iulie 2001 până în 16 octombrie 2002, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., respectiv până la soluţionarea acţiunii în anularea contractului de ipotecă, formulată de contestatoare. Executarea silită a fost şi ea suspendată prin încheierea din 5 aprilie 2000, până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 322 din 22 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, contestaţia la executare a fost respinsă, reţinându-se că, contractul de ipotecă şi contractul de împrumut reprezintă titlu executoriu în cauză. Pe aspectul anulării contractului de ipotecă, instanţa a respins şi această cerere, întrucât acţiunea formulată pe calea dreptului comun, de anulare a acestuia, a fost respinsă irevocabil. împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs contestatorul M.A.S., criticând-o pentru nelegalitate. Prin decizia civilă nr. 856/R din 3 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a respins recursul contestatorului, ca nefondat.
în consecinţă, există autoritate de lucru judecat privind contestaţia la executare formulată, deoarece contestatorul a formulat o altă contestaţie la executare, pe aceleaşi aspecte invocate prin prezenta contestaţie. Există identitate de obiect, ambele contestaţii îndreptându-se împotriva executării silite înseşi şi există şi identitate de persoană, deoarece ambele contestaţii s-au purtat între aceleaşi părţi.
Pe fondul contestaţiei, intimata arată că, în anul 1995, a creditat mai multe societăţi comerciale, toate reprezentate legal de contestator, în calitate de asociat unic. în 1996, între părţi s-a încheiat actul adiţional nr. 1, prin care SC E.E.T. SA a preluat debitele celorlalte două societăţi, SC SM I.H. SA şi SC N.T. SA, singurul debitor obligat faţă de Credit Bank rămânând SC E.E.T. SA, ceilalţi debitori fiind descărcaţi de orice obligaţie de plată. Prin actul adiţional, garanţiile constituite în favoarea debitorilor descărcaţi de obligaţii au trecut în garanţia SC E.E.T. SA. La data de 8 ianuarie 1997, a fost încheiat între Credit Bank şi SC E.E.T. SA actul adiţional la contractul de împrumut nr. 214 din 12 septembrie 1995, prin care s-a stabilit că societatea preia toate debitele pe care SC N.T. SA şi SC SM I.H. SA le are faţă de Credit Bank în baza contractelor de credit nr. 36 din 24 octombrie
1995 şi nr. 38 din 26 octombrie 1995. în consecinţă, cu acordul tuturor părţilor, s-a produs o novaţie prin schimbare de debitor, fiind incidente dispoziţiile art. 1128-1137 C. civ., noua obligaţie fiind garantată prin garanţiile care însoţeau vechea obligaţie, conform art. 1134 C. civ.
Titlul executoriu există şi este contractul de ipotecă nr. 353 din 12 decembrie 1995, potrivit Legii nr. 36/1995. în privinţa susţinerii contestatorului că s-ar fi achitat o parte din credit, intimata arată că singurele plăţi efectuate către Credit Bank au fost făcute de SC E.E.T. SA pentru rambursarea împrumutului acordat prin contractul nr. 214 din 12 septembrie 1995, mai înainte de a prelua datoriile celorlalte două societăţi.
în dovedirea contestaţiei la executare şi în apărare, părţile au solicitat şi le-a fost încuviinţată proba cu acte. Contestatorul a depus la dosarul cauzei următoarele acte, în copie: contractul de împrumut nr. 36 din 24 octombrie 1995, contractul de ipotecă autentificat în 1995 de B.N.P. D.D., somaţia din 2 decembrie 2003 adresată de B.E.J. R.I.C., chitanţe şi ordine de plată, declaraţii autentificate. Intimata a depus la dosarul cauzei următoarele acte, în copie: sentinţa civilă nr. 322 din 22 ianuarie 2003 şi dovada comunicării acesteia, recursul împotriva acesteia formulat de contestator, decizia civilă nr. 656 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, cererea de începere a procedurii lichidării judiciare a SC E.E.T. SA, contractul de cesiune încheiat la 6 ianuarie 1997 între SC E.E.T. SA şi SC N.T. SA cu privire la garanţiile constituite în favoarea celei de-a doua societăţi, actul adiţional nr. 1 din 6 noiembrie 1996 cu privire la cesiunea debitelor şi a garanţiilor, actul adiţional la contractul nr. 214 din 12 septembrie 1995, alte contracte de împrumut încheiate de intimata-creditoare cu SC E.E.T. SA şi cu celelalte două societăţi reprezentate de contestator.
B.E.J. R.I.C. a depus la dosarul cauzei copii ale actelor de executare efectuate în dosarul nr. 1384/2001. S-au ataşat dosarul nr. 2377/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, în care s-a încuviinţat executarea silită, dosarul de executare silită nr. 430/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi dosarul nr. 5858/1999, având ca obiect contestaţie la executare, al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti. La termenul din 13 februarie 2004, constatând că nu au fost achitate de către contestator taxa de timbru, timbru judiciar şi cauţiunea stabilită pentru discutarea cererii de suspendare a executării silite, în conformitate cu art. 403 C. proc. civ., instanţa a anulat cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, formulată de contestator.
