Popriri. Cerere de validare
| Comentarii |
|
Atât în situaţia în care un stat se bucură de imunitate de executare silită, cât şi în situaţia în care în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Convenţiei, cât şi dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1. Principul proporţionalităţii este conceput în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca un raport just, echitabil, între situaţia de fapt, mijloacele de restrângere a exerciţiului unor drepturi şi scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între interesul individual şi interesul public. O.U.G. nr. 71/2008 nu contravine Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Prin această ordonanţă de urgenţă a fost amânată şi eşalonată executarea hotărârilor judecătoreşti care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.
Secţia civilă, Decizia nr. 466 din 29 martie 2011
Prin cererea înregistrată la data de 13.05.2010, pe rolul Judecătoriei Craiova, creditoarea R. E. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea C. A. S. Dolj si terțul poprit Trezoreria Municipiului Craiova, validarea popririi asupra terțului poprit, obligându-l să plătească creditoarei suma de 28.117, 46 lei, reprezentând debit conform Titlului executoriu, precum si cheltuieli de executare stabilite în baza procesului-verbal nr. 383/E/2009 din data de 07.04.2009.
în motivarea acțiunii, creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma de 28.117,46 lei, pentru acoperirea acestei sume în baza titlului executoriu fiind emisă somația de executare nr. 383/E/2009 din data de 07.04.2010. Creditoarea a arătat că s-a dispus apoi înființarea popririi la terțul poprit.
în drept, creditoarea și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 460 C.proc.civ.
în ceea ce o privește pe debitoarea C.A.S. Dolj, prin Serviciul Registratura, la data de 15.06.2010, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de validare poprire. Debitoarea a arătat că, la momentul la care i s-a comunicat înființarea popririi terțului poprit, acesta avea obligația de a efectua poprirea, dar la acea data executarea silită era suspendată de drept, Trezoreria Craiova neavând obligația legală, ci dimpotrivă fiindu-i interzis prin lege să efectueze acte de executare cu privire la sumele respective. în acest context a apreciat că cererea de validare a popririi este nelegală.
Prin sentința civilă nr. 12589/07.07.2010, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă cererea precizată privind pe creditoarea R. E., în contradictoriu cu debitoarea C. A. S. DOLJ și terțul poprit Trezoreria Craiova, a fost validată poprirea înființată pe contul debitoarei C.A.S. Dolj în mâinile terțului poprit Trezoreria Craiova, la dispoziția creditoarei R. E, până la concurența sumei de 28.117,46 lei; a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma menționată în limita creanței; s-a luat act că reclamanta renunța la judecată privind capătul de cerere în amendarea terțului poprit și a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 170 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat că, potrivit deciziei civile nr. 2560/04.12.2008 a Curții de Apel Craiova, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. E. împotriva pârâtei C.A.S. Dolj; a fost obligată pârâta să acorde reclamantei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% pentru fiecare supliment începând cu data de 23.04.2005- 04.12.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit acestui titlul executoriu, creditoarea R.E. a solicitat executarea silită, formându-se dosarul de executare nr. 383/E/2009, al BEJ T-N și T.
La data de 11.03.2010, BEJ T-N și T a înaintat adresa de înființare a popririi în mâinile terțului poprit Trezoreria Craiova, din contul debitoarei Casa de Asigurări de Sănătate Dolj.
Conform art. 460 C.proc.civ., „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (…). Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că executarea silită a fost declanșată la data de 25.03.2009 prin cererea formulată de creditoarea R. E. în urma căreia a fost format dosarul de executare nr. 383/E/2009 al B.E.J. T-N și T.
Susținerile debitoarei C. A. S. Dolj în sensul că ar fi aplicabile dispozițiile O.U.G. 71/2009 cu privire la eșalonarea creanțelor provenind din plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, devenite executorii până la data de 31.12.2009, au fost considerate neîntemeiate. S-a reținut că neexecutarea la termen a unei obligații este condamnată și în practica CEDO (cauza Petro c. România) unde se arată că "întârzierea în executarea unei sentințe este imputabilă autorităților care, în speță, nu au furnizat nicio justificare valabilă pentru această ingerință suportată de reclamanți, în dreptul lor la respectarea bunurilor lor". în consecință, s-a apreciat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Și în cauza Șandor c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi”. Refuzul de a executa sentința lipsesc părțile de un acces efectiv la justiție, fiind încălcat și art. 6 alin. (1) din Convenție.
Statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptului său la recunoașterea bunurilor.
împotriva sentinței a declarat recurs C.A.S. Dolj , cale de atac calificată ca fiind apel de către instanță la acest termen de judecată, prin care a solicitat modificarea hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de validare a popririi.
în motivarea apelului s-a arătat în esență că O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, este în concordanță cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. Prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
Apelanta a criticat și soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată arătând că, în mod greșit, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. față de ea, fiindcă, în această cauză, are calitate de debitor și nu de terț poprit, iar în cauză doar terțul poprit este cel care a căzut în pretenții și nu debitorul.
în drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 C.proc.civ.
Apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. (2) C.proc.civ.
Apelul formulat în cauză este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimata R. E a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, arătând că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 nu-și găsesc aplicarea în speța de față întrucât se încalcă normele europene pe care și statul român trebuie să le respecte.
în esență, intimata a apreciat că motivarea primei instanțe referitoare la aplicabilitatea în cauză a legislației europene și încălcarea acesteia prin emiterea O.U.G. nr. 71/2009 este una pertinentă și corectă.
Intimata a mai arătat că apelanta a mai formulat două contestații la executare prin care a invocat aceleași aspecte ca și apelul de față, contestații respinse, recursul fiind astfel și lipsit de interes pentru faptul că executarea s-a finalizat prin plata sumelor de către terțul poprit.
în cadrul apelului de față, părțile nu au solicitat încuviințarea de noi probatorii.
Prin decizia civilă nr. 2 din 11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului are aplicabilitate directă în speță. Legea internă conține dispoziții contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului, situație în care în mod corect instanța a aplicat, cu prioritate, dispozițiile art. 6 și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este adevărat, așa cum a susținut și recurenta, că au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate purtând asupra O.U.G. nr. 71/2009, iar Curtea Constituțională a statuat că textul este constituțional. Curtea de la Strasbourg, însă, este interpreta supremă a Convenției iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului are o aplicare directă în dreptul intern, urmând ca judecătorul național să dea eficiență acesteia.
Chiar dacă O.U.G. nr. 71/2009 a prevăzut o procedură de executare derogatorie de la dreptul comun în materia executării de către instituțiile publice a titlurilor executorii privind plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, în mod legal, instanța de fond a reținut că dispozițiile acesteia contravin art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție întrucât tind să rupă justul echilibru care trebuie să existe între interesul general apărat și interesele individuale cu care vin în conflict.
Principul proporționalității este conceput în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca un raport just, echitabil, între situația de fapt, mijloacele de restrângere a exercițiului unor drepturi și scopul legitim urmărit sau ca un raport echitabil între interesul individual și interesul public.
în lumina jurisprudenței C.E.D.O., se poate concluziona că, atât în situația în care un stat se bucură de imunitate de executare silită, cât și în situația în care în dreptul intern este posibilă executarea silită a statului, refuzul sau întârzierea nejustificată de a plăti suma de bani la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească este de natură să încalce atât dreptul la un proces echitabil protejat de art. 6 al Convenției, cât și dreptul de proprietate protejat de art. 1 al Protocolului nr. 1.
Apelanta, prin cererea de apel, a invocat obligativitatea respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, ori o asemenea critică este neîntemeiată față de incidența și aplicabilitatea în speță, cu prioritate, a dispozițiilor art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, motivul de apel potrivit căruia, O.U.G. nr. 71/2009 se încadrează in situația de excepție în care ingerința statului în drepturile patrimoniale ale cetățenilor este justificată, deoarece în cauză sunt întrunite toate cele 3 condiții ale unei asemenea situații de excepție - privarea de bun este prevăzuta de lege, urmărește un interes legitim si este respectată cerința proporționalității dintre interesul public care a dictat o asemenea măsura, modalitatea în care s-au restrâns drepturile cetățenilor și interesul privat al cetățeanului supus unei asemenea măsuri, nu este nici real, nici conform cu situația de fapt.
