Revocarea donaţiei pentru ingratitudine
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 836, art. 1201
Probatoriul testimonial administrat, chiar dacă a reliefat existenţa unei stări generale cojiflictuale între părţi, nu a probat cu exactitate comiterea unor fapte riguros determinate de natură a putea fi calificate drept delicte, cruzimi sau injurii grave.
(Secţia civilă, decizia nr. 397/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 2459 din 28.04.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul P.L., având ca obiect revocare donaţie pentru ingratitudine.
S-a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect revocare donaţie pentru naşterea unui copil, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect anulare contract pentru vicii de consimţământ.
împotriva aceste sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., tribunalul observă că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea hotărârii atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefundat, potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
în ce priveşte solicitarea reclamantului recurent de revocare a donaţiei pentru naşterea ulterioară de copii, potrivit art. 836 C. civ., tribunalul constată că în mod judicios prima instanţă a respins cererea acestuia, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., raportat la decizia civilă nr. 281/R/2005 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin care s-a admis recursul pârâtului împotriva sentinţei civile nr. 440/2005 a Judecătoriei Bistriţa (prin care iniţial s-a admis acţiunea şi s-a dispus revocarea donaţiei), s-a modificat hotărârea în întregime şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea de revocare a donaţiei integral, reţinându-se că nu s-a dovedit intenţia pârâtului de a-l suprima fizic pe donator, iar revocarea donaţiei pentru naştere de copii nu poate interveni, pentru că nu era cazul în speţă, deoarece chiar în contractul de donaţie reclamantul a indicat că are copii la data încheierii donaţiei, ori în această situaţie este evident faptul că există identitate de părţi, obiect şi cauză aşa cum impune textul legal ce reglementează puterea de lucru judecat, având drept scop asigurarea securităţii raporturilor juridice irevocabil soluţionate anterior printr-o hotărâre judecătorească ce a cercetat fondul cauzei.
Nici aserţiunile recurentului referitoare la respingerea cererii privitoare la revocarea donaţiei încheiate cu pârâtul pentru ingratitudine în baza art. 831 pct. 2 C. civ., în sensul existenţei unor delicte şi injurii grave comise de către pârât împotriva reclamantului, tribunalul nu le găseşte justificate pentru că probatoriul testimonial administrat în acest dosar, chiar dacă a reliefat existenţa unei stări generale conflic-tuale între părţi, nu a probat cu exactitate comiterea unor fapte riguros determinate de matură a putea fi calificate drept delicte, cruzimi sau injurii grave, aşa cum impune Dispoziţia legală anterior evocată şi aceasta pentru că martorii audiaţi nu au asistat oersonal la săvârşirea unor asemenea fapte de către intimat la adresa recurentului.
Ameninţările persistente invocate de recurent, pretins comise de pârât la adresa reclamantului, nu au fost dovedite prin probatoriul administrat în faţa primei instanţe niciunul dintre martorii audiaţi nu au fost în măsură să indice comiterea unor asemenea fapte determinate, atât sub aspectul datei săvârşirii acestora, cât şi sub aspectul conţinutului concret şi al împrejurărilor de comitere.
Faţă de modul de soluţionare a cauzei de către prima instanţă, tribunalul observă că reclamantul s-a aflat în culpă procesuală, astfel încât în mod legal a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată la fond, justificate de pârât prin chitanţa de la dosar.
Ţinând seama de aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2459/2009, pe care o va menţine ca legală şi temeinică (judecător Bulea Marius Lucian).
| ← Radiere ipotecă. Existenţa obligaţiei principale | Reziliere contract de arendă. Arendaş aflat în lichidare... → |
|---|
