Contraventii, oug 28/1999, aplicarea "ope legis" a sanctiunii complementare
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Sentinţă civilă nr. - din data de 20.10.2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA INEU, JUDETUL ARAD OPERATOR 2826
DOSAR NR……
SENTINȚA CIVILĂ NR……..
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Judecător : …….
Grefier: …….
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată petenta SC F. D. L. SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Antifraudă Fiscală-Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, pentru anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 5.11.2014, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, a amânat pronunțarea pentru data 20.11.2014, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2014 petenta SC F. D. L. SRL cu sediul în …….înregistrat sub nr.J ……., CUI ….. în contradictoriu cu intimata Direcția Antifraudă Fiscală-Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 0011058 din 30.05.2014 încheiat de intimată, a amenzii de 8000 lei aplicată și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni de zile.
În fapt a arătat că în data de 30.05.2014, inspectorii antifraudă au efectuat un control operativ și inopinat la sediul petentei prilej cu care s-a evidențiat faptul că prin monetarul întocmit de operatorul casei de marcat pentru suma de bani găsită în șorțul ospătarei, reprezentând încasările zilei de 30.05.2014 și raportul X pe care apare înscrisă suma de 90 lei, s-a constatat o diferență de 1216 lei care nu a putut fi justificată cu documente de proveniență. Prin nota explicativă, operatorul casei de marcat, respectiv angajata R.S.V., recunoaște că suma de 1216 lei provine din vânzările zilei de 30.05.2014 și că trebuiau marcate.
Petenta susține că procesul verbal de contravenție nu este completat corespunzător, respectiv lipsește "locul"; unde este încheiat procesul verbal și arată că este specificat că procesul verbal a fost încheiat în localitatea Ineu, județul Arad, fără a se indica în mod clar și precis locația exactă unde a fost încheiat procesul verbal de contravenție, nespecificând în acest sens nici strada, și nici o altă locație care să indice unde anume în orașul Ineu s-a întocmit acest proces verbal.
Arată că nu sunt respectate prevederile art.16 alin.6 din OG nr.2/2001 respectiv procesul verbal nu cuprinde numărul de înmatriculare în registrul comerțului și nu este arătată ora la care a fost săvârșită fapta așa cum prevede art.16 alin.1 din OG nr.2/2001.
Față de dispozițiile legale arătate, petenta apreciază că procesul verbal este nul pentru că nu îndeplinește în mod corect așa cum cere legea datele privind ora comiterii faptei contravenționale.
Petenta mai arată că în procesul verbal se specifică în mod clar că, contravenientul poate achita în condițiile legii pe loc sau în 48 de ore, jumătate din minimul amenzii respectiv suma de 4000 lei și nu cum în mod greșit agentul constatator a inserat în procesul verbal la această precizare suma de 8000 lei, adică exact suma cu care a fost amendată petenta.
Petenta a invocat cauza Anghel contra României și a arătat că Curtea a hotărât că în procedura contravențională trebuie să se asigure respectarea prezumției de nevinovăție.
În subsidiar petenta a solicitat a se constata că fapta a fost săvârșită practic și direct de către angajata R.S.V. iar sancțiunea aplicată petentei este foarte mare și apăsătoare atât pentru societatea petentă cât și pentru angajații societății în cazul în care se aplică suspendarea activității comerciale pe o perioadă de trei luni de zile, acești angajați rămânând fără salariu plătit la zi.
Astfel petenta solicită, raportat la fapta angajatei R.S.V., aplicarea sancțiunii avertismentului sau a unei amenzi contravenționale fără a se aplica sancțiunea complementară prevăzută de art.4 alin.2 din OUG nr.28/1999 privind suspendarea activității societății pe trei luni de zile.
În drept a invocat prevederile art. 31, 32, 33 și 34 din OG nr.2/2001 actualizată, art.5 alin.2 lit.a și b, art.16 alin.1 și 6 din OG nr.2/2001, art.17 din OG nr.2/2001 actualizată, OUG nr.28/1999 republicată.
În probațiune, petenta a anexat cererii procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria DGAF NR.0011058 din 30.05.2014 (fila 8), proces verbal din 21.03.2014 (fila 5) adresa de comunicare a procesului verbal (fila 6), copii bonuri fiscale (fila 59), notă explicativă (fila 9 și 10), certificat de înregistrare (fila 11), certificat constatator (fila 12), filă din registrul unic de control (fila 13-16), dovezi achitare impozite bugetul de stat și asigurări sociale (filele 17-23).
Cerere a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței seria AR INEU, nr…./12.06.2014 (fila 6) în temeiul art.19 OUG nr.80/2013.
La data de 24.07.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 36-38) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției nulității procesului verbal de contravenție și a arătată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria DGAF nr.0011058/30.05.2014 cuprinde toate elementele expres prevăzute sub sancțiunea nulității de lege.
Intimata arată că la controlul efectuat a constatat neîndeplinirea obligației operatorului economic de a utiliza și de a emite bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute direct către populație, fiind încălcate astfel prevederile art.1 alin 1 și 2 din OG nr.28/1999, republicată.
Cu ocazia controlului, ca urmare a monetarului efectuat la punctul de lucru al petentei s-a constatat un sold faptic în cuantum de 1306 lei. Totodată s-a solicitat și Raportul X, emis de aparatul de marcat electronic fiscalizat, rezultând astfel un sold scriptic de 90 lei. În urma comparării soldului faptic cu soldul scriptic s-a constatat o diferență de 1216 lei care nu a putut fi justificată prin niciunul dintre mijloacele de probă prevăzute limitativ de art.11 alin.3 din OUG nr.28/1999.
