Contract de întreţinere. Transmitere către întreţinători a nudei proprietăţi. Drepturile uzufructuarului
| Comentarii |
|
Uzufructuarul poate solicita ocrotirea dreptului său inclusiv prin cererea în evacuare din imobil a nudului proprietar.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2261 din 7 noiembrie 2012
Prin sentința civilă nr. 25912/27.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.16513/325/2011 a fost admisă cererea formulată de reclamanții A.V. și A.C. împotriva pârâților B.C. și B.S. și, în consecință, s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Timișoara […].
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanții au chemat în judecată pârâții solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Timișoara […].
în motivare, reclamanții au arătat că au transmis pârâților printr-un contract de întreținere nuda proprietate asupra imobilului, păstrându-și dreptul de uzufruct viager și că au acceptat să locuiască împreună, însă datorită comportamentului inadecvat al acestora nu mai pot conviețui în același imobil.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 517 C.civ. de la 1864.
Examinând actele și lucrările de la dosar, instanța a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1857, reclamanții au transmis pârâților nuda proprietate asupra imobilului […], păstrându-și dreptul de uzufruct viager.
Caracteristicile dreptului de uzufruct sunt acelea că este un drept real opozabil erga omnes întocmai ca și dreptul de proprietate, fiind opozabil chiar și proprietarului și conferă uzufructuarului atributele de folosință și posesie.
Având aceste două atribute ale dreptului de proprietate, uzufructuarul poate opune nudului proprietar dreptul său, acesta din urmă având doar dreptul de dispoziție asupra bunului și poate exercita toate acțiunile în justiție pentru apărarea posesiei și folosinței, atât acțiunile reale cât și acțiunea personală îndreptată împotriva nudului proprietar.
Potrivit art. 539 C.civ., nudul proprietar nu poate stânjeni în niciun fel liniștita posesie și folosință a uzufructuarilor.
în speță, modul în care pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere este lipsit de relevanță și chiar dacă pârâții și-au asumat obligația de întreținere a reclamanților, aceștia din urmă nu pot fi obligați să locuiască împreună cu nudul proprietar sau împreună cu alte persoane chiar dacă aceste persoane sunt întreținătorii.
Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 385/A/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 16513/325/2011.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că pârâții-apelanți au învederat că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că „este lipsit de relevanță modul cum pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere”, deși din probele administrate în dosar au făcut dovada că cei doi reclamanți-intimați au nevoie de îngrijirea pârâților 24 de ore din 24, fiind persoane bolnave și cu vârste înaintate.
în realitate, acesta a fost și scopul (motivul) pentru care cei doi reclamanți-intimați i-au rugat să se mute împreună cu ei în imobil pentru a putea să aibă grijă de ei.
Analizând apelul, tribunalul a reținut că este neîntemeiat.
Astfel, prin cererea introductivă reclamanții au solicitat evacuarea pârâților din apartamentul în care locuiau împreună.
în cadrul unei acțiuni în evacuare se verifică dacă pârâții au sau nu un titlu locativ care să le dea dreptul de a locui în imobilul de unde se cere evacuarea lor.
Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanță că este lipsit de relevanță modul în care părțile s-au înțeles să fie prestată întreținerea și cum și-au îndeplinit pârâții obligațiile, aceste împrejurări interesând procesul având ca obiect rezilierea contractului de întreținere ce se derulează între aceleași părți.
în speța de față, tribunalul a reținut că pârâții au doar nuda proprietate asupra apartamentului nr. 2 din Timișoara, […], ceea ce nu le conferă dreptul de a locui în imobil.
împotriva deciziei au declarat recurs în termen pârâții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
în motivare au invocat că, interpretând actul dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținând în mod greșit că este lipsit de relevanță modul în care părțile s-au înțeles să fie prestată întreținerea și cum și-au îndeplinit părțile obligațiile, câtă vreme voința părților a fost ca pârâții să intre în posesia de fapt asupra imobilului din momentul semnării actului autentic, ceea ce s-a și întâmplat; or, interpretarea mențiunilor din actul autentic se face în baza art. 977-985 C.civ. coroborat cu împrejurările de fapt în care a fost încheiat contractul, fiind necesară stabilirea intenției reale a părților la data încheierii contractului.
Au invocat încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța care a dispus evacuarea lor deși au un «contract „locativ” valabil», dată fiind solicitarea reclamanților de stabilire a pârâților în imobil.
Au reiterat starea de fapt expusă pe calea apelului, au criticat modalitatea în care contractul a fost redactat și au reiterat susținerile referitoare la interpretarea contractului în sensul în care acesta poate produce efecte juridice.
în drept au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C.proc.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și în baza art. 306 alin. (2) C.proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.proc.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța a reținut că potrivit contractului de întreținere viageră încheiat între părți, reclamanții-întreținuți au transmis pârâților-întreținători nuda proprietate asupra apartamentului nr. 2 din Timișoara, […], întreținuții rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Uzufructul viager este un dezmembrământ al dreptului de proprietate în temeiul căruia uzufructuarul are aptitudinea de a se folosi de lucrul-proprietate a nudului proprietar și de a-i culege roadele, conform dispozițiilor art. 517, 536 C.civ. de la 1864 (lege aplicabilă în cauză).
Astfel, dacă dispoziția revine proprietarului, posesia și folosința rămân uzufructuarului.
Corespunde realității că, potrivit contractului de întreținere, întreținătorii s-au obligat să asigure întreținere și îngrijire întreținuților la domiciliul acestora și că această obligație poate fi asigurată în mod optim prin conviețuirea părților în aceeași locuință.
Această clauză, însă, este prevăzută în favoarea întreținuților, astfel că aceștia pot renunța la conviețuirea cu pârâții-întreținători tocmai în exercitarea atributelor posesiei și folosinței asupra imobilului, atribute recunoscute de dispozițiile art. 536, 539 alin. (1) C.civ. de la 1864, conform celor mai sus-arătate.
Pârâții-recurenți nu au contestat semnarea contractului de întreținere, deci se prezumă că și-au însușit conținutul acestuia sub toate aspectele, prezumție ce nu a fost răsturnată, astfel că sunt nefondate susținerile vizând referirile la posesie din conținutul menționatului act.
în realitate, consemnările referitoare la momentul în care întreținătorii vor intra în posesia de fapt a imobilului se constituie într-o aplicare a normelor ce reglementează uzufructul, respectiv a celor ce conferă uzufructuarului aptitudinea de a se bucura de posesia și folosința bunului, aptitudine ce poate fi opusă inclusiv nudului proprietar.
Pentru aceste considerente, văzând că, dat fiind temeiul invocat de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, îndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâți este nerelevantă pentru soluționarea prezentului litigiu, față de împrejurarea că starea de fapt expusă nu se constituie în motiv de nelegalitate în sensul art. 304 C.proc.civ., Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 8, 9, art. 306 alin. (2) C.proc.civ. a respins recursul declarat de pârâți.
(Judecător Florin Șuiu)
| ← Menţinerea justului echilibru dintre libertatea de exprimare... | Cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect... → |
|---|
