Decizie de concediere. Cauză neserioasă. Anularea deciziei, reintegrarea în postul avut anterior şi acordarea de despăgubiri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 12/R din 7 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 10.547 din 15.10.2012 a Tribunalului Cluj. a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta R.A.T. CLUJ şi a fost obligat reclamantul la plata sumei de 10.922. 91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată-onorar avocaţial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin decizia de concediere nr. 101/31.08.2011 pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 06.10.2011, întrucât condiţiile economice actuale, respectiv reducerea bugetului de venituri şi cheltuieli ale unităţii şi reducerea de alocări bugetare stabilite prin hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr.36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salariu şi scăderea numărului de clienţi ai serviciului centralizat de producerea energiei termice, precum şi gestionarea din punct de vedere economic a costurilor, realizate de clienţii actuali, au condus la o scădere a producţiei realizate în unitate, situaţie care are influenţe în bugetul unităţii precum şi asupra activităţii de relaţii cu clienţii din cadrul regiei.
Din organigrama unităţii la data de 22.07.2011 (anterior desfiinţării locului de muncă al reclamantului) şi la data de 31.08.2011 - data desfiinţării locului de muncă rezultă că în cadrul serviciului comercial existau 12 salariaţi TESA şi 14 salariaţi muncitori din care la biroul relaţii cu clienţii erau 7 salariaţi TESA şi 2 salariaţi muncitori la data de 22.07.2011, iar la data de 31.08.2011 în cadrul aceluiaşi serviciu existau 11 salariaţi TESA şi 13 salariaţi muncitori, din care la biroul relaţii clienţi erau 6 salariaţi TESA şi 1 salariat muncitor.
Această structură de personal se regăseşte şi în prezent în cadrul biroului relaţii cu clienţii, respectiv 6 salariaţi TESA şi un salariat muncitor.
După cum se poate observa, numărul salariaţilor TESA este mai puţin cu unul începând cu
31.08.2011 faţă de 22.07.2011.
Prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr.36/2011 a fost alocat pârâtei un buget privitor la cheltuielile de personal pentru anul 2011 diminuat cu 20% faţă de anul 2010, iar din planul resurselor bugetare în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul rezultă o scădere a producţiei de energie termică realizată/vândută de la 321.042 gigacalorii energie realizată în anul 2010 la 300.000 gigacalorii energie realizată în anul 2011 şi o scădere a veniturilor regiei de la 100.480(mii lei) realizate în 2010 la 90.500 (mii lei) în anul 2011.
Ca urmare a sumei alocate şi ca urmare a scăderii producţiei de energie termică şi a veniturilor, Consiliul de administraţie al pârâtei a decis la data de 31.08.2011 o restructurare a unor zone de activitate, aşa cum rezultă din nota de fundamentare nr. 5356/31.08.2011. Prin Hotărârea nr.9/31.08.2011 Consiliul de administraţie al pârâtei a hotărât desfiinţarea unui post de economist şi a unui post de ajutor programator din zona adiacentă serviciilor de relaţii cu clienţii din cadrul serviciului comercial.
Reducerea alocărilor bugetare privind cheltuielile cu personalul regiei stabilite de Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca prin Hotărârea nr.36/2011 şi scăderea producţiei de energie termică realizată şi vândută şi scăderea veniturilor regiei în anul 2011 faţă de anul 2010 constituie cauze reale şi serioase care au determinat desfiinţarea unui post de economist din cadrul serviciului relaţii cu clienţii.
Sub acest aspect decizia contestată întruneşte condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul Muncii şi urmează să fie menţinută.
Din declaraţia martorei propusă de către reclamant rezultă că pârâta i-ar fi cerut acestuia să semneze un act adiţional la contractul individual de muncă care se referea la reducerea drepturilor salariale, că reclamantul ar fi solicitat un termen de gândire după care a fost chemat să semneze decizia contestată pe care martora a văzut-o, că directorul pârâtei i-a adus reclamantului la cunoştinţă faptul că s-a emis decizia contestată datorită nesemnării actului adiţional şi nu datorită reducerii producţiei şi că volumul de muncă din cadrul biroului relaţii cu clienţii nu a scăzut, ci dimpotrivă este acelaşi, datorită reducerii producţiei şi a scăderii n umărului de clienţi.
Această declaraţie urmează să fie înlăturată, întrucât din actele existente la dosar rezultă cu certitudine scăderea numărului de clienţi ai regiei, scăderea producţiei, scăderea veniturilor regiei şi micşorarea bugetului alocat de autoritatea publică locală.
Deoarece, instanţa nu a dispus anularea ca nelegală sau netemeinică a deciziei de concediere, reclamantul nu a putut fi pus în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere şi nici nu este îndreptăţit la plata drepturilor salariale solicitate, întrucât nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii republicat. Văzând şi prevederile art. 274 C.pr.civ..
