Imposibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară ulterior încetării contractului de management
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 236 din data de 22.10.2015
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iunie 2009, reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și Inspectoratul Școlar Județean Suceava, a solicitat să se dispună: anularea Ordinului nr. 6307 din 17 decembrie 2008 emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului; anularea Deciziei nr. 1269 din 10 decembrie 2008 emisă de Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava și reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii acestor acte cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii actelor și până la data reintegrării sale efective.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că, prin Decizia nr. 1269 din 10 decembrie 2008, Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava a dispus sancționarea sa disciplinară cu "destituirea din funcția de director al Seminarului Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava"; în care a fost numit prin Ordinul nr. 384 din 19 februarie 2007 emis de Ministerul Educației și Cercetării. În opinia sa, Decizia contestată este emisă în condiții de nelegalitate pentru motive ce țin de depășirea competenței organului emitent, în sensul că, potrivit art. 3 din Legea nr. 128/1997 - sancțiunea ce i-a fost aplicată putea fi dispusă numai de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - autoritate care a procedat la numirea în funcția de conducere a reclamantului, Inspectorul Școlar General având doar competențe de a iniția și propune aplicarea acestei sancțiuni.
Reclamantul a invocat și motive de netemeinicie a actelor administrative individuale criticate în sensul că, nu este dată fapta constând în "neîndeplinirea atribuțiilor specifice managementului școlar prin părăsirea nemotivată a unității școlare";, în condițiile în care au fost emise Decizia nr. 2305 din 2 septembrie 2008 și respectiv Decizia nr. 2993 din 12 noiembrie 2008 de către I.P.S. Pimen - Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților - iar reclamantul nu a făcut altceva decât să se conformeze prin predarea - primirea gestiunii la data de 15 noiembrie 2008 și prin preluarea catedrei de "religie"; cu normă întreagă la Colegiul de Informatică "Spiru Haret"; Suceava.
În întâmpinarea depusă la dosar (fila 7) pârâtul Ministerul Educației, Tineretului și Sportului a arătat - în principal - că cererea reclamantului având ca obiect anularea celor două acte administrative a rămas fără obiect întrucât prin Hotărârea nr. 4 din 26 mai 2011 a Colegiului de Disciplină - neatacată în instanță - s-a dispus anularea Deciziei nr. 1269 din 10 decembrie 2008 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Suceava. Cu privire la cererea reclamantului având ca obiect reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior și obligarea la plata drepturilor salariale de care a fost privat, a arătat că, în speță sunt incidente prevederile art. 136 (1) din Legea nr. 128/1997 - în sensul în care ocuparea posturilor de conducere în învățământul teologic și a catedrelor de religie se poate face numai în condițiile existenței acordului cultului respectiv, acord exprimat prin binecuvântarea acordată de conducerea Arhiepiscopiei respective, acord ce a fost retras reclamantului conform Deciziei nr. 57/2008 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților - situație ce face imposibilă repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii celor două acte administrative cu titlu individual.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Suceava - deși legal citat nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Prin sentința nr. 46 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Suceava a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ, a anulat Ordinul nr. 6307/2008 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii Ordinului cu obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești ce s-ar fi cuvenit reclamantului, calculate începând cu data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă a reclamantului și a constatat ca fiind rămas fără obiect punctul 2 din acțiunea reclamantului (anularea Deciziei Inspectoratului Școlar Județean Suceava - nr. 1269/2008).
Împotriva sentinței civile nr. 46/23 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava a formulat recurs Ministerul Educației Naționale.
Prin decizia civilă nr. 3506/30 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul formulat de Ministerul Educației Naționale, s-a casat sentința atacată și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul Suceava, secția litigii de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 07 mai 2015 sub nr. 768/39/2009.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 1224 din 25 iunie 2015 a respins, ca nefondată, excepția rămânerii fără obiect a contestației invocată de intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A admis contestația formulată de către reclamant, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului București și Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.
A anulat Ordinul 6307/17.12.2008 emis de intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A anulat Decizia 1269/10.12.2008 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.
A dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 6307/17.12.2008 emis de intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a Deciziei 1269/10.12.2008, în sensul reintegrării contestatorului pe funcția și postul deținute anterior emiterii celor două acte sus - menționate.