Complexitatea procedurii interne de executare silită sau a sistemului bugetar al statului nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil. Autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești.
S-a statuat că autoritatea pârâtă avea obligația de a lua toate măsurile necesare, fie singură, fie în cooperare cu alte autorități responsabile federale sau locale pentru a se asigura că fondurile necesare erau disponibile în vederea executării obligației Statului.
Tribunalul a apreciat că existența crizei mondiale care a stat la baza elaborării O.U.G. nr. 71/2009 nu justifică neexecutarea obligațiilor bănești care îi revin statului față de salariații din sistemul bugetar.
Astfel, amânarea plății de către stat a sumelor pe care i le datorează rupe justul echilibru care trebuie să existe între stat și cetățean, punând întreaga povară a crizei pe umerii acestuia și punându-l în imposibilitate de a-și onora, la rândul său, datoriile sau chiar de a-și susține nevoile de întreținere proprii și ale familiei sale.
Statul trebuie să găsească alte soluții de rezolvare a unei situații financiare dificile decât aceea de neonorare a obligațiilor sale sau, în subsidiar, onorarea lor, în mod eșalonat, în cadrul unei unității mari de timp raportat la momentul pronunțării titlului executoriu în favoarea creditorului beneficiar al unei sume de bani, în mod unitar, și nu fracționat.
împotriva deciziei a declarat recurs C.A.S Dolj solicitând modificarea hotărârilor pronunțate în cauză și pe fond respingerea cererii de validare poprire.
în motivarea recursului recurenta a susținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv în mod nejustificat a înlăturat prevederile O.U.G. nr.71/2009. A susținut că O.U.G. nr. 71/2009 este în concordanță cu pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte. Au fost invocate prevederile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu care dreptul la respectarea bunurilor nu împiedică statele de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. S-a precizat că adoptarea O.U.G. nr. 71/2009 constituie o dovadă certă a intenției statului de a pune în executare hotărârile judecătorești într-un termen rezonabil și strict delimitat. Eșalonarea executării hotărârilor judecătorești a fost determinată de necesitatea asigurării stabilității economice a țării. Totodată, notorietatea crizei economice mondiale și, implicit, naționale oferă o justificare valabilă întârzierii în executarea hotărârilor judecătorești, justificare subliniată în partea introductivă a O.U.G. nr.71/2009. în concluzie s-a apreciat că nu se poate vorbi despre un refuz al executării și nici de o întârziere nejustificată în executarea hotărârii judecătorești.
Referindu-se la Cauza Brumărescu c. România în care se menționează condițiile în care operează o astfel de măsură fără a se încălca prevederile art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție s-a apreciat că în speță sunt îndeplinite toate cele 3 condiții respectiv amânarea executării este prevăzută de lege, privarea urmărește un interes legitim iar cerința proporționalității măsurii este îndeplinită prin faptul că norma legală reglementează eșalonarea și nu exonerarea de la plată și, totodată, prevede actualizarea debitului cu indicele de inflație.
Creditoarea R. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Intimata a susținut în esență că O.U.G. nr. 71/2009 contravine Convenției și jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului; lipsa fondurilor nu constituie un motiv justificat pentru executarea cu întârziere a titlului executoriu. A mai precizat intimata că pentru perioada 4.12.2008-8.06.2009 debitoarea nu a oferit nici un argument pentru neexecutarea obligației de plată; totodată, recursul este și lipsit de interes având în vedere faptul că executarea s-a finalizat prin plata sumelor de către terțul poprit.
Recursul este fondat.