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.D., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă modificarea în tot a sentinţei şi să se dispună admiterea acţiunii, anularea deciziei de concediere nr. 101 din 31.08.2011, reîncadrarea recurentului în funcţia avută
anterior concedierii. obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate. majorate şi reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în baza contractului individual de muncă nr. 16948/2000. de 6.11.2011 şi până la reîncadrarea efectivă; înlăturarea din sentinţă a obligării acestuia să achite intimatei suma de 10.922.91 lei cheltuieli de judecată şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că desfiinţarea locului de muncă al reclamantului nu a avut o cauză serioasă întrucât în perioada aprilie - iunie 2011 în cadrul Serviciului Comercial au fost înfiinţate şi ocupate 2 posturi de economist. respectiv postul nr. 48 din statul de funcţii a fost ocupat de P.A.E.. iar postul nr. 54 din statul de funcţii a fost ocupat de G.A.M..
În opinia recurentului desfiinţarea postului său nu a avut o cauză reală întrucât prin Hotărârea nr. 8/22.07.2011. adoptată urmare referatului nr. 4508/22.07.2011 întocmit de directorul tehnic-producţie. Consiliul de administraţie al intimatei a hotărât concedierea a 27 de salariaţi pentru atingerea obiectivului de încadrare în bugetul de venituri şi cheltuieli. a aprobat noua structură a unităţii în organigrama căreia reclamantul ocupa postul nr. 57. a aprobat măsurile de organizare ale serviciilor. iar în cadrul Serviciului Comercial a fost unificată activitatea birourilor comercial. achiziţii publice şi relaţii clienţi.
S-a mai invocat referitor la caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă. că una dintre persoanele nou angajate i-a fost dată recurentului spre îndrumare. iar ulterior a fost concediat. fiind evidentă intenţia pe care angajatorul o avea încă din aprilie 2011 de a-l concedia. însă la acea dată nu avea o altă persoană care să îi preia sarcinile de serviciu.
Contrar celor menţionate în preambulul deciziei de concediere. în cadrul Regiei erau disponibile locuri de muncă compatibile cu pregătirea profesională a recurentului. respectiv era vacant postul nr. 39 din statul de funcţii - contabil la Serviciul Financiar - Contabil.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată arătând că acestea nu au fost dovedite (factura fiscală depusă fiind pentru un alt contract de asistenţă decât cel menţionat pe delegaţia avocaţială). sunt exagerate faţă de activitatea concretă desfăşurată de avocat şi au fost acordate cu încălcarea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 274. 304 pct. 9. 3041. 312 Cod procedură civilă. art. 65 alin. 2 şi 83 din Codul muncii.
Intimata R.A.T. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reţine următoarele:
Conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat. din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia”. Alin.(2) din acelaşi articol prevede că „Desfiinţarea locului de munca trebuie să fie efectivă şi sa aibă o cauză reală şi serioasă”.
Desfiinţarea locului de muncă este reală când este determinată de motive obiective. cum ar fi de exemplu dificultăţi economice. transformări tehnologice. reorganizarea activităţii. De asemenea. pentru a fi îndeplinită condiţia de legalitate a cauzei serioase a desfiinţării locului de muncă aceasta trebuie să aibă la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi să nu disimuleze realitatea.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond. în cuprinsul deciziei de concediere (fila 45 dosar fond) s-a menţionat că motivele pentru care s-a dispus desfiinţarea locului de muncă al recurentului sunt: „condiţiile economice actuale. respectiv reducerea bugetului de venituri şi cheltuieli a unităţii şi reducerile de alocări bugetare stabilite prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca nr. 36/2011 au condus inclusiv la reducerea fondului de salarii al Regiei pentru anul în curs” şi. respectiv „scăderea numărului de clienţi ai serviciului centralizat de producere a energiei termice. precum şi gestionarea. din punct de vedere economic a costurilor. realizată de clienţii actuali. au condus la o scădere a producţiei realizate de unitate. situaţie ce are influenţe în bugetul unităţii. precum şi asupra activităţii de relaţii cu clienţii din cadrul Regiei”.
Referitor la primul dintre cele două motive. Curtea constată în primul rând că bugetul de venituri şi cheltuieli al intimatei pentru anul 2011 a fost aprobat de Consiliul Local Cluj-Napoca prin Hotărârea nr. 36/22.02.2011 (filele 52-54). iar concedierea recurentului a fost dispusă după
aproximativ 6 luni în 31.08.2011, astfel încât măsura reducerii bugetului intimatei, inclusiv cu privire la cheltuielile de personal, nu poate justifica prin ea însăşi desfiinţarea postului.