A obligat intimații la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, calculată de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă a contestatorului.
A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei de obiect a prezentei cereri, invocată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat că obiectul unei cauze reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.
Obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Deciziei 1269/10 decembrie 2008 emisă de Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava, precum și anularea Ordinului nr. 6307 din 17 decembrie 2008, emis de Ministrul Educației, Cercetării și Tineretului.
La filele 15 - 16 fond vol. I primul ciclu procesual se află decizia 4962/10 decembrie 2008.
Împotriva acestei decizii, s-a formulat contestație - filele 18 - 23 dosar.
Prin Hotărârea nr. 4/2009 din 21 mai 2009 - fila 32 - s-a admis excepția tardivității emiterii și comunicării Deciziei 1269/10 decembrie 2008, emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, comunicată prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, nr. 6307/17 decembrie 2008, s-a anulat decizia sus - menționată și Ordinul de comunicare a deciziei de sancționare.
Această Hotărâre a fost atacată cu contestație în instanță, contestația formând obiectul dosarului 932/39/2009, iar prin sentința civilă nr. 1129/2010, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-a admis în parte contestația, s-a anulat Hotărârea nr. 4/21 mai 2009 emisă de Colegiul Central de Disciplină, colegiul fiind obligat a analiza și a se pronunța asupra fondului contestației formulată de reclamant.
Urmare a acestei hotărâri judecătorești, Colegiul Central de Disciplină a emis Hotărârea nr. 4 din 26 mai 2011 - fila 15 dosar fond I ciclu procesual vol. II, prin care s-a admis excepția nulității absolute a deciziei 1269/10 decembrie 2008 a Inspectoratului Școlar al Județului Suceava; s-a admis în parte contestația, s-a anulat decizia menționată anterior, însă instanța a respins cererea privind repunerea în funcție și acordarea drepturilor bănești corespunzătoare, ca neîntemeiată.
Prin prezenta contestație, s-a solicitat anularea celor două acte inițiale, precum și reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii actelor atacate, cu obligarea intimaților la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând cu data emiterii lor până la reîncadrarea efectivă pe postul deținut anterior aplicării sancțiunii.
În atare împrejurări, este evident că obiectul acestei contestații a rămas în ființă, acesta fiind concretizat de solicitarea referitoare și la reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior emiterii actelor atacate, cu obligarea intimaților la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite, începând cu data emiterii lor până la reîncadrarea efectivă pe postul deținut anterior aplicării sancțiunii.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins, ca nefondată, excepția rămânerii fără obiect a contestației.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit Ordinului 384/19 februarie 2007, contestatorul a fost numit în funcția de director al Seminarului Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava, pe o perioadă de 4 ani, cu rezervarea catedrei pe care este titular - fila 6 dosar fond vol. I.
În considerarea acestui Ordin, între contestator și Inspectoratul Școlar Județean Suceava s-a încheiat contractul de management educațional nr. 2089/12 martie 2007 - filele 7 - 9 dosar fond vol. I.
La filele 10 - 11 dosar fond vol. I se regăsește Decizia nr. 57/2008, din 12 noiembrie 2008, emisă de IPS Pimen, prin care se hotărăște că, începând cu data de 15 noiembrie 2008, se retrage binecuvântarea dată în favoarea contestatorului, de a exercita funcția de director și profesor la Seminarul Teologic Ortodox "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava, având în vedere raportul Inspectoratului Școlar al Județului Suceava.
Trebuie de precizat că Hotărârea nr. 4 din 26 mai 2011 a Colegiului Central de Disciplină a admis excepția nulității absolute a deciziei 1269/10 decembrie 2008 a Inspectoratului Școlar al Județului Suceava; a admis în parte contestația și a anulat decizia menționată anterior, cu precizarea că acest act nu a fost atacat în instanță de niciuna din părțile litigante, iar prin adresa de la fila 37 dosar se confirmă această situație.
Soluția adoptată prin această hotărâre a fost consecința constatării faptului că în speță nu s-a parcurs procedura cercetării disciplinare prealabile, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute prin art. 251 alin. 1 Codul muncii.
