Rezoluţiune antecontract de vânzare-cumpărare. Invocarea existenţei unei convenţii în relaţie de interdependenţă esenţială, respectiv de executare cumulativă cu antecontractul de vânzare-cumpărare
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 969, art. 1191, art. 1203
Caracterul conjunctiv a două contracte, în direcţia preconizată de reclamant, trebuie să rezulte expres, clar şi neechivoc dintr-o legătură intelectuală existenţă între prevederile actelor juridice pretins aflate în conexiune, dispoziţii convenţionale din care să reiasă că un contract reprezintă cauza celuilalt, astfel încât nedefinitivarea unuia să atragă după sine, în mod necesar, desfiinţarea celuilalt.
(Secţia civilă, decizia nr. 460/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 594/2009 pronunţată de Judecătoria Bistrita s-a respins acţiunea principală formulată de reclamantul T.D. împotriva pârâţilor B.I.T. şi B.N.M.
S-a admis acţiunea reconvenţională formată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali B.I.T şi B.N.M. împotriva reclamantului pârât reconvenţional T.D. şi, în consecinţă, s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi sub semnătură privată la data de 21.02.2008, constatând că în baza clauzei contractuale pârâţii reclamanţi reconvenţionali sunt în drept să păstreze avansul plătit de reclamant la încheierea contractului, de 1000 euro.
împotriva sentinţei expuse a declarat recurs reclamantul.
Recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Prima cauză indicată de reclamant pentru rezoluţiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare intervenită între el şi pârâţi constă în neîndeplinirea cerinţei de perfectare a acesteia datorită imposibilităţii încheierii în formă autentică a antecontractului dintre reclamant şi părinţii pârâtului B.I.T., numiţii B.l. şi B.R., convenţii între care ar exista o relaţie de interdependenţă esenţială, respectiv de executare cumulativă.
Caracterul conjunctiv a două contracte, în direcţia preconizată de reclamant, trebuie să rezulte expres, clar şi neechivoc dintr-o legătură intelectuală existenţă între prevederile actelor juridice pretins aflate în conexiune, dispoziţii convenţionale din care să reiasă că un contract reprezintă cauza celuilalt, astfel încât nedefinitivarea unuia să atragă după sine, în mod necesar, desfiinţarea celuilalt.
Acestea nu pot fi dovedite cu martori văzând art. 1191 alin. 2 C. civ., unde se arată că ,,nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecţionării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 250 lei” , atâta vreme cât părţile nu convin contrar (art. 1191 alin. 3 C. civ ), excepţie neregăsită în cauză, şi nu este permis să fie apreciate în justiţie prin apelare la simple prezumţii, după norma legală din art. 1203, acelaşi cod.
în caz invers, procedeul instanţei ar fi de natură să nesocotească voinţa reală a părţilor şi principiul din art. 969 C. civ. Forţa obligatorie a contractului înseamnă, printre altele, că părţile trebuie să-şi execute exclusiv obligaţiile la care s-au angajat precis, la termenele şi în condiţiile stabilite prin acord comun. Adăugarea la contract este, fără îndoială, interzisă
Antecontractele în discuţie sunt prezentate în dosarul de fond. Examinarea clauzelor acestora nu confirmă teza apelantului. Nu conţin vreo referire la intenţia contractării unul în ideea altuia, pentru acoperirea necesităţii cumpărătorului de a dobândi o suprafaţă compusă din două loturi. Stipulaţiile sunt limpezi, fără trăsături îndoielnice. Ansamblul lor vizează indicarea identităţii şi calităţii părţilor în contract; determinarea bunurilor ce urmează să se înstrăineze, prin situare administrativă, suprafaţă, date de carte funciară; fixează preţul şi modalităţile de achitare; precum şi răspunderea contractanţilor pentru răzgândire. Aşadar nu se deduce că actul supus cercetării judecătoreşti este afectat de condiţie rezolutorie, ca eveniment de care depinde însăşi existenţa obligaţiei născută prin încheierea lui, decurgând din situaţia finalizării contractului dintre reclamant şi vânzătorii B.l. şi R.
împrejurările formulării identice, a intervenirii actelor juridice convenţionale la aceeaşi dată, privitor la două parcele învecinate, dar aparţinând unor proprietari diferiţi, nu primesc prin ele însele semnificaţia intercondiţionării lor.
O mărturisire a faptului invocat nu se deduce din răspunsurile pârâţilor la nterogator. Aceştia arată pur şi simplu că apelantul ştia că sunt două imobile, că voia
să încheie actul a doua zi numai cu ei, dar ultimii nu au fost de acord ca să nu se supere socrii intimatei; că reclamantul a vrut să cumpere amândouă terenurile, fără a se specifica în contract acest lucru. Afirmaţia din finalul frazei nu are înţelesul atribuit de reclamant prin motivarea recursului, de refuz al intimaţilor de menţionare a legăturii dintre contracte, ci de nenegociere şi a unei atari condiţii de contractare.
Motivul al doilea de rezoluţiune din acţiunea principală, de neexecutare culpabilă a obligaţiei de predare a actului apt pentru întabularea cumpărătorului în cartea funciară, de asemenea, nu subzistă. Răspunsul negativ al vânzătorilor la demersul reclamantului în vederea prezentării la notar şi nedeţinerea actelor pentru transferul dreptului de proprietate sunt date contrazise de notarul ales să instrumenteze actul autentic prin scriptul de la dosarul de fond. Cuprinsul lui s-a citat exact în sentinţă. Valoarea probatorie a înscrisului este dată de trăsătura personală a perceperii circumstanţelor relatate, pe când informaţiile furnizate de martora B.N. provin din spusele reclamantului. Desigur că, în valorificarea judiciară a probelor, însemnătate de încredere şi adevăr se asigură dovezii directe.
Toată argumentarea de până acum atestă că vinovăţia în neîndeplinirea obligaţiilor din antecontractul verificat există în persoana apelantului, răzgândindu-se nejustificat să perfecteze convenţia. Drept urmare, prima instanţă corect a rezolvat litigiul prin sentinţa atacată (Judecător lacob Corina).
| ← Reziliere contract de arendă. Arendaş aflat în lichidare... | Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare. Pact comisoriu. → |
|---|
