Curator. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MANGALIA Hotărâre nr. 366 din data de 03.03.2014
DOSAR NR. …….
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. ……..
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE ……….
PREȘEDINTE: ……..
GREFIER: ………..
Pe rol se află soluționarea cererii de numire curator special formulată de petenta B. F.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de …… și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța, pentru a oferi posibilitatea apărătorului petentei să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de …….., dată la care s-a pronunțat.
I N S T A N Ț A
Asupra excepției de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. …….. petenta B. F. a solicitat instanței instituirea curatelei și pe cale de consecință autorizarea sa pentru a reprezenta în calitate de curator pe minora B. A.-G. și pe minorul B. C.-C. la încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafață de 10 ha situat în …….., județul Constanța.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 raportat la 192 C. pr.civ. și art. 105 C.civ.
Cererii i-au fost anexate în copie următoarele înscrisuri: plan de amplasament și delimitare a imobilului, plan de încadrare în zonă, dispoziție primar de numire curator, cartea de identitate a petentei, certificat de moștenitor, certificate de naștere, certificat de căsătorie, titlu de proprietate, documentație cadastrală, încheiere de carte funciară.
La termenul de astăzi instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepție pentru soluționarea căreia instanța reține împrejurarea că numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale a fost dată de legiuitor, până la edictarea dispozițiilor legale privind organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie, în competența autorității tutelare, organ fără atribuții jurisdicționale.
Prin concluzii scrise petenta a solicitat respingerea excepției arătând că dispozițiile art. 229, alin. 3 din Legea nr. 71/2011 are în vedere actele de administrare, pe când în speță se solicită autorizarea unor acte de dispoziție. Totodată petenta susține că dispozițiile art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
Arată petenta că dispozițiile art. 229¹, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 83, lit. j din Legea nr. 76/2012 deoarece au același conținut ca art. 114 din C.pr.civ. iar prevederile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 trebuie coroborate cu prevederile art. 114 din C.pr.civ.
În susținerea cererii petenta a depus practică judiciară.
Cu privire la capătul de cerere referitor la numirea curatorului special, instanța constată că potrivit art. 229 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară iar potrivit art.229 alin.32 din Legea nr. 71/2011, introdus prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, " Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță";.
Referitor la solicitarea petentei de a autoriza încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafață de 10 ha situat în Pecineaga, județul Constanța, instanța reține că:
Art. 265 C.civ. Instanța competentă: Toate măsurile date prin prezenta carte (Cartea a II-a Despre familie) în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile corespunzător.
Art. 107 C.civ. Instanța de tutelă: (1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă.
Art. 229, alin. 1 și 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil:
Organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.
Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuțiile instanței de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorității tutelare.(la data 01-iul-2013 Art. 229, alin. (3) din capitolul X modificat de Art. 1, punctul 2. din Legea 214/2013 )
După cum se observă, alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011 reglementează două ipoteze: 1. exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului și 2. supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia.
Prima ipoteză - exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului - are în vedere punctul 3 din cadrul secțiunii a IV- a din cadrul Capitolului II, Titlul III, Cartea I, articolele 140-150 C.civ. intitulat Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului, prin care este reglementată atât încheierea actelor juridice de dispoziție ( art. 144 - 147 C.civ.), cât și a celor de administrare ( art. 142 și 143, 145-147 C.civ.) de către tutore în numele minorului sau de către minor cu încuviințarea scrisă a tutorelui, cu distincțiile corespunzătoare referitoare la necesitatea existenței autorizării de către instanța de tutelă. Problema autorizării din partea instanței de tutelă pentru ca tutorele să încheie acte juridice referitoare la bunurile minorului este reglementată expres prin articolul 145 C.civ. - Autorizarea instanței de tutelă.
Prin urmare, situațiile în care se solicită autorizarea instanței de tutelă pentru ca tutorele să încheie în numele minorului anumite acte de dispoziție, trebuie încadrată în această primă ipoteză a alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011.