La data emiterii celor două acte contestate, erau în vigoare prevederile Legii 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cât și Legea învățământului nr. 84/1995.
După cum rezultă din art. 10 Legea învățământului nr. 84/1995 forma în vigoare la data emiterii actelor criticate, rețeaua unităților învățământului de stat este organizată și aprobată de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare și cu sprijinul administrației publice locale, în concordanță cu dinamica demografică și necesitățile de formare profesională actuale și de perspectivă.
Acest text trebuie interpretat și aplicat și prin raportare la prevederile art. 9 (3) din Legea nr. 84/1995, în conformitate cu care cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului organizarea unui învățământ teologic specific pregătirii personalului de cult și activității social - misionare a cultelor, iar înființarea și funcționarea acestui învățământ se face potrivit legii.
De asemenea, prin art. 115 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române s-a prevăzut că pregătirea personalului bisericesc din toate categoriile se face în unitățile de învățământ teologic, printre care se numără și seminariile teologice liceale, integrate în învățământul de stat preuniversitar și universitar, cu precizarea că astfel de unități de învățământ preuniversitar teologic se înființează de către eparhiile în care vor funcționa, cu avizul sinoadelor mitropolitane și cu aprobarea Sfântului Sinod, în condițiile prevăzute de lege, așa cum rezultă din art. 116 același act normativ.
Cât privește statutul cadrelor didactice și al personalului din conducere din asemenea unități de învățământ, tribunalul a reținut în speță, incidența dispozițiilor art. 118 alin. 2 din Statut, în conformitate cu care această categorie de cadre didactice este recunoscută de către ministerul de resort, în condițiile prevăzute de lege și de protocoalele încheiate între Biserica Ortodoxă Română și ministerul de resort, cu acordul prealabil al chiriarhului eparhiei pe raza căreia acestea funcționează.
În contextul legislativ menționat anterior, rezultă că, contestatorul a fost numit în funcția de director al Seminarului Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava, pe baza concursului organizat în acest scop, în condițiile impuse de Legea nr. 84/1995 a învățământului și Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, forma în vigoare la data emiterii actelor contestate.
Potrivit principiului simetriei ce guvernează actul juridic, și în conformitate cu principiul conform căruia accesoriul urmează principalul, concluzia logică ce se impune în legătură cu normele juridice aplicabile funcției de conducere a contestatorului, implicit aspectele ce țin de eliberarea sa din funcția de conducere, este aceea că aceste norme sunt prevăzute în cadrul acelorași dispoziții legale, respectiv Legea nr. 84/1995 și respectiv Legea nr. 128/1997.
Analizând apărările contestatorului, care invocă nulitatea absolută a actelor, tribunalul a reținut următoarele:
În Titlul VI intitulat Răspunderea disciplinară, sunt prevăzute etapele ce trebuie parcurse în mod obligatoriu pentru atragerea unei astfel de răspunderi, după cum urmează: art. 116 instituie sancțiunile disciplinare aplicabile personalului prevăzut la art. 115, precizându-se că, în raport cu gravitatea abaterilor, acestea sunt: observație scrisă; avertisment; diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 - 6 luni; suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control; destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ; desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Din analiza acestui text, rezultă voința legiuitorului, de aplicare a sancțiunilor în mod gradual, prin raportare la gravitatea faptelor, la persoana celui ce le-a comis, la consecințele produse sau care s-ar fi putut produce.
Practic, aceste referiri nu fac decât să reitereze criteriile avute în vedere de lege, în art. 266 Codul muncii.
În ceea ce privește însă, propunerile de sancționare, dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat sunt imperative, statuând în sensul că astfel de propuneri se fac de către director sau de cel puțin 1/3 din numărul total al membrilor consiliului de administrație ori ai consiliului profesoral, dar și de către organele ierarhic superioare, în timp ce pentru personalul din Ministerul Învățământului prevăzut la art. 25 lit. b), precum și pentru cel din unitățile direct subordonate, propunerea de sancționare se face, după caz, de către ministrul învățământului, secretarul de stat sau șeful ierarhic al persoanei în cauză.
