Contracte. Întreţinere. Neexecutare din culpa creditorului întreţinerii. Transformarea obligaţiei de întreţinere. Stabilirea echivalentului întreţinerii
| Comentarii |
|
În situaţia în care obligaţia de întreţinere nu poate fi executată de către debitor întrucât există în mod vădit un refuz al pârâtei creditoare de a primi întreţinerea, cererea de transformare în bani a obligaţiei de întreţinere la cererea debitorului dispusă prin hotărâre judecătorească este justificată.
Secţia civilă, Decizia nr. 246 din 15 februarie 2011
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamanta B. L. a chemat în judecată pârâta C. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună transformarea obligației de întreținere în natură ce formează obiectul contractului autentificat sub nr. 2345/08.07.2004 în obligația de a da, respectiv în plata lunară a unei sume de bani.
în motivarea acțiunii, a arătat că în fapt, la data de 08.07.2004 a încheiat cu numiții C. M. și C. O, contractul de întreținere și de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2345/08.07.2004. Prin același contract, reclamanta s-a obligat în schimbul părții transmise de C. M. să o întrețină până la deces, iar la încetarea din viață să o înmormânteze potrivit datinilor si obiceiurilor creștinești. Deși reclamanta și-a îndeplinit această obligație, pârâta a formulat împotriva sa două acțiuni pentru rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 2345/2004, ambele respinse de instanța de judecată.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 3567 din 30.09.2009 a admis cererea formulată de reclamanta B. L. împotriva pârâtei C. M. și a dispus transformarea în echivalent bănesc a obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2345/08.07.2004, în cuantum de 600 lei lunar, în favoarea pârâtei -creditoare, pana la sfârșitul vieții pârâtei creditoare, iar la deces să suporte cheltuielile la înmormântare, potrivit datinilor creștinești.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, din motivarea hotărârilor judecătorești în litigiile care au avut loc anterior între părți reiese faptul că, reclamanta a asigurat întreținerea pârâtei, pârâta avea toate utilitățile, i se asigura menaj și curățenia locuinței, precum și hrana necesară. Acest aspect reiese din motivarea sentinței civile nr. 5351/18.11.2005 -fila 5 din dosar.
De asemenea, din decizia civila nr. 661/20.07.2007 a Tribunalului Buzău, s-a reținut că reclamanta si-a respectat obligațiile asumate prin contract, asigurând pârâtei locuință în apropiere de domiciliul său, locuință dotată cu toate utilitățile și îi asigură permanent menaj și curățenia locuinței precum și hrana necesară. Din aceeași hotărâre judecătorească reiese că, reclamanta s-a îngrijit de sănătatea pârâtei ducând-o la medic și procurându-i medicamentele necesare.
în același sens, prin decizia civilă nr. 523/R/07.04.2009 a Tribunalului Timiș s-a reținut că, din ianuarie - februarie 2006, pârâta nu a mai acceptat întreținerea, iar alimentele și curățenia, precum și medicamentele au fost refuzate chiar anterior acestei date. S-a reținut că, reclamanta a insistat ca pârâta să meargă la locuința sa conform clauzelor contractului, însă aceasta a refuzat. Mai mult, pârâta a recunoscut că a fost învățată de alte persoane să procedeze în acest fel, iar refuzul de primire al întreținerii în natură a avut loc în anul 2005, dată după care reclamanta a avut același comportament negativist.
Prin aceeași hotărâre a Tribunului Timiș instanța a reținut că nu se poate imputa reclamantei, că nu a declanșat acțiunea pentru transformarea obligației de întreținere în obligația de plăti o sumă de bani lunar.
Ori, în cererea din cauza de față, reclamanta a efectuat acest lucru, respectiv a formulat acțiunea pentru transformarea obligației de întreținere in obligația de a plăti o sumă de bani lună de lună.