Intimatul arată că sunt întrunite elementele răspunderii sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzută de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 atât pe latura obiectivă cât și pe latura subiectivă.
Intimatul susține că sancțiunea aplicată agentului economic s-a dispus în concordanță cu prevederile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 cu modificările și completările ulterioare și amenda stabilită este în limitele prevăzute la art.10 alin.1 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată care prevede amenzii între 8000 lei și 10.000 lei, amenda aplicată petentei fiind cea minimă.
De asemenea învederează că legiuitorul nu lasă la latitudinea agentului constatator luarea măsurii complementare a suspendării activității agentului economic sancționat, aceasta derivând din încălcarea dispozițiilor art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 republicată, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art.14 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată potrivit cărora " nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art.10 lit.b, referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și neintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni";.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de petentă (filele 52-53), petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și arată că procesul verbal este nul pentru că nu îndeplinește în mod corect așa cum cere legea datele privind ora comiterii faptei contravenționale.
În cauză s-a încuviințat proba testimonială cu martorul R. S. V. care a fost audiată în ședința publică din 5.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că plângerea a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001, la data de 12.06.2014 (fila 2).
În fapt, instanța reține că prin procesul-verbal seria DGAF, nr.0011058, încheiat la data 30.05.2014, ora 13:45, s-a aplicat petentei SC F. D. L. SRL, sancțiunea contravențională principală constând în amendă în cuantum de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 și sancționată de art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999 și sancțiunea complementară constând în suspendarea activității pentru o perioadă de trei luni supra locației reprezentând sediul și punctul de lucru din localitatea … conform art.14 alin.2 din OUG 28/1999.
În procesul-verbal de contravenție s-a constatat în fapt că în data de 30.05.2014 ora 13:00, în urma controlului efectuat la locația din Ineu, …. jud. Arad, prin monetarul întocmit de operatorul casei de marcat pentru suma de bani găsită în șorțul operatoarei reprezentând încasările zile de 30.05.2014 și raportul pe care apare scrisă suma de 90 lei, s-a constatat o diferență de 1216 lei care nu putea fi justificată cu documente de proveniență. Prin nota explicativă operatorul casei de marcat recunoaște că suma de 1216 lei provine din vânzările zile de 30.05.2014 și că trebuiau marcate.
Instanța, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității, reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege, întrucât cuprinde toate elementele reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001, care pot fi constatate de instanță din oficiu.
În procesul-verbal de contravenție sunt consemnate data și ora săvârșirii contravenției respectiv 13:00 și ora încheierii procesului-verbal 13:45, este arătat locul întocmirii (fila 8), procesul-verbal fiind semnat și ștampilat de petentă. Totodată, în procesul-verbal de contravenție este subliniat faptul că se poate achita pe loc sau în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii. În aceste condiții, petenta nu a dovedit existența unei vătămări cu privire la cerințele menționate.
Potrivit considerentelor Deciziei nr.22/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Petenta a susținut că nu a fost consemnat în cuprinsul procesului verbal numărul de înmatriculare în registrul comerțului, obligație prevăzută de art.16 alin.6 OG nr.2/2001.
Având în vedere Decizia nr. 22/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, instanța reține că nerespectarea acestei obligații la întocmirea procesului-verbal poate determina anularea procesului-verbal de constatare a contravenției doar dacă petentul ar dovedi o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul de față însă, petenta nu a dovedit că nerespectarea acestei cerințe i-ar fi provocat vreo vătămare, cât timp în cuprinsul procesului-verbal sunt consemnate suficiente date pentru identificarea petentei.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta a fost constatată personal de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art.16 și art. 34 din O.G. nr.2/2001 petenta trebuie să facă dovada unei fapte contrare.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul "onus probandi incubit actori"; - sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Instanța reține că petenta nu a prezentat nici o probă pentru a dovedi o stare de fapt contrară celei relatate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Săvârșirea faptei a fost confirmată și în declarația martorei R.S.V. propusă de petentă. Astfel, martora, angajata societății, a invocat faptul că a fost o perioadă a aglomerată și s-a terminat rola de la casa de marcat, aspecte care nu sunt însă de natură a înlătura răspunderea contravențională a societății comerciale, pentru faptele angajatei săvârșite în desfășurarea activității.
În drept, conform art.10 lit.b din OUG 28/1999:
"Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: (…)
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative";.
În temeiul art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999:
"(1) Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel: (…)
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei";.
Potrivit art.14 alin.2 din OUG 28/1999:
"Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni";.
Cu privire la sancțiunea contravențională principală aplicată petentei constând în amendă în cuantum de 8000 lei, instanța constată că acesta se încadrează în limitele legale, potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 lit.b din OUG 28/1999, reprezentând sancțiunea legală pentru încălcarea obligației menționate.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum reprezintă minimul legal, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi minime în acest cuantum.
De asemenea, instanța reține că intimatul a aplicat în mod legal sancțiunea complementară privind suspendarea activității pentru o perioadă de trei luni asupra locației, întrucât această sancțiune este stabilită de art.14 alin.2 din OUG 28/1999.
Pentru considerentele arătate, întrucât procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, sancțiunile aplicate fiind corect individualizate, în temeiul art.34 alin.1 din Ordonanța nr.2/2001 instanța va respinge plângerea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta SC F. D. L. SRL cu sediul în …. înregistrat sub nr.J ….., CUI RO ….., în contradictoriu cu intimata ANAF-DGAF-Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, cu privire la procesul-verbal de contravenție seria DGAF, nr.0011058, încheiat la data 30.05.2014 de către intimat, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
În caz de exercitare a căii de atac cererea se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Civil, exceptia prescrierii dreptului la actiune invocata din... | Modificare acte constitutive, neregularitatea convocarii... → |
|---|
