Cumulul dintre dobânda legală, ca daună moratorie, şi actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie pentru plata eşalonată prin act normativ a drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1858 din data de 04.12.2014
Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat Decizia nr. 2/2014, prin care, admițând recursul în interesul legii, a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1 și 2 teza 1, art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare";.
Fiind accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.";
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul reclamanților la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului, care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 26.08.2014, reclamanții, prin reprezentant Sindicatul …, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "Simion Mehedinți"; Galați, plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 1090/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Galați de la data emiterii titlului executoriu și până la data plății efective a debitului.
Motivându-și în fapt cererea, au arătat că prin sentința civilă nr. 1090/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Galați pârâta a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 în perioada 01.01.2010-13.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamanții au mai susținut că, deși sentința judecătorească este irevocabilă, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite, fiind astfel lipsiți de folosul sumelor ce li se cuvin cu titlu de drepturi salariale. În acest fel, au suferit un prejudiciu și angajatorul trebuie să le plătească daune interese conform dispozițiilor art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, art. 1530, 1531, 1535 C.civ., daune interese care constau în dobânda legală.
În drept, au invocat dispozițiile art. 148, 194 C.pr.civ., art. 161, art. 166 alin. 4, art. 268 alin.1 din Codul muncii, art. 2 din OG nr. 13/2011, art. 1530, 1531, 1535 C.civ. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 270 din Codul muncii.
Pârâtul Liceul Tehnologic "Simion Mehedinți"; Galați, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În temeiul dispozițiilor art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1090/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Galați rămasă irevocabilă devenit titlu executoriu, reclamanților li s-a recunoscut dreptul la plata diferențelor dintre drepturile bănești încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 330/2009 coroborate cu cele ale Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat OG nr. 15/2008, pe perioada 01.01.2010-13.05.2011, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Deși reclamanții sunt în posesia titlului executoriu arătate încă din anul 2013, nici până la această dată debitoarea pârâtă nu a înțeles să își execute obligația și să le achite în întregime sumele datorate, prevalându-se de dispozițiile OUG nr. 75/2008 și OUG nr. 71/2009, pentru a amâna sine die plata diferențelor.
Se reține că prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a OUG nr. 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă pentru reclamanți, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 5 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul Protocol adițional.
Imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul nostru de proprietate, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunța, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele Șandor contra României, Săcăleanu contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata, să achite în întregime, iar debitorul nu poate sili pe creditor a primi parte din datorie, potrivit dispozițiilor art. 1101 C.civ., aplicabile în materie. Prin urmare, debitorul nu se poate libera decât plătind tot ce datorează deodată.
În ceea ce privește data plății, aceasta se face atunci când datoria a ajuns la scadență. Așa cum rezultă din hotărârile atașate suntem în prezența unei creanțe certe și exigibile.
În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Potrivit art. 1073 din vechiul C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare-daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, reclamanta solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
În privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite, în cauza de față se reține că sunt îndeplinite toate cerințele legii. Cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, considerându-se că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. Deci, câtă vreme reclamanții sunt în fața unei evaluări legale, nu au obligația de a face dovada că prin executarea cu întârziere a obligației au suferit un prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C.civ., condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile. Astfel, potrivit art. 1088 C.civ. "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Aceste dispoziții au fost, de altfel, preluate în mod asemănător de art. 1535 din noul C.civ., potrivit cărora "în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."
Totodată, fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, potrivit cu care "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.";
Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul reclamanților la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului, care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial. O astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.
Dacă actualizarea la inflație are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
Ca atare, reclamanții sunt îndreptățiți să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, iar aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești a fost stabilit prin lege, respectiv OG nr. 9/2000, în vigoare până la data de 01 septembrie 2011, când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2001 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care de asemenea întărește această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, se reține că dobânda legală(circumscrisă noțiunii de daune interese moratorii) se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului(existența unei ordonanțe de eșalonare a plății debitului nu poate înlătura îndreptățirea reclamanților la plata dobânzilor legale pentru sumele scadente stabilite prin hotărâri judecătorești, acest act normativ având ca efect numai amânarea executării obligației), indiferent dacă este sau nu prevăzută în vreun contract încheiat între părți.
În niciun caz acordarea dobânzii legale nu este condiționată de încheierea unei convenții în acest sens, indiferent cine este debitorul(persoană juridică de drept public sau privat ori persoană fizică) și fără a fi necesar a se face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale(condițiile răspunderii civile au fost verificate cu ocazia judecății inițiale, în urma căreia s-a stabilit debitul principal, iar existența noului prejudiciu, constând în beneficiul nerealizat ca urmare a nefolosirii sumelor datorate, este prezumată de dispozițiile legale menționate anterior).
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii prin OUG nr. 71/2009, poate fi privită ca o formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsura este dublată de suspendarea de drept a executării silite și depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, aceasta nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, afectează dreptul de proprietate al reclamanților, motiv pentru care aceștia este îndreptățită la plata dobânzilor pentru sumele datorate de la data promovării acțiunii și pentru viitor până la achitarea integrală a datoriei, aceasta reprezentând o reparare integrală a prejudiciului în sensul dispozițiilor conform celor arătate mai sus.
În acest sens Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat Decizia nr. 2/2014, prin care, admițând recursul în interesul legii, a statuat că "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1 și 2 teza 1, art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare";.
Față de cele reținute, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor salariale cuvenite conform sentinței civile nr. 1090/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Galați, irevocabilă, sumă calculată de la data de 24.03.2013 și până la data plății efective a debitului.
| ← Contestație împotriva menținerii măsurii arestării... | Sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce → |
|---|