în această situație, în care nu se poate reține neexecutarea culpabilă de către reclamantă a obligației de întreținere și există în mod vădit un refuz al pârâtei de a primi întreținerea, refuz care a fost constatat prin mai multe hotărâri judecătorești, apare ca întemeiată cererea de transformare în bani a obligației de întreținere.
Acest lucru este posibil pentru că întreținerea asumată prin contract nu se mai poate achita din culpa creditorului întreținerii.
Această transformare a obligației de întreținere în bani pune capăt situației conflictuale dintre părți, respectând în același timp convenția părților (art. 969 C.civ.), în sensul ca dreptul subiectiv al pârâtei să fie satisfăcut neexistând nici un impediment pentru respectarea înțelegerii părților.
în ceea ce privește cuantumul acestei obligații bănești lunare instanța s-a orientat către nivelul salariului minim pe economie, având în vedere și acordul reclamantei în privința acestei sume, precum și posibilitatea ca prin achitarea lunară a acestei sume de bani necesitățile pârâtei să fie satisfăcute, aceasta fiind și rațiunea instituirii salariului minim pe economie.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivele de apel a susținut în primul rând că sentința este nelegală, instanța substituindu-se nepermis voinței pârâtei creditoarea obligației de întreținere și încălcând astfel dispozițiile art. 1130 C.civ., prin transformarea unei obligații de a face în obligație de a da. Fiind vorba de o novație trebuie să existe în mod imperativ intenția părților de a nova, voința părților trebuind să fie clar exprimată.
în al doilea rând, a susținut că deși instanța de fond a reținut că această transformare a obligației de întreținere în bani pune capăt situației conflictuale între părți, respectând în același timp convenția părților potrivit art. 1169 C.civ., în speță nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 969 C.civ. și oricum aceste dispoziții au fost încălcate.
Sentința s-a considerat netemeinică și sub aspectul cuantumului obligației de întreținere, respectiv 600 lei lunar, cuantum care nu ține cont de împrejurarea că reclamantul a dobândit în schimbul obligației de întreținere un apartament situat în București, str. Drumul Taberei nr. 95.
Prin decizia civilă nr. 685/R pronunțată la data de 6.05.2010, Tribunalul Mehedinți a admis recursul formulat de pârâta C.M. împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pe care a modificat-o în sensul că a stabilit ca echivalent bănesc al obligației de întreținere stabilită prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 2345/2004 BNP B. E. și B. S. C. suma de 1000 lei lunar (în loc de 600 lei lunar cât stabilise instanța de fond).
S-au menținut dispozițiile sentinței privind suportarea cheltuielilor de înmormântare de către intimata reclamantă.
Intimata a fost obligată la 550 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă.
Pronunțându-se astfel, instanța a pus în discuția părților și s-a pronunțat în sensul recalificării căii de atac ca fiind recurs, în condițiile art. 2821C.proc.civ., potrivit cărora ”nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere ….”.
Pe fond, verificând sentința atacată prin prisma art. 304, 3041, 306 alin. (2) C.proc.civ., tribunalul a constatat recursul parțial întemeiat, respectiv cu privire la motivul ce vizează cuantumul obligației de întreținere.
Sub acest aspect s-a reținut că în aprecierea nivelului întreținerii actuale instanța trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, că obligația convențională de întreținere nu se confundă cu obligația legală de întreținere care se datorează în raport cu starea de nevoie a celui îndreptățit să o primească.
Pe de altă parte, în temeiul art. 970 alin. (2) C.civ., interpretarea contractelor trebuie să pornească de la ideea că ele „obligă” nu numai la ceea ce este expres în ele, dar la toate urmările și echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa.
Nu în ultimul rând, judecătorul trebuie să aibă în vedere interesul patrimonial al debitorului contractual în încheierea contractului de întreținere, interes patrimonial raportat și la valoarea contraprestației, respectiv a imobilului înstrăinat în schimbul întreținerii.
