DEDUCEREA PERIOADEI EXECUTATE ÎN STRĂINĂTATE. RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRILOR PE CALE INCIDENTALĂ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 836 din data de 26.10.2015
Prin decizia nr. 836/26.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția Penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 329/193/2015 a fost admis apelul declarat de inculpatul BCI împotriva sentinței penale nr.2 din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr.329/193/2015.
A fost desființată în totalitate sentința penală apelată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, Tribunalul Botoșani și în temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2 din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosar nr. 329/193/2015 s-a respins cererea având ca obiect recunoașterea hotărârii străine (sentința penală din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană) formulată de petentul BCI, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanța de fond la data de 14.01.2015, petentul BCI, prin apărător ales, a solicitat recunoașterea sentinței din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 și 3 luni închisoare, și deducerea perioadei executate în Italia din pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o execută în prezent, aplicată prin decizia nr. 772/18.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 2633/86/2009.
La cerere au fost anexate rezoluția nr. 2320/II/5/2010 din 17.12.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și înscrisuri privind condamnarea din străinătate.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, petentul a solicitat doar recunoașterea hotărârii penale străine pronunțate de Tribunalul Lecco la data de 27.10.2008, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și fals în înscrisuri. Petentul a depus la dosar copia sentinței penale nr. 76/F din 15.02.2011 a Curții de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală pronunțată la data de 27.10.2008 Tribunalul Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, s-a dispus condamnarea petentului BCI la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare și 2.200 euro amendă, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 81, art. 110 Cod penal italian, art. 3 alin. 2 pct.8, art. 4 pct. 1 și 7 din Legea nr. 75/1958 și a infracțiunilor prev. de art. 110, art. 447 și art. 482 Cod penal italian.
În fapt, s-a reținut că împreună cu mai multe persoane, prin mai multe acțiuni efectuate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către SR, SI și o persoană T rămasă neidentificată, pe care le-a constrâns să dea banii câștigați sub amenințarea vor fi bătute.
De asemenea, s-a mai reținut că, singur sau împreună cu o persoană rămasă neidentificată, a produs și falsificat un permis de conducere aparent eliberat de autoritatea română competentă pe numele lui SD.
Petentul a mai fost condamnat și la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința din 15.01.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 385 alin. 1 și 3 Cod penal italian, constând în aceea că la data de 11.01.2009 a părăsit imobilul în care se afla în arest la domiciliu, fără permisiunea autorității judiciare.
Cele două pedepse au fost contopite potrivit legislației italiene, așa încât, potrivit mandatului de executare a pedepselor concurente nr. 1621/2000 RES, pedeapsa principală este de 3 ani și 9 luni închisoare și 2.200 euro amendă.
Prin sentința penală nr. 76/F din 15.02.2011 a Curții de Apel București s-a respins, ca nefondată, sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea în România a persoanei condamnate BCI în vederea executării pedepselor cu închisoare aplicate prin sentința din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalului Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, definitivă la data de 11.12.2008, și prin sentința din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Milano, definitivă la data de 19.03.2009.
S-a reținut că nu este satisfăcută condiția reglementată de art. 129 lit. e din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Potrivit acestei dispoziții legale, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai dacă faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni și potrivit legii statului de executare. Or, infracțiunea pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Ordinar din Milano nu are echivalent în legislația română unde nu este incriminată și pedepsită fapta persoanei de a părăsi imobilul unde execută măsura privativă de arest la domiciliu.
Instanța de fond nu a primit nici solicitarea apărării de a fi recunoscută numai sentința pronunțată la data de 27.10.2008 Tribunalul Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, rămasă definitivă la data de 11.12.2008, prin s-a dispus condamnarea petentului BCI la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare. Instanța a constatat că prin cererea apărării se solicita practic schimbarea modalității în care statul de condamnare a stabilit cuantumul pedepsei de executat pentru infracțiuni concurente, respectiv prin cumul aritmetic, ceea ce contravine dispozițiilor legale, așa cum s-a stabilit și prin decizia în interesul legii nr. 23/12.10.2009 pronunțată de Î.C.C.J. Secțiile Unite.