În art. 119 din Legea 128/1997, se prevede că sancțiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate în scris, audierea celui în cauză și verificarea susținerilor făcute de acesta, în apărare, iar conform alineatului 2, pentru cercetarea abaterilor săvârșite de personalul didactic prevăzut la art. 115 se constituie comisii formate din 3 - 5 membri, dintre care unul reprezintă organizația sindicală din care face parte persoana aflată în discuție sau un reprezentant al salariaților, iar ceilalți sunt cadre didactice care au funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea. În comisiile de cercetare a abaterilor personalului didactic din învățământul preuniversitar pot fi incluși și inspectori școlari.
Din modul de redactare a acestor texte, rezultă că legiuitorul a dorit fără echivoc, ca cercetarea faptei sesizată în scris să fie efectuată în mod obligatoriu, iar cu acest prilej, persoanei respective să i se asigure dreptul la apărare.
Ori, aceste prevederi nu constituie decât o reiterare a principiilor prevăzute de art. 251 Codul muncii (fostul art. 267), în conformitate cu care sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1 lit. a (fostul art. 264 alin. 1 lit. a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, cu convocarea scrisă a persoanei.
Atâta timp cât actele și probele administrate în cauză nu relevă că a avut loc o astfel de cercetare prealabilă, și nu demonstrează că, în acest sens, contestatorul a fost convocat în scris, tribunalul a reținut în speță, incidența motivelor de nulitate absolută a deciziei 1269 din 10 decembrie 2008 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, în condițiile în care contestatorului nu i s-a asigurat nici dreptul la apărare, nu i s-au adus la cunoștință faptele pentru care a fost sancționat disciplinar și în condițiile în care practic, nu a existat un cadru legal în care să se fi constatat existența unei abateri disciplinare în sarcina acestuia.
De altfel, aceste împrejurări au fost reținute în mod temeinic și legal și prin Hotărârea nr. 4 din 26 mai 2011 a Colegiului Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Potrivit art. 78 Codul muncii (fostul art. 76), concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută, așa încât se impune anularea deciziei 1269/10.12.2008 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.
Referitor la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6307 din 17 decembrie 2008, tribunalul a reținut că acest act a fost emis tocmai ca și consecință a emiterii Deciziei Inspectoratului Școlar Județean Suceava, care a fost anulată.
Ori, în considerarea principiului conform căruia accesoriul urmează principalul, și prin raportare la dispozițiile art. 123 (3) coroborate cu art. 31 din Legea nr. 128/1997, instanța a apreciat că și Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6307 din 17 decembrie 2008, efect al deciziei anulate și care, la rândul său, este de natură să producă efectele destituirii contestatorului din funcția de conducere, este emis în mod nelegal, motiv pentru care se impune și anularea acestuia.
Potrivit art. 80 Codul muncii (fostul art. 78), în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța dispune anularea ei și a obligarea angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Or, în speță, contestatorul a solicitat și aplicarea acestor prevederi, motiv pentru care, ca și consecință a anulării deciziei nr. 1269/10.12.2008 emisă de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava și a Ordinului 6307/2008, a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii actului contestat, în sensul reintegrării contestatorului pe funcția și postul deținute anterior emiterii celor două acte sus - menționate, urmând ca intimații să fie obligați la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, calculată de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă a contestatorului.
În legătură cu această împrejurare, trebuie de precizat că, așa cum rezultă din considerentele anterioare referitoare la cadrul legislativ incident, în speță se conturează o dublă jurisdicție, atât canonică, cât și cea determinată de legislația muncii.
Prin urmare, tribunalul, fără a analiza legalitatea și temeinicia Deciziei IPS Pimen nr. 59/2008 (fila 11) prin care s-a retras contestatorului, binecuvântarea ca acesta să exercite funcția de director și profesor la Seminarul Teologic, concluzionează că acest act nu constituie un impediment pentru repunerea contestatorului în funcția de conducere avută anterior, în condițiile în care această decizie a fost motivată exclusiv, tocmai pe rapoartele întocmite de Inspectoratul Școlar Județean Suceava, rapoarte care constituie acte subsecvente emiterii actelor anulate, și care, la rândul lor, sunt implicit desființate, în considerarea principiului accesoriul urmează principalul, și nu din considerente ce țin de specificul jurisdicției canonice.