în raport de aceste criterii enunțate mai sus, s-a apreciat că suma de 600 lei lunar stabilită cu titlul de pensie de întreținere în schimbul înstrăinării unui apartament cu două camere și dependințe situat în București este mult prea mică și ca atare, sub acest aspect se impune modificarea sentinței, prin majorarea cuantumului la 1.000 lei lunar.
în ceea ce privește celelalte motive de recurs privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1130 și 969 C.civ., au fost neîntemeiate întrucât în practica judiciară s-a stabilit că, dacă executarea în natură a obligației de întreținere nu mai este posibilă, părțile pot conveni transformarea în bani a acestei obligații, chiar și în lipsa acordului uneia dintre părți, pentru motive temeinice.
Ori în speță, prin deciziile civile pronunțate de Tribunalele Buzău și Timiș, și menționate anterior, s-au respins irevocabil acțiunile creditoarei C. M. împotriva debitoarei B. L., constatându-se inexistența culpei pârâtei debitoare în neexecutarea obligației de întreținere și refuzul creditoarei de a primi întreținerea.
împotriva deciziei pronunțată de tribunal în recurs a declarat recurs reclamanta considerând-o ca fiind nelegală și susținând că în mod greșit tribunalul a soluționat cauza ca instanță de recurs ci nu ca instanță de apel, încălcând în acest fel dispozițiile legale ce reglementează compunerea completului de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1010/27.09.2010, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza Tribunalului Mehedinți, pentru soluționarea apelului declarat de pârâta C.M. împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, reținând că în cauza dedusă judecății, valoarea bunului ce face obiectul contractului este de peste un miliard lei vechi, conform art. 299 C.proc.civ., hotărârea primei instanțe este susceptibilă soluționării în apel la tribunal și în recurs la curtea de apel.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți pentru soluționarea apelului.
Părțile nu au mai solicitat alte probe în fața instanței de apel.
Prin decizia nr. 325/A din 9.11.2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a respins ca nefondat apelul civil formulat de pârâta C.M. împotriva sentinței civile nr. 3567/30.09.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata B.L.
A fost obligată apelanta către intimată la 800 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, în mod corect prima instanță a constatat că pârâta creditoare a refuzat în repetate rânduri întreținerea pe care s-a oferit să i-o acorde reclamanta debitoare sub diverse forme, la baza acestei constatări stând considerentele hotărârilor judecătorești menționate de instanța de fond, hotărâri prin care s-a reținut în mod irevocabil faptul că pârâta este cea care refuză întreținerea și neexecutarea acesteia din urmă se datorează în exclusivitate culpei pârâtei și nu reclamantei.
în situația în care obligația de întreținere nu poate fi executată de către debitor întrucât există în mod vădit un refuz al pârâtei creditoare de a primi întreținerea, cererea de transformare în bani a obligației de întreținere la cererea debitorului dispusă prin hotărâre judecătorească este justificată (TS, s.civ., dec. rr.1794/1985, în CD, 1985).
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a găsit întemeiată cererea reclamantei privind transformarea obligației de întreținere în natură așa cum a fost stipulată prin contractul autentificat sub nr. 2345/2004 în plata lunară a unei sume de bani în beneficiul creditoarei.
Susținerea apelantei cum că prin această transformare a obligației, instanța s-a substituit voinței creditorului, instituind propriu-zis o novație a obligației de a face în obligație de a da, este neîntemeiată întrucât aceasta ar fi intervenit numai în situația unui consimțământ al părților pentru transformarea în bani a obligației de întreținere, consimțământ care se realiza prin încheierea celui de al doilea contract în modalitatea convenită, creditorul consimțind la stingerea primei obligații din contractul anterior și înlocuirea acesteia cu una nouă, respectiv plata unei sume de bani, după cum ar fi stipulat în cel de al doilea contract. Ori, în cauza pendinte nu este cazul întrucât nu poate fi vorba de un consimțământ al ambelor părți, la transformarea obligației.
