Cadru didactic. Indemnizaţia de concediu de odihnă aferent anului 2009/2010. Acordare nediminuată cu procentul de 25% prevăzut de art. 1 din Legea nr. 118/2010 şi pentru partea de concediu efectuată ulterior datei de 3
| Comentarii |
|
iulie 2010
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 10/R din 7 ianuarie 2013
Prin sentinţa civilă nr.1588 din 19.01.2012 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Baia Sprie. Primarul oraşului Baia Sprie invocată de aceştia prin întâmpinare.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul ... din Învăţământ Maramureş. în contradictoriu cu pârâţii Şcoala ... Baia Sprie. Şcoala ... Baia Mare. Şcoala ... Baia Mare. Primarul oraşului Baia Sprie. Consiliul Local Baia Sprie. Consiliul Local Baia Mare. Primarul municipiului Baia Mare şi. în consecinţă au fost obligaţi pârâţii unităţi şcolare. să calculeze şi să plătească indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă anului şcolar 2009-2010. pentru membrul de sindicat reprezentat de reclamant: M.C.. în cuantum integral. fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010. actualizată în funcţie de indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii.
Au fost obligaţi ceilalţi pârâţi să asigure unităţilor de învăţământ sumele necesare pentru plata diferenţelor mai sus-menţionate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 1 din HG nr. 538/2001 „începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia cheltuielilor suportate de la bugetul de stat”.
Art. 167 al. 3 din Legea nr. 84/1995 prevede că „Finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat care cuprinde şi cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu şi primele de vacanţă se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ”.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din Legea nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 alin. 1 din aceeaşi lege autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi deliberative.
Pârâţii consiliile locale au fost chemaţi în judecată ca pârâţi datorită calităţii de finanţator ai instituţiei de învăţământ, iar primarii în calitate de ordonatori principali de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată şi la dispoziţiile legale menţionate care stabilesc în sarcina consiliului local obligaţia de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate.
Trecând la soluţionarea fondului cauzei, examinând actele de la dosar tribunalul a constatat următoarele:
Membra de sindicat reprezentată de reclamant este cadru didactic, la unităţile şcolare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceasta a beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „concediul anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv universitare, cu o durată de cel puţin 62 de zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale.”
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş 2008-2009, în vigoare şi pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariaţii vor primi o indemnizaţie ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Indemnizaţia nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. Indemnizaţia de concediu se acordă salariatului cu cel puţin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizaţia de concediu se plăteşte cu cel puţin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrul de sindicat reprezentat în prezenta cauză, indemnizaţia de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puţin 5 zile anterior datei de 14.06.2010.
Din actele depuse la dosar şi din adeverinţa eliberată de unitatea şcolară, se constată că indemnizaţia de concediu a fost plătită ulterior intrării în concediu.
Faţă de cuantumul indemnizaţiei la care membrul de sindicat este îndreptăţit, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, aşa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Şcolar al judeţului Maramureş 2008-2009, indemnizaţia plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, „cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%”.
Legea nr. 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/30.06. 2010, data intrării în vigoare a acesteia fiind 03.07.2010.
În condiţiile în care plata indemnizaţiei de concediu pentru membrul de sindicat reprezentat de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, după modalitatea de calcul a acesteia aşa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greşită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizaţiei s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Primarul Oraşului Baia Sprie, Consiliul Local Baia Sprie, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare.
Prin recursul comun declarat de pârâţii Primarul Oraşului Baia Sprie, Consiliul Local Baia Sprie s-a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii în contradictoriu cu aceştia pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Învederează recurenţii că nu au obligaţia de a asigura din bugetele proprii decât cheltuielile complementare ale unităţilor de învăţământ aflate în raza de activitate administrativ teritorială.
În privinţa fondurilor necesare asigurării salarizării, precum şi altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic, menţionează că acestea, sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde, sunt repartizate instituţiilor de învăţământ, acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează şi gestionează sumele astfel dobândire fiecare unitate de învăţământ întocmindu-şi bugetul propriu.
Conform art.167 al 1 din Legea Învăţământului 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor judeţene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului şi asistenţa tehnică a inspectoratelor şcolare.