Instanța de fond a mai arătat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința din 15.01.2009 a Tribunalului Ordinar din Milano, pentru o infracțiune care nu are corespondent în legislația română și-a pierdut identitatea, s-a diluat în pedeapsa finală de 3 ani și 9 luni închisoare, fiind parte componentă din aceasta, conform legislației statului italian, astfel încât nu se putea dispune transferul petentului pentru executarea doar a pedepsei de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană.
S-a mai arătat că, chiar în cazul s-ar aprecia a fi o cerere de conversiune a condamnării, nu i s-ar putea curs deoarece Republica Italiană, în baza declarației făcute în conformitate cu art. 3 pct. 3 din convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 18983, a exclus procedura schimbării pedepsei, inclusiv pentru cazurile în care este stat de condamnare.
În fața instanței de fond petentul a reiterat aceeași cerere de recunoaștere a sentinței penale din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare, pe care a formulat-o și în cadrul procedurii de transferare în România în vederea executării pedepsei finale de 3 ani și 9 luni închisoare în care este inclusă și cea de 3 ani și 3 luni închisoare.
Instanța de fond a constatat că situația juridică a petentului, cu privire la condamnarea din Republica Italia a rămas neschimbată, apreciindu-se astfel că argumentația Curții de Apel București este de actualitate.
Instanța de fond a apreciat că recunoașterea sentinței penale din data de 27.10.2008 a Tribunalului Lecco - Biroul Judecătorului pentru Cercetări Preliminare din Republica Italiană nu poate fi dispusă în condițiile în care pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare s-a diluat în pedeapsa finală de 3 ani și 9 luni închisoare, în care s-a inclus și o pedeapsă aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce nu are corespondent în legislația română, iar statul italian nu acceptă procedura schimbării pedepsei.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins cererea de recunoaștere hotărâre străină.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 30 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul BCI, pentru motivele expuse la acest termen de judecată și consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
În esență, inculpatul BCI a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat și recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile din Italia.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Botoșani în soluționarea cauzei pe fond și stabilirea competenței de soluționare a cererii inculpatului în favoarea Tribunalului Botoșani.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Condamnatul BCI a formulat cererea cu care a investit Judecătoria Botoșani arătând că infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 5 din 10 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 772 din data de 18.12.2014 a Curții de Apel Suceava sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală pronunțată la data de 27.10.20108 de Tribunalul Lecco, și cum din această ultimă pedeapsă a executat în Italia o perioadă de 1 an, 3 luni și 4 zile, solicită recunoașterea hotărârii penale străine, contopirea pedepselor aplicate și deducerea perioadei executate.
Curtea constată astfel că scopul pentru care condamnatul a formulat cererea este acela de a i se deduce perioada executată în străinătate, perioadă care nu poate fi dedusă din durata pedepsei pe care acesta o execută în prezent decât ca urmare a realizării concursului de infracțiuni.
Potrivit art. 585 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni.
Potrivit alin. 2 al art. 585 Cod procedură penală instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Cum instanța de executare a ultimei hotărâri este tribunalul (sentința penală nr. 5 din 10 ianuarie 2014 fiind pronunțată de Tribunalul Suceava), iar condamnatul se află în executarea pedepsei la Penitenciarul Botoșani, Curtea constată că în mod greșit Judecătoria Botoșani s-a considerat competentă, printr-o interpretare greșită a obiectului cauzei deduse judecății, motiv pentru care în temeiul art.421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va admite apelul formulat de inculpatul Boca Călin Iulian, va desființa în totalitate sentința penală apelată și în temeiul art. 585 alin. 2 Cod procedură penală va dispune rejudecarea cauzei de către instanța competentă, Tribunalul Botoșani.
La soluționarea cauzei, având ca obiect contopirea pedepselor, Tribunalul Botoșani va avea în vedere și disp. art. 1401 alin. 2 din Legea 302/2004 care prevăd că recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare.
În temeiul art.275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se înaintează din fondul Ministerului Justiției în fondul Baroului Suceava.
| ← CONFISCARE SPECIALĂ. CONSTITUIREA CA PARTE CIVILĂ A... | Imposibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară... → |
|---|
