Contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Obligaţia de apartamentare a imobilului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1313 C.civ., „vânzătorul are două obligaţii principale, a preda bunul şi a răspunde de dânsul”, iar conform art. 1317 C.civ., spezele predării sunt în sarcina vânzătorului. Astfel, în lipsa unor dispoziţii derogatorii de la normele generale de drept civil, care să fie prevăzute de Legea nr. 112/1995, care este o lege specială, au aplicabilitate normele generale care reglementează obligaţiile vânzătorului, potrivit cărora obligaţia de apartamentare a imobilului revine acestuia.
Secţia civilă, Decizia nr. 509 din 15 mai 2008
Prin decizia civilă nr. 110/A/13.02.2008, Tribunalul Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 10111/22.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
în consecință, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.R. și C.G. și a obligat pârâții la efectuarea operațiunilor de apartamentare a imobilului din litigiu, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației, respingând în rest acțiunea.
Pentru a pronunța aceste soluții, ambele instanțe au reținut că între părțile din litigiu a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 352/R/07.01.1997, iar lato sensu, conform art. 1314-1334 C.civ., obligația vânzătorului de predare a lucrului cumpărătorului include în cazul bunurilor imobile și măsurile necesare în vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului cumpărătorului asupra lucrului vândut, printre care se numără și operațiunea de apartamentare a imobilului.
împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara care au solicitat, în principal, admiterea recursului și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a tuturor coproprietarilor, iar, în subsidiar, modificarea ambelor hotărâri în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
în motivare, pârâții recurenți au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare s-a transmis reclamanților dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, drept care conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție, iar apartamentarea se circumscrie acestor prerogative, precizând că Legea nr. 112/1995 nu a instituit în sarcina vânzătorului obligația apartamentării imobilului.
Prin decizia civilă nr. 398/17.04.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul pârâților în baza considerentelor ce în continuare sunt enunțate.
Potrivit art. 1313 C.civ., „vânzătorul are două obligații principale, a preda bunul și a răspunde de dânsul”, iar conform art. 1317 C.civ., spezele predării sunt în sarcina vânzătorului.
Astfel, în lipsa unor dispoziții derogatorii de la normele generale de drept civil, care să fie prevăzute prin Legea nr. 112/1995, care este o lege specială, au aplicabilitate normele generale care reglementează obligațiile vânzătorului, așa încât ambele instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile Codului civil, apreciind că obligația de apartamentare aparține pârâților vânzători.
în acest context, este de observat că art. 9-10 din Legea nr. 112/1995, invocate de recurenți, nu au nici o legătură cu speța dedusă judecății, iar împrejurările că reclamanții intimați au cumpărat imobilul în condiții avantajoase și că pârâții recurenți nu au structura specializată să efectueze documentația tehnică prevăzută de Ordinul nr. 634/2006 și nici fondurile necesare, nu pot exonera pe pârâții recurenți de obligația lor contractuală și legală de predare a bunului, respectiv de apartamentare a acestuia, pentru a putea fi intabulat dreptul de proprietate de către reclamanți în CF.
Pe de altă parte, simpla operațiune de apartamentare este un act de administrare, nefiind necesară introducerea celorlalți coproprietari, câtă vreme nu s-a pus în discuție în cauză întinderea dreptului coproprietarilor, respectiv reapartamentarea imobilului.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Contestaţie în anulare. Tardivitate | Somaţie de plată. Înscriere în cartea funciară. Condiţii... → |
|---|