În plus, aşa cum s-a arătat în memoriul de recurs, prin Hotărârea nr. 8/22.07.2011 a Consiliului de administraţie al R.A.T. Cluj s-a aprobat reorganizarea intimatei pe baza Notei de fundamentare nr. 4508/22.07.2011, dispunându-se ca măsuri de reducere a cheltuielilor de personal reducerea primelor de vacanţă, de Crăciun şi de Paşti, anularea ajutorului pentru energia termică, reducerea zilelor de concediu de odihnă, reducerea programului de lucru al tuturor salariaţilor cu 6 zile lucrătoare în perioada august-decembrie 2011. Deşi din nota de fundamentare menţionată anterior rezultă, contrar celor menţionate în recurs, că intimata a dispus concedierea a 27 de salariaţi anterior datei de 22.07.2011, susţinerile recurentului în sensul că cea de-a doua reorganizare disimulează realitatea pentru a se crea aparenţa desfiinţării legale a postului său întrucât la un interval foarte scurt de timp după reorganizarea intimatei s-a dispus în 31.08.2011 o nouă reorganizare a acesteia, sunt întemeiate în opinia instanţei de recurs.
Astfel, fără a pune în discuţie oportunitatea reorganizării în sine, din probele administrate în cauză nu rezultă care este motivul pentru care în data de 22.07.2011 s-a considerat că se poate menţine numărul angajaţilor pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, luându-se alte măsuri de reducere a cheltuielilor de personal, iar în 31.08.2011 s-a desfiinţat postul recurentului tot pentru încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Mai mult, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă de la filele 58-61, în data de
29.07.2011 intimata a angajat pe o funcţie similară cu a reclamantului, de economist, o altă persoană (P.A.E.), care şi-a început activitatea în 30.08.2011, cu o zi înainte de emiterea deciziei de concediere a recurentului, ceea ce reprezintă încă o dovadă în sensul că desfiinţarea postului ocupat de recurent nu a avut o cauză serioasă. Faptul că anterior această salariată şi-a desfăşurat în fapt activitatea în cadrul R.A.T. Cluj, care avea un contract de prestări servicii cu fostul său angajator, SC M.C.E. SRL, nu poate să conducă la o altă concluzie, întrucât intimata nu avea obligaţia să încheie raporturi de muncă cu această persoană.
Referitor la al doilea motiv menţionat în decizia de concediere pentru desfiinţarea postului recurentului, Curtea reţine că atât în decizia de concediere, cât şi în Nota de fundamentare nr. 5356/31.08.2011 se menţionează în mod generic scăderea numărului de clienţi şi a producţiei realizate de unitate, fără ca aceste motive să fie detaliate pentru a se aprecia în concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii dispuse, în condiţiile în care art. 79 din Codul muncii prevede în mod expres că „în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere”. În raport de aceste dispoziţii depunerea în cursul exercitării controlului judecătoresc cu privire la decizia de concediere a unor înscrisuri pentru a dovedi situaţia economică a intimatei nu este de natură a complini omisiunea menţionată anterior din decizia de concediere.
De asemenea, aşa cum a arătat recurentul, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 45 şi 46 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, Curtea apreciază că, în condiţiile în care anterior datei de 31.08.2011 în cadrul Biroului Relaţii Clienţi erau două posturi de economist (unul ocupat de recurent, iar altul de G.A.M.) intimata trebuia să respecte la aplicarea efectivă a concedierii criteriile prevăzute de art. 46 din contractul colectiv de muncă menţionat, prevedere care a fost, de altfel, menţionată în decizia de concediere, fără însă să se indice în mod concret care este criteriul care a determinat desfiinţarea postului recurentului şi nu cel al celeilalte persoane angajate ca economist. Apărările pârâtei formulate prin întâmpinarea de la fondul cauzei în sensul că s-a avut în vedere criteriul prevăzut de art. 46 alin. 1 lit. a din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate referitor la desfacerea contractelor colective de muncă ale angajaţilor care au fost sancţionaţi în ultimele 24 de luni anterioare momentului concedierii nu pot fi luate în considerare faţă de dispoziţiile exprese ale art. 79 din Codul muncii (citate anterior) întrucât nu au fost cuprinse în decizia de concediere şi, oricum, sunt nefondate întrucât sancţionarea disciplinară a reclamantului a fost dispusă anterior termenului de 24 luni, respectiv în 09.06.2009.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că intimata nu a respectat dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, concedierea recurentului fiind nelegală, motiv pentru care urmează a fi anulată în temeiul art. 78 din Codul muncii.
Drept urmare, reţinând incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinţei civile nr. 10.547 din 15.10.2012 a Tribunalului Cluj, care va fi modificată în întregime, în sensul că se va admite acţiunea civilă formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta R.A.T. CLUJ şi, în consecinţă, se va anula Decizia nr. 101/31.08.2011 emisă de pârâtă.
În temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii se va obliga pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.
În conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. 2 din Codul muncii se va obliga pârâta să reintegreze reclamantul pe postul deţinut anterior concedierii - economist.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga pârâta, ca parte aflată în culpă procesuală, la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
| ← Cadru didactic. Indemnizaţia de concediu de odihnă aferent... | Acţiune pentru restituirea sumei încasate de salariat în baza... → |
|---|