Gestiunea sistemului de salarizare din învăţământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate (Legea Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învăţământ, art.2)
De asemenea, recurenţii invocă lipsa calităţii de angajatori, respectiv fac trimiteri la practica judiciară în materie.
Prin recursul comun declarat, pârâţii Consiliul Local al mun. Baia Mare şi Primarul mun. Baia Mare s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile, Curtea de Apel Cluj constată următoarele:
Recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al mun. Baia Mare şi Primarul mun. Baia Mare este tardiv.
Sentinţa civilă nr. 1588 din 19 octombrie 2012 a Tribunalului Maramureş, a fost comunicată acestor pârâţi recurenţi, conform dovezilor de primire la data de 05.11.2012, iar recursul a fost formulat de aceste părţi la 23.11.2012, în afara termenului de recurs de 10 zile prevăzut de art.215 din Legea nr. 62/2011.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea de Apel Cluj va respinge în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.215 din Legea nr. 62/2011, recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al mun. Baia Mare şi Primarul mun. Baia Mare ca tardiv.
Recursul comun declarat de pârâţii Primarul Oraşului Baia Sprie, Consiliul Local Baia Sprie este nefondat.
Criticile aduse de pârâţi hotărârii atacate nu pot fi primite, având în vedere ansamblul dispoziţiilor legale incidente în materie, din care rezultă faptul că fiecare dintre pârâţi, are pe segmentul lui de activitate atribuţii specifice în ceea ce priveşte asigurarea, calcularea şi plata sumelor reprezentând drepturi salariale.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din Codul muncii coroborat cu dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, calitatea de angajator aparţine unităţii de învăţământ, şi prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligaţia de a efectua calculul şi plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligaţii este dependentă de asigurarea finanţării corespunzătoare de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale. Or,
pentru aceasta sunt prevăzute prin dispoziţii legale speciale atribuţii specifice în sarcina instituţiilor pârâte.
Aşadar, referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local al Oraşului Baia Sprie, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 potrivit cărora finanţarea de bază (care include şi cheltuielile de personal) a unităţilor de învăţământ de stat este asigurată prin bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe a cărui rază îşi desfăşoară activitatea. din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale. Conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat”.
Totodată. potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat „finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea. de la bugetul de stat şi din alte surse. potrivit legii”.
De asemenea în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001. aprobată prin Legea nr. 374/2001. începând cu anul 2001. finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea.
Prin urmare. sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamanţilor rămâne bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ. fiind fără relevanţă din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecăţii. calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât Consiliul Local rezultă şi din dispoziţiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001. care stabilesc că acesta este cel care aprobă. la propunerea primarului. bugetul local şi asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.
Aşadar. atribuţiile prevăzute pentru Consiliul Local. prin actele normative menţionate se circumscriu obligaţiei de „asigurare”. pârâtul recurent. având astfel calitate procesuală pasivă.
Primarul Oraşului Baia Sprie este de ordonator principal de credite al bugetului oraşului. conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 şi. în mod evident. în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale. respectiv Baia Sprie. art. 62 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice. cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. precum şi în justiţie”. cele două atribuţii neputând fi disociate.
În consecinţă. Curtea observă că pârâţii nu au fost chemaţi în judecată în calitate de angajatori. ci în calitate de ordonatori de credite (finanţatori). doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea procesuală.
Nu prezintă relevanţă în cauză practica judiciară invocată de către recurenţi. câtă vreme în actuala reglementare aceasta nu constituie izvor de drept.
Având în vedere considerentele expuse. în temeiul art. 312 al. 1 cod de procedură civilă. Curtea va respinge recursul acestor pârâţi ca nefondat.
Nota 1. În acelaşi sens. Curtea de Apel Cluj. Secţia I-a civilă. deciziile civile nr. 11/R din 7 ianuarie 2013. nr. 52/R din 9 ianuarie 2013
Nota 2. Decizia este contrară Deciziei nr. 20/2010 a Secţiilor Unite ale Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie.
| ← Cadru didactic cu peste 25 de ani vechime în învăţământ... | Decizie de concediere. Cauză neserioasă. Anularea deciziei,... → |
|---|
