Carte funciară. Legea. nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Plângere împotriva încheierii de înscriere sau de respingere [art. 50 alin. (2)]. Acţiune în rectificare a înscrisurilor de carte funciară (art. 34). Deosebiri
| Comentarii |
|
Plângerea reglementată de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este o cale de atac în procedura de înscriere în cartea funciară care realizează controlul judecătoresc asupra legalităţii soluţiilor de înscriere sau respingerea înscrierii în cartea funciară. Post factum, acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară are ca scop fie restabilirea stării tabulare anterioare unei înscrieri ilegale (restitutio in integrum), fie modificarea, prin orice schimbare privitoare la aspectele tehnice ale imobilului înscris. În ambele ipoteze cuprinsul cărţii funciare nu mai corespunde, în privinţa înscrierilor efectuate, cu situaţia juridică reală a imobilului înscris în cartea funciară.
Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, Decizia nr. 107 din 17 martie 2008
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, la data de 15.11.2006, orașul Horezu a solicitat desființarea încheierilor Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Vâlcea, nr. 17675, nr. 17676, nr. 17678 și nr. 17679 pronunțate la 5.07.2006, prin care în mod greșit s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA Horezu asupra unor terenuri ce fac parte din domeniul public.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 72/1995, a fost atestat dreptul de proprietate al SC S. SA asupra suprafețelor de teren ce au făcut obiectul operațiunii juridice de intabulare prin încheierile mai sus evocate, însă, ulterior, prin Decizia nr. 87/24.08.2995 a aceleiași autorități, s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren ce fac parte din domeniul public și s-a emis un act nou pentru terenurile în suprafață de 695,45 mp, respectiv 8966,60 mp.
Prin sentința civilă nr. 674/01.07.2007 a fost respinsă acțiunea în rectificarea cărții funciare împotriva SC S. SA Horezu și a O.C.P.I. Vâlcea.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că rectificarea cărții funciare nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate că înscrierea dreptului sau actul în temeiul căruia aceasta s-a efectuat nu a fost valabilă, potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.
împotriva hotărârii a formulat apel orașul Horezu, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 308/04.12.2007, a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu argumentul că în mod greșit a fost soluționată pe excepția de inadmisibilitate, fiind calificată aceasta ca o acțiune în rectificarea cărții funciare și nu ca o plângere împotriva încheierii de carte funciară întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Decizia a fost criticată de către pârât pe calea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, considerând că obiectul acesteia constituie plângere împotriva încheierilor de carte funciară, hotărârea pronunțată cuprinzând motive contradictorii.
De asemenea, s-a motivat recursul și în sensul că la soluționarea cauzei a fost încălcat principiul contradictorialității, după rămânerea acesteia în pronunțare s-a acordat cuvântul în lipsa recurentei pe excepția lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.I. Vâlcea.
Analizând recursul în limita motivelor invocate, s-a constatat ca fiind fondat pentru argumentele ce urmează.
Reclamantul orașul Horezu a solicitat desființarea încheierilor O.C.P.I. Vâlcea în sensul rectificării înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea recurentei asupra imobilelor identificate în cererea de chemare în judecată.
Instanța de apel a apreciat cererea reclamantului ca fiind o plângere împotriva încheierii prin care s-a admis înscrierea dreptului real în cartea funciară potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitățile imobiliare.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii prin care se admite cererea de înscriere în cartea funciară, partea interesată poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicarea actului dacă apreciază că la operațiunea înscrierii, înscrisul ce atestă dreptul real nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din actul normativ evocat.
Condițiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de formă pe care registratorul le poate verifica înainte de operațiunea înscrierii în cartea funciară și nu la condiții de fond privind valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebește această acțiune de aceea a rectificării cărții funciare reglementată de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Rectificarea cărții funciare urmărește radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii în cartea funciară atunci când aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală, efectul rectificării fiind unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat ori nu mai sunt întrunite condițiile de existență a lui, încetând astfel efectele titlului de proprietate.
Rectificarea cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetărilor judecătorești, întrucât această operațiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri prin care se soluționează litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea împotriva înscrierii în cartea funciară care are ca scop verificarea condițiilor formale ale actului în baza căruia s-a dispus operațiunea.
Instanța de apel nu a făcut distincție între acțiunea în rectificarea cărții funciare și plângerea împotriva încheierii de carte funciară, calificând greșit obiectul cererii de chemare în judecată, deși reclamantul a cerut în mod expres rectificarea cărții funciare în temeiul art. 36 din Legea nr. 7/1996, cadru procesual în baza căruia în mod corect s-a pronunțat instanța de fond, atunci când a reținut că acțiunea este inadmisibilă pentru lipsa unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă prin care să se constate o situație juridică reală care să nu mai corespundă cu conținutul cărții funciare.
Soluționând acțiunea în temeiul art. 50 din Legea nr. 7/1996, tribunalul a încălcat principiul disponibilității și a casat greșit hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, motiv pentru care, în baza art. 312 C.proc.civ., a fost admis recursul și păstrată soluția primei instanțe, astfel că acest argument face de prisos analiza celorlalte motive de recurs.
| ← Daune morale. Arestare nelegală. Criterii de evaluare a... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Efectele... → |
|---|