În atare împrejurări, apărările formulate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin Notele de ședință de la filele 7 - 11 dosar fond vol. II nu pot fi primite.
În plus, prezentarea contestatorului la Colegiul de informatică "Spiru Haret"; Suceava demonstrează că acesta a urmat cele hotărâte tocmai prin actele contestate prin prezenta acțiune.
Pe de altă parte, atâta timp cât în cauză sunt incidente motive de nulitate absolută a actelor contestate, nu se mai impune analizarea temeiniciei măsurii de sancționare disciplinară.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere că la dosar nu există probe privind existența, întinderea acestor cheltuieli, tribunalul a respins ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost M.E.N., M.E.C.T.S.) și Inspectoratul Școlar al Județului Suceava, care a fost calificat de instanță ca fiind recurs, prin încheierea de ședință de la termenul din 10.09.2015, pentru considerentele arătate în cuprinsul acesteia.
În motivarea recursului, Ministerul Educației și Cercetării Științifice a arătat că din cuprinsul considerentelor, rezultă că prima instanță se limitează doar la a reține dubla jurisdicție a directorului unității de învățământ cu profil teologic: canonică și administrativă (atât a inspectoratului școlar al județului cât și a Sfântului Sinod și a chiriarhului locului), fără a analiza consecințele unei astfel de subordonări în raport cu prevederile legale și cu probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. l28/2007 (în vigoare la acea dată) "Ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct se face în urma câștigării concursului desfășurat pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, cu avizul consultativ al consiliului de administrație. Metodologia concursului se stabilește de către Ministerul Educației și Cercetării și se aprobă prin ordin al ministrului";.
În conformitate cu dispozițiile alin. (4) al articolului mai sus arătat "Directorii unităților din învățământul liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului școlar general, pentru o perioadă de 4 ani";.
Această prevedere este în concordanță cu dispozițiile art. 142 alin.(9) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, (în vigoare pentru perioada incidentă) care dispune că: "Directorii unităților din învățământul liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului școlar general, pentru o perioada de 4 ani";.
Așa cum a precizat reclamantul și cum se poate lesne constata din probele depuse la dosar - ordinul de numire în funcția de director nr. 384 din 19.02.2007, respectiv contractul de management educațional încheiat cu inspectorul școlar general nr. 2009 din 12.03.2007- numirea în funcția de director a fost dispusă pentru o perioada de 4 ani, perioadă în care celui numit în această funcție i se rezervă catedra pe care este titular.
Prin sentința criticată, instanța de fond a ignorat aceste prevederi legale în materie dispunând obligarea instituției la reintegrare și plata unor drepturi salariale pentru o perioadă ce depășește durata pentru care contestatorul a fost numit în funcția de director.
Pentru participarea la concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere din învățământ o condiție esențială este aceea ca participantul să aibă calitatea de cadru didactic titular (deci, să fie angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată). Prin soluția dată, aceea de a dispune reintegrarea și acordarea drepturilor salariale cuvenite până la data reintegrării efective, instanța a confundat contractul individual de muncă cu contractul de management educațional. Susțin acest aspect motivat de faptul că s-a dispus reintegrarea efectivă a reclamantului fără să aibă în vedere că la data de 20.02.2012, contractul de management educațional ar fi ajuns la termenul pentru care a fost încheiat.
Contractul de management nu este un contract individual de muncă. El este asimilat contractului de mandat, sens în care a atașat practică judiciara, respectiv o speță similară (Decizia ÎCCJ nr. 3510/16.06.2011 pronunțată în dosarul nr. l28/45/2010).
În cadrul contractului nu există clauze conform cărora durata să poată fi prelungită pe anumite perioade de timp, în speță pe perioada cât nu se exercită efectiv funcția de inspector școlar general din diferite motive. Așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. l28/45/2010, "nici o prevedere legală nu statuează cu privire la prelungirea unui contract peste perioada încheierii acestuia. Contractul este legea părților și nimeni nu se poate substitui voinței părților. Astfel, prelungirea duratei contractului de management reprezintă o modificare a acestuia, iar suplinirea acordului uneia dintre părți cu privire la durata contractului ar însemna o încălcare a principiului libertății contractuale, precum și a dispozițiilor legale care prevăd o durată a mandatului de 4 ani de la data numirii în funcție. Or, prelungirea contractului de management, astfel cum s-a solicitat prin acțiune, nu este atributul instanței de judecată, care nu se poate substitui voinței părților";.