Instanţa a reţinut următoarele:
Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 2377/1999, la 22 februarie 1999, s-a dispus începerea executării silite, potrivit vechii proceduri prevăzute de Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, anterior modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 138/2000 şi O.U.G. nr. 59/2001, asupra apartamentului nr. 47
din b-dul U. nr. 66, bl. K3, sector 3, proprietatea contestatorului M.S.A., la cererea intimatei-creditoare Credit Bank. Dosarul de executare a purtat nr. 430/1999. în dosarul nr. 5858/1999, care a avut ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatoarea R.M.C., împotriva intimaţilor Credit Bank şi M.S.A., a fost suspendată, la 5 aprilie 2000, executarea silită mai sus arătată. Prin sentinţa civilă nr. 322 din 22 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5858/1999, a fost respinsă contestaţia la executare, ca neîntemeiată, dispunându-se totodată continuarea executării silite. Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 856 din 3 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti.
Prin adresa nr. 1642 din 14 iulie 2003 a intimatei-creditoare, înregistrată la B.E.J. R.I.C. sub nr. 1846 din 15 septembrie 2003, s-a solicitat continuarea executării silite prin întocmirea procesului-verbal de situaţie asupra imobilului. La data de 2 decembrie 2003 s-a emis de către B.E.J. R.I.C. o nouă somaţie în dosarul de executare nr. 1384/2001 (număr sub care s-a înregistrat la acest birou dosarul de executare nr. 430/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti). Somaţia a fost comunicată contestatorului la 4 decembrie 2003, contestaţia fiind formulată în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 401 lit. a) C. proc. civ., cu privire la motivul de contestaţie legat de excepţia perimării executării silite, această somaţie fiind primul act de executare de care contestatorul a luat cunoştinţă după reluarea executării silite conform dispozitivului sentinţei civile nr. 322 din 22 ianuarie 2003.
Asupra excepţiei de perimare a executării silite invocate de contestator:
Potrivit art. 389 C. proc. civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei. în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. In speţă, executarea silită a fost suspendată la 5 aprilie 2000, iar prin sentinţa civilă nr. 322 din 22 ianuarie 2003, măsura suspendării a încetat, dispunându-se continuarea executării. Hotărârea a fost comunicată intimatei-creditoare la 26 februarie 2003. Termenul de 6 luni, prevăzut de art. 389 C. proc. civ., a curs, potrivit art. 102 C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii prin care s-a dispus continuarea executării. în consecinţă, el s-a împlinit la data de 26 august 2003. Intimata-creditoare a efectuat primul act de urmărire, constând în cererea adresată executorului judecătoresc pentru continuarea executării silite, abia la data de 15 septembrie 2003, deci cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de art. 389 C. proc. civ.
Apărarea intimatei-creditoare, potrivit căreia sancţiunea perimării nu ar interveni deoarece sentinţa civilă nr. 322 din 22 februarie 2003 nu este un act de executare de la care să se calculeze termenul de 6 luni, este nepertinentă, deoarece art. 389 alin. (2) C. proc. civ. reglementează explicit curgerea termenului de perimare în cazul suspendării executării silite. Totodată, intimata s-a apărat, arătând că procesul-verbal de situaţie imobiliară, a cărui
îndeplinire a solicitat-o la executorul judecătoresc, era un act de executare care urma să se realizeze din oficiu şi, în consecinţă, nu se pune problema perimării executării. Şi acest argument este neîntemeiat, deoarece, în speţă,
B.E.J. R.I.C. a preluat dosarul de executare nr. 430/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, înregistrându-1 sub nr. 1384/2001, când executarea silită era deja suspendată. în consecinţă, era obligaţia creditoarei să aducă la cunoştinţa executorului judecătoresc că măsura suspendării executării silite a încetat, solicitând continuarea urmăririi imobiliare.
Pentru aceste consideraţii, în conformitate cu art. 389 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia perimării executării silite şi a constatat perimată executarea silită încuviinţată în dosarul nr. 2377/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, începută în dosarul nr. 430/1999 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi continuată în dosarul nr. 1384/2001 al B.E.J. R.I.C., desfiinţând, în temeiul art. 391 C. proc. civ., toate actele de executare.
Dat fiind că excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost invocată de intimată în raport cu motivul de contestaţie referitor la perimarea executării silite, ci faţă de celelalte motive ale contestaţiei, precum şi modul în care este soluţionată excepţia de perimare a executării silite, instanţa a socotit de prisos a mai analiza excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimată, ca şi fondul contestaţiei la executare.
| ← Contestaţie la executare. Excepţia tardivităţii... | Contract de ipotecă. Titlu executoriu. Radierea ipotecii.... → |
|---|
