Prorogarea competenţei. Acţiunea de fond funciar
| Comentarii |
|
Pentru a interveni prorogarea de competenţă, este impusă respectarea unor reguli şi condiţii, în sensul că poate avea loc numai în cadrul aceluiaşi sistem de organe, implică respectarea regulilor competenţei imperative, în sensul că poate avea loc numai dacă nu se încalcă competenţa teritorială de excepţie a organelor de acelaşi grad sau competenţa de atribuţie (materială) a organelor mai mici sau mai mari în grad; pricina asupra căreia urmează să se extindă competenţa trebuie să se găsească în aceeaşi fază procesuală cu aceea căreia îi este alăturat.
Secţia I civilă şi pt. cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 111 din 26 ianuarie 2011
Prin încheierea din 28.09.2010, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 1824/104/2010, s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind contestația împotriva hotărârii nr. 16200/14.02.2007, emisă de Comisia Județeană Olt de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și declinarea de competență cu privire la acest capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Balș, iar, în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., judecarea capătului de cerere care are ca obiect acțiune în cadrul Legii nr. 10/2001 s-a suspendat până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei Balș, având ca obiect Legea nr. 18/1991.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Primăria Orașului B., considerând nelegală declinarea competenței de soluționare pentru capătul de cerere privind Legea nr. 18/1991, în favoarea Judecătoriei Balș, tribunalul având obligația să judece ambele capete de cerere.
Recursul formulat nu este întemeiat.
în cauza de față instanța a fost investită cu o acțiune de Legea nr. 10/2001, dar și cu o contestație împotriva hotărârii nr. 16200/14.02.2007, emisă în cadrul procedurii speciale de Legea nr. 18/1991, de Comisia Județeană Olt.
Această investire a instanței rezultă fără echivoc din decizia civilă nr. 12/14.01.2008, pronunțată în apel de Curtea de Apel Craiova, intrată în puterea lucrului judecat. Prin această decizie civilă s-a hotărât irevocabil că instanța a fost investită cu două capete de cerere - plângere împotriva unei hotărâri emise în baza Legea 18/1991, de Comisia Județeană Olt, materie în care competența aparține în primă instanță judecătoriei, iar tribunalului recursul și cerere în cadrul Legii nr. 10/2001, de soluționare a refuzului de a răspunde la notificare și de restituire a imobilului. Mai mult, s-a precizat că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acesta trebuie cenzurat de tribunal în fond.
Chiar dacă cele două capete de cerere se regăsesc în aceeași acțiune, în cauza de față nu poate fi reținută prorogarea legală sau judiciară de competență, conform art. 17 C.proc.civ., textul de lege referindu-se la competența instanței care judecă cererea principală și asupra cererilor accesorii și incidentale.
în speța de față, ambele capete de cereri sunt cereri principale, fiecare vizând acțiuni pentru care legea prevede proceduri de judecată, competențe de judecată și căi de atac diferite.
Faptul că petenta le-a formulat în cadrul aceleiași acțiuni, nu le transformă una față de cealaltă în cereri accesorii sau incidentale, pentru a se putea constata intervenită prorogarea de competență care presupune prelungirea sau extinderea competenței unui organ de jurisdicție, de a judeca și litigii pe care în mod obișnuit, în cadrul competenței sale normale nu le-ar putea rezolva.
Pentru a interveni prorogarea de competență, este impusă respectarea unor reguli și condiții, în sensul că poate avea loc numai în cadrul aceluiași sistem de organe, implică respectarea regulilor competenței imperative, în sensul că poate avea loc numai dacă nu se încalcă competența teritorială de excepție a organelor de același grad sau competența de atribuție (materială) a organelor mai mici sau mai mari în grad; pricina asupra căreia urmează să se extindă competența trebuie să se găsească în aceeași fază procesuală cu aceea căreia îi este alăturat.
în cauza de față, nu poate interveni prorogarea de competență deoarece pentru cele două pricinii potrivit obiectului și cauzei juridice, legea stabilește în mod imperativ competențe de atribuție speciale, respectiv, pentru Legea nr. 18/1991 - judecătoria, iar pentru Legea nr. 10/2001 - tribunalul, ca prime instanțe și de asemenea, instituie proceduri speciale diferite, în cazul Legii nr. 18/1991 - legea prevăzând o procedură de urgență. Potrivit procedurilor speciale de judecată, pentru fiecare din cauze, legea stabilește căi de atac speciale, în cazul Legii nr. 18/1991 - nefiind prevăzută calea de atac a apelului, ci numai recursul, iar pentru cauzele soluționate în cadrul Legii nr. 10/2001 - fiind prevăzute ambele căi de atac, atât apelul cât și recursul.
De asemenea, în cauză, nu se poate reține incidența conexității, conform art. 164 C.proc.civ. Pe lângă celelalte condiții prevăzute de lege, pentru a fi considerate cauze conexe pricinile trebuie să se afle înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad. Aceasta constituie o condiție esențială și se referă la necesitatea ca cele două pricini să fie de competența aceleiași jurisdicțiuni. Raportat la această condiție, o cauză de competența tribunalului, susceptibilă de două grade de jurisdicție, nu se poate conexa cu una de competența judecătoriei, susceptibilă numai de o cale de atac - recursul. Prin urmare, măsura conexării nu poate fi dispusă cu încălcarea competenței materiale și teritoriale exclusive, instanțele sesizate trebuind să fie competente să se pronunțe asupra ambelor pricini în faza procesuală respectivă.
în considerarea celor de mai sus, se constată că recursul nu este fondat și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.proc.civ., se va respinge.
(Judecător Nela Drăguț)
| ← Prizonierat. Persoane deportate. Daune morale. Prescrierea... | Răspundere civilă delictuală a ministerului de resort → |
|---|
