Tratamentul sancţionator mai blând. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 711 din data de 20.11.2014
Cum de la data nașterii raportului juridic contravențional de conflict și până la stingerea acestuia a intervenit o lege mai favorabilă, potrivit art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata petentă urmează să beneficieze de tratamentul sancționator mai blând, la individualizarea sancțiunii urmând a se avea în vedere faptul că sancțiunea aplicată este egală cu limita maximă prevăzută de legiuitor, limită care va fi avută în vedere de instanța de control judiciar, investită cu soluționarea recursului formulat de către organul constatator
În sarcina intimatei contraveniente, prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională s-a reținut că la data de 09.04.2012 ora 16,25, în zona DN 2B km 128+ 850 - Galați a fost controlat în trafic autovehiculul înmatriculat sub nr. …, utilizat de S.C. S.R.L., condus de numitul P D. În urma verificărilor s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier utilizează conducătorul auto mai sus menționat fără contract individual de muncă și că efectua transport de marfă divizibilă fără tichet de cântar eliberat de furnizor.
În drept, s-a apreciat că faptele constituie contravenții, potrivit art. 3 pct. 29 din HG nr. 69/2012, faptă pentru care a fost aplicată amenda contravențională în sumă de 18.000 lei și potrivit art. 5 lit. a din HG nr. 1373/2008, faptă pentru care a fost aplicată amenda contravențională în cuantum de 2.000 lei.
Judecătoria Galați a admis, în parte, plângerea contravențională formulată, a anulat în parte procesul verbal încheiat la data de 23.07.2012, a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 18.000 lei aplicate pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 29 din H.G. 69/2012 și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Instanța de fond a reținut că aspectele învederate de petentă în plângere, în sensul că, conducătorul auto nu era angajatul său, ci al societății de la care închiriase vehiculul, sunt confirmate de depoziția martorului audiat în cauză. În aprecierea credibilității declarației martorei instanța are în vedere faptul că nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere prevăzute expres și limitativ de art. 189 C.proc.civ., pentru a nu putea avea o astfel de calitate.
În recursul declarat de intimatul …., Tribunalul a reținut că obiectul contractului de închiriere nr. 1/01.03.2012, îl constituie locațiunea oneroasă a unui bun mobil, respectiv a autocamionului înmatriculat sub nr. …, deținut de S.C. R F S.R.L., bun cu privire la care se menționează că va fi folosit în interesul S.C. D I S.R.L. începând cu data de 01.03.2012.
Potrivit art. 2 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 1743/2001pentru aprobarea Normelor privind condițiile de utilizare a vehiculelor deținute temporar în scopul efectuării operațiunilor de transport rutier, transmiterea dreptului de folosință temporară a vehiculelor, cu titlu oneros, de către persoane fizice sau juridice cu domiciliul sau sediul în România ori în străinătate, numite locatori, unor operatori de transport cu sediul în România, numiți locatari, se face pe baza unui contract de închiriere. Contractul de închiriere prevăzut la alin. (1) se încheie în formă autentică, iar în cazul în care locatorul este persoană fizică, contractul de închiriere se înregistrează la administrația financiară în a cărei rază teritorială se află locatorul.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. d din Ordinul mai sus menționat, un vehicul se consideră vehicul închiriat dacă sunt îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții inclusiv acela de a fi condus de personalul angajat al locatarului. Această condiție se justifică tocmai în vederea stabilirii calității de vehicul închiriat, calitate care, potrivit art. 4 lit. b din ordin se probează atât cu următoarele documente, care trebuie să se afle la bordul vehiculului:
a) contractul de închiriere sau un extras legalizat al acestuia, care conține numele locatorului, numele locatarului, data și durata contractului, numărul de înmatriculare al vehiculului;
b) legitimația de serviciu a conducătorului auto sau o adeverință din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport locatar, numele angajatului și numele angajatorului, precum și durata contractului de muncă.
Cum în cauză autocamionul închiriat intimatei petente nu era condus de un angajat al acesteia, se justifică reținerea în sarcina acesteia a contravenției prevăzute de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012, potrivit căruia utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără contract individual de muncă, aviz medical și/sau aviz psihologic valabile în conformitate cu legislația în vigoare reprezintă o încălcare foarte grave a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune.
Pentru aceste considerente soluția instanței de fond vizând înlăturarea contravenției mai sus menționate și exonerarea intimatei petente de la executarea sancțiunii contravenționale aplicate este nelegală.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că la data de 24.02.2014 a intrat în vigoare H.G. nr. 76/05.02.2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum și a sancțiunilor și măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, potrivit art. II din actul normativ menționat.
Astfel, prin art. I pct. 4 din H.G. 76/2014 au fost aduse modificări normelor de sancționare a faptelor prev. de art. 3 pct. 1 - 9, 11, 14 și 18 - 32, contravenții care, potrivit modificării intervenite se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, față de limitele sancționatorii stabilite inițial pentru contravenția reținută în prezenta cauză, potrivit art. 6 alin. 1 și 2 lit. a din H.G. nr. 69/2012 (nemodificată) - respectiv amenda de la 14.000 la 18.000 lei, H.G. 76/2014, intrată în vigoare la data de 24.02.2014, reprezintă o lege contravențională mai favorabilă care devine incidentă, conform art. 15 alin. 2 din Constituția României și în ceea ce privește fapta reținută în sarcina intimatei petente.
Cum de la data nașterii raportului juridic contravențional de conflict și până la stingerea acestuia a intervenit o lege mai favorabilă, potrivit art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, intimata petentă urmează să beneficieze de tratamentul sancționator mai blând, la individualizarea sancțiunii urmând a se avea în vedere faptul că sancțiunea aplicată este egală cu limita maximă prevăzută de legiuitor, limită care va fi avută în vedere de instanța de control judiciar, investită cu soluționarea recursului formulat de către organul constatator
În consecință , văzând și dispozițiile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată și, în rejudecare, va menține contravenția prevăzută de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012. În baza art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, va reduce cuantumul amenzii aplicate pentru contravenția prev. de art. 3 pct. 29 din H.G. nr. 69/2012, modificată prin H.G. 76/2014, de la 18.000 lei la 12.000 lei și va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
| ← Recurs impotriva Incheierii de suspendare a judecarii cauzei... | Recurs exercitat conform art. 3041 C.pr.civ. Dovedirea de către... → |
|---|