Prin modalitatea dispusă de instanță, nu au fost încălcate prevederile art. 969 C.civ., cum în mod neîntemeiat susține apelanta.
în ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel referitor la cuantumul obligației, tribunalul a constatat că nici acesta nu este întemeiat.
Suma de bani stabilită de instanța de fond este în măsură să echilibreze valoarea contraprestației imobilului primit de debitoare, nu în ultimul rând, ținându-se cont de faptul că între părți contractul s-a încheiat în anul 2004 și o bună vreme de timp, reclamanta a prestat întreținere pârâtei.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta C.M. solicitând casarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
în motivarea recursului recurenta a susținut în esență următoarele:
- prin admiterea acțiunii și transformarea în echivalent bănesc a obligației de întreținere stabilită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2345/2004 instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se în mod nepermis voinței pârâtei, fiind încălcate astfel prevederile art. 1130 C.civ. Procedându-se astfel a fost alterată vechea obligație, pe calea novației, din obligație de a face în obligație de a da, deși nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru realizarea unei novațiuni;
- în mod greșit instanțele au reținut că transformarea obligației de întreținere în bani pune capăt situației conflictuale dintre părți, respectând în același timp convenția părților. A precizat că nu și-a exprimat niciodată acordul cu privire la transformarea obligației și că nu a fost de acord cu o revocare a convenției încheiate, prevederile art. 969 cod civil nefiind incidente. A fost încălcat caracterul obligatoriu al contractului și principiul executării cu bună-credință a convențiilor;
- tribunalul nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat referitor la cuantumul obligației. Considerentul reținut în apel în sensul că suma de bani stabilită este în măsură să echilibreze valoarea contraprestației imobilului primit de debitoare nu poate fi primit întrucât vine în contradicție cu natura contractului. Cuantumul de 600 lei lunar este infim față de cheltuielile necesare pentru asigurarea locuinței, plata utilității, hrană, medicamente.
Recursul este fondat.
Decizia pronunțată în apel este nelegală sub aspectul modului în care a fost stabilită câtimea sumei de bani datorată lunar de intimata reclamată, în contul obligației de întreținere, către recurentă.
La stabilirea valorii lunare a obligației de întreținere trebuie avut în vedere modul în care obligația de întreținere a fost detaliată prin contract precum și nevoile concrete ale creditorului întreținerii. Această valoare este susceptibilă, în timp, de modificare dacă la un moment dat nu acoperă nevoile creditorului întreținerii.
Sub acest aspect hotărârea pronunțată în apel este nelegală. Referitor la cuantumul sumei datorată lunar de intimata reclamantă considerentele deciziei indică faptul că instanța nu a făcut o cercetare efectivă a aspectelor de fapt care erau relevante în acest sens. Nu au fost administrate probatorii din care să rezultă nevoile concrete de întreținere ale recurentei și echivalentul valoric al acestora. Detalierea acestor aspecte este deosebit de importantă, întrucât cheltuielile privind întreținerea diferă în funcție de vârsta persoanei, de problemele de sănătate, de faptul dacă prin contractul de întreținere a fost sau nu rezervat uzufructul (respectiv dacă are sau nu locuință sau trebuie achitată chirie) etc.
Stabilirea arbitrară a cuantumului valoric lunar al obligației de întreținere, respectiv pe baza unor criterii generale (salariul minim pe economie) sau străine de natura pricinii (echilibrarea valorii contraprestației imobilului transmis prin contract către intimata reclamantă), echivalează cu o necercetare a pricinii sub aspectul menționat, caz în care se impune a fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Restul criticilor din recurs sunt nefondate.
Una din caracteristicile obligațiilor care își au izvorul în contractul sinalagmatic o constituie reciprocitatea și interdependența acestora. Fiecare dintre părți are, concomitent, față de cealaltă parte, atât calitatea de debitor cât și pe aceea de creditor; obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza juridică în obligația reciprocă a celeilalte părți; ambele obligații sunt interdependente.
Caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor născute în temeiul unui contract sinalagmatic determină efecte specifice, în raport de comportamentul contractual al părților. Una dintre situații este aceea în care, deși una dintre părți este gata să-și execute propria obligație sau chiar a executat-o, cealaltă parte refuză, în mod culpabil, să și-o execute pe a sa. Partea care este gata să-și execute obligația sau care și-a executat-o va avea de ales între a pretinde executarea silită a contractului ori a cere desființarea sau încetarea contractului, în toate cazurile putând cere despăgubiri.
Executarea obligațiilor asumate de debitorul întreținerii depinde de un fapt personal al creditorului întreținerii, acela de a primi întreținerea pe care debitorul s-a obligat să i-o presteze. Atunci când creditorul întreținerii refuză să primească întreținerea executarea contractului de către debitorul întreținerii nu este posibilă din culpa creditorului întreținerii. în acest caz debitorul întreținerii are posibilitatea să solicite fie rezoluțiunea contractului, fie evaluarea prestației întreținerii pe care o datorează și încuviințarea executării obligației de întreținere prin plata lunară a unei sume de bani.
în speță părțile au încheiat un contract de întreținere în iulie 2004, în baza căruia recurenta a transmis intimatei reclamante cota sa de 3/4 dintr-un apartament cu două camere situat în București. Intimata reclamantă și-a asumat obligația de a asigura întreținere recurentei pârâte pe toată durata vieții și să suporte cheltuielile de înmormântare la decesul recurentei, cu respectarea tradițiilor și obiceiurilor creștinești.
Executarea obligațiilor asumate de intimata reclamantă depinde de un fapt personal al recurentei, acela de a primi întreținerea pe care intimata reclamantă s-a obligat să i-o presteze. Recurenta, astfel cum s-a reținut prin hotărârile pronunțate în cauză la fond și în apel, a refuzat și refuză să primească întreținerea. Astfel fiind neexecutarea de către intimata reclamantă a obligației de întreținere stabilită prin contract în sarcina sa nu este imputabilă intimatei reclamante și nici unor factori obiectivi, ci refuzului nejustificat al recurentei de a primi întreținerea.
întrucât executarea obligației de întreținere de către intimata reclamantă nu este posibilă din cauza unui fapt personal al recurentei, Curtea apreciază că solicitarea intimatei reclamante de a executa obligația într-o altă modalitate, care să nu implice un fapt personal al recurentei, este o cerere legală, cerere care nu poate fi respinsă ca inadmisibilă. Prin admiterea acestei cereri nu se aduce atingere principiului caracterului obligatoriu al convențiilor.
Prin încuviințarea îndeplinirii obligației de întreținere în modalitatea achitării lunare a contravalorii întreținerii instanța nu a depășit limitele puterii judecătorești; dimpotrivă, nu a făcut decât să asigure, la cererea debitoarei întreținerii, posibilitatea executării contractului de către aceasta, câtă vreme s-a susținut și dovedit că există opoziție nejustificată la executare din partea creditoarei întreținerii (aceasta refuzând să primească întreținerea).
Modificarea modalității în care intimata reclamantă își execută obligația contractuală nu echivalează cu o novație; modificarea ce a intervenit nu este rezultatul acordului de voință al părților, ci este consecința comportamentului contractual necorespunzător al creditoarei obligației de întreținere. Contractul își păstrează natura juridică, de contract de întreținere. Astfel fiind, în caz de neexecutare a obligației de întreținere, în noua modalitate stabilită, creditoarea obligației va putea solicita rezilierea contractului, în temeiul dispozițiilor art. 1021 C.civ.
(Judecător P. Belulescu)
| ← Cheltuieli de judecată. Necesitatea dovedirii faptului că... | Uzucapiune. Teren cu destinaţia de cimitir. Incidenţa. → |
|---|