Cea de-a doua ipoteză supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului - are în vedere secțiunea a V- a din cadrul Capitolului II, Titlul III, Cartea I, articolele 151-155 C.civ. - Controlul exercitării tutelei.
Potrivit art. 151, alin. 1 C.civ.: Instanța de tutelă va efectua un control efectiv și continuu asupra modului în care tutorele și consiliul de familie își îndeplinesc atribuțiile cu privire la minor și bunurile acestuia., iar conform art. 152, alin. 1 C.civ.: Tutorele este dator să prezinte anual instanței de tutelă o dare de seamă despre modul cum s-a îngrijit de minor, precum și despre administrarea bunurilor acestuia.
Prin urmare, supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile minorului are în vedere analizarea de către instanța de tutelă a dării de seamă întocmite de către tutore iar nu încheierea de acte juridice de administrare care este avută în vedere de prima ipoteză a alin. 3 al art. 229 din Legea nr. 71/2011( exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului).
Concluzionând, întrucât Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară nu a fost modificată în sensul reglementării modului de organizare sau funcționare a instanței de tutelă, competența de soluționare a cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă a încheierii de către tutore în numele minorului a unor acte de dispoziție nu revine instanțelor judecătorești, ci autorității tutelare conform art. 229, alin. 1 și alin. 3 teza I din Legea nr. 71/2011.
Coroborarea art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 cu art. 114 C.pr.civ. nu se poate face în sensul în care se atribuie instanței de judecată competența de a se pronunța ca instanță de tutelă în cazul autorizării încheierii de acte juridice de dispoziție cum este cazul în speță, întrucât art. 114 C.pr.civ. are în vedere competența teritorială alternativă, pe când art. 1, pct. 2 din Legea nr. 214/2013 o are în vedere pe cea generală a instanțelor judecătorești.
Prin urmare, pentru ca o instanță să poată fi competentă alternativ este necesar, în mod logic, ca ea să fie competentă general, adică legea să îi permită să judece o asemenea cerere. Or, în speța de față, legiuitorul a ales să amâne darea în competența instanțelor judecătorești o cerere cum este cea de față, aceasta urmând să fie soluționată de autoritatea tutelară.
În legătură cu susținerea petentei potrivit căreia dispozițiile art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 au fost abrogate prin art. 76 din Legea nr. 76/2012 din momentul intrării în vigoare a Codului de procedură civilă - 15.02.2013 -, aceasta nu poate fi primită pentru simplul motiv că art. 76 din Legea nr. 76/2012 și art. 229, alin. 2 din Legea nr. 71/2011 nu au același domeniu de reglementare, ci articolul corespunzător art. 76 din Legea nr. 76/2012 este art. 229, alin. 3 din Legea nr. 71/2011, acest ultim text legal fiind modificat la data de la data 01-iul-2013, deci ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, în forma în care cererile cum sunt cea în speță sunt scoase din sfera de competență a instanțelor judecătorești și date în competența autorității tutelare.
În conformitate cu dispozițiile art. 529 alin.1 Cod procedură civilă, instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.
De asemenea, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 Cod pr. civilă, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești iar potrivit art. 131 alin.1 din același act normativ, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de judecător în orice stare a pricinii.
Față de considerentele anterior expuse, instanța apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată, numirea curatorului special șu autorizarea autorizarea sa pentru a reprezenta în calitate de curator pe minora B. A.-G. și pe minorul B. C.-C. la încheierea contractului de partaj voluntar având ca obiect imobilul teren în suprafață de 10 ha situat în ……….., județul Constanța, fiind, la data formulării cererii, un atribut al autorității tutelare iar nu de competența instanțelor de judecată.
Pe cale de consecință și văzând dispozițiile art. 132 alin. 4 Cod procedură civilă dar și împrejurarea că autoritatea tutelară nu reprezintă un organ cu atribuții jurisdicționale, instanța va admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petentă, urmând ca petenta să se adreseze Autorității tutelare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta B. F.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Mangalia.
Pronunțată în ședință publică, azi, ……….
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plangere Contravențională. Jurisprudență Plângeri prealabile | CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