Criticile formulate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. în soluționarea cauzei Curtea apreciază că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 sunt aplicabile, aceste dispoziții legale nefiind în conflict cu prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Pentru a conchide astfel instanța are în vedere contextul economic național și internațional, de notorietate, în care a fost adoptată O.U.G. nr. 71/2009. în anul 2008 s-a declanșat criza economică în SUA. începând cu 2009 efectele acesteia s-au făcut simțite și în Europa, inclusiv în România. Principalul efect al crizei economice, care prezintă interes în cauză, este cel al diminuării veniturilor bugetare. Guvernul a fost în situația de a adopta măsuri aspre pentru a menține echilibrul bugetar (cum ar fi acordarea a 10 zile de concediu fără plată salariaților din sistemul bugetar în lunile noiembrie-decembrie 2009, creșterea TVA, reducerea cu 25% a salariilor din sistemul bugetar începând cu 1.07.2010 etc.). Necesitatea menținerii echilibrului bugetar a constituit un aspect de interes general ce a impus luarea unor măsuri ce pot fi calificate ca ingerințe în drepturile recunoscute prin Convenție (dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea bunurilor).
O.U.G. nr. 71/2009 este o astfel de măsură, cu efecte în planul celor două drepturi protejate de convenție. Contextul economic în care această măsură a fost adoptată, finalitatea urmărită, în condițiile în care este, de asemenea, de notorietate că împotriva statului existau pronunțate un număr relativ mare de hotărâri judecătorești prin care a fost obligat la plata unor sume de bani (reținându-se aplicarea necorespunzătoare a unor prevederi referitoare la salarizarea unor categorii de salariați din sistemul bugetar) impune calificarea acestei măsuri ca fiind justificată, din considerente de interes general (menținerea echilibrului bugetar).
Totodată, faptul că prin actul normativ menționat amânarea executării obligației a fost dispusă pentru termene precise (fiind înlăturată, astfel, incertitudinea sub aspectul momentului realizării creanței), îndreptățește Curtea să considere că prin adoptarea O.U.G. nr. 71/2009 nu a fost afectată substanța dreptului reglementat prin art. 6 alin. (1) din Convenție pentru persoanele care intră sub incidența acestei ordonanțe de urgență.
Cât privește proporționalitatea măsurii, analizată în raport de speța concretă dedusă judecății, Curtea apreciază că aceasta a fost respectată în cauză. Pentru a concluziona în acest sens instanța are în vedere mai multe aspecte:
- faptul că prin titlul executoriu nu s-a reținut lipsirea în totalitate a creditorului de salariu pentru o perioadă de timp în care munca a fost prestată (ci doar unele diferențe salariale datorate de angajator pentru o perioadă anterioară, diferențe rezultate din aplicarea greșită a unor prevederi legale cu impact în ce privește drepturile salariale ale creditorului în calitatea sa de angajat în sistemul bugetar);
- obligația efectuării plății din titlul executoriu nu a fost stinsă, prin voința legiuitorului, ci doar amânată;
- față de amploarea crizei economice perioada pentru care a fost eșalonată plata este una rezonabilă;
- pentru a preîntâmpina prejudiciul ce ar putea fi produs creditorului prin amânarea și eșalonarea executării obligației de plată, s-a prevăzut actualizarea creanței cu indicele prețurilor de consum.
în concluzie, instanța apreciază că O.U.G. nr. 71/2008 nu contravine Convenției Europene pentru Drepturile Omului; astfel fiind și întrucât prin această ordonanță de urgență a fost amânată și eșalonată executarea hotărârilor judecătorești care au ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar (categorie în care se încadrează și titlul executoriu al intimatei), Curtea apreciază că soluția care se impunea a fi adoptată în cauză era cea de respingere a cererii de validare.
Referitor la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, invocată de instanța de apel, Curtea apreciază că nu este determinantă în soluționarea cauzei. Circumstanțele concrete care au fost avute în vedere de instanța europeană pentru drepturile omului în Cauzele Broniowski c. Polonia și respectiv Bourdov c. Rusia, atunci când a reținut că au fost încălcate prevederile Convenției, diferă sub multe aspecte față de elementele concrete ale speței de față. Spre exemplu: în niciunul dintre cazurile menționate ingerința nu îmbrăca forma unui act normativ.
în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ. recursul a fost admis.
(Judecător P. Belulescu)
| ← Uzucapiune. Teren cu destinaţia de cimitir. Incidenţa. | Prizonierat. Persoane deportate. Daune morale. Prescrierea... → |
|---|