Mai mult, potrivit dispozițiilor legii nimeni nu poate interveni peste voința părților.
În atare situație, la data de 20.02.2012 a expirat de drept temeiul juridic în care conferea reclamantei dreptul de a exercita funcția de inspector școlar general.
Sentința civilă recurată obligă Ministerul Educației la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. Or, dacă actul administrativ în baza căruia reclamantul și-a exercitat funcția de director general a încetat să își mai producă efectele, ministerul se află în imposibilitatea legală de a mai putea proceda la reintegrare.
Orice demers administrativ trebuie să aibă la bază legea. Titlurile executorii nu pot fi aplicate în lipsa unui fundament juridic care să justifice acel demers.
Măsura reintegrării nu este nelimitată în timp. Nu se poate proceda la reintegrare chiar dacă există un titlu executoriu în acest sens, dacă lipsesc temeiurile juridice care trasează existența unor raporturi juridice între părți. În speță, raportul juridic care a existat între minister și reclamant, respectiv OMECT nr. 384/2007 privind numirea în funcția de director general la Seminarul Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; a încetat să își producă efectele de drept.
Nimeni nu poate fi obligat la efectuarea unor operațiuni juridice cu imposibilitatea aplicării în practică și peste dispozițiile legale.
Un alt argument în susținerea nelegalității sentinței civile privind obligarea Ministerului Educației la plata drepturilor salariale, de la data emiterii ordinului prin care a fost comunicată decizia de sancționare emisă de inspectorul școlar general și până la data reintegrării efective (reintegrare care la această dată nu mai este posibilă dat fiindcă a expirat perioada pentru care fusese numit prin ordin de ministru) are la bază condițiile impuse de Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul nr. 3142 din 25 ianuarie 2006 (conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 128/1007.
Astfel, pentru ocuparea prin concurs a funcției de director al unei unități de învățământ cu profil teologic, ținând cont de dubla jurisdicție, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (6) din Metodologia mai sus arătată, candidatul trebuia să depună dovadă "Binecuvântării"; din partea Cultului din care făcea parte.
În condițiile în care, instanța a reținut dubla jurisdicție a directorului unității de învățământ teologic (canonica și administrativă), raportat la legislația specială în materie și în baza probelor administrate ar fi trebuit să constate că înainte de decizia de sancționare a inspectorului școlar general nr. 1269/10.12.2008, binecuvântarea cultului i-a fost retrasă prin Decizia Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților nr. 57/2008, ce a fost înregistrată la Seminarul Teologic sub nr. 596/l3.11.2008.
Pe cale de consecință, potrivit principiului simetriei actelor juridice, lipsa sau retragerea acestei "Binecuvântări"; are drept consecință, încetarea calității de director al unității de învățământ teologic, situație care nu a fost analizată de prima instanță.
Instanța de fond era obligată de a analiza prezenta cauză sub toate aspectele și de a constata încetarea contractului de management ca urmare a lipsei uneia dintre condițiile esențiale care a stat la baza ocupării postului și anume "Binecuvântarea"; cultului. Cu alte cuvinte, instanța nu putea să dispună reintegrarea pe un post pentru care, începând cu data de 15.11.2008, reclamantul nu mai îndeplinea condițiile impuse și drept urmare nu putea dispune nici plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective.
Un alt aspect relevant și pe care prima instanță a omis a-l analiza, se desprinde din adresa înregistrată la Inspectoratul Școlar al județului Suceava la data de 25.11.2008, prin care însuși contestatorul informează inspectorul școlar general despre faptul că i s-a retras Binecuvântarea arhierească. Totodată contestatorul arată că înțelege să se supună hotărârii Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prin care odată cu retragerea binecuvântării pentru ocuparea funcției de director, stabilește că acesta își va desfășura activitatea ca profesor de religie, cu o normă întreagă, la Liceul de Informatică "Spiru Haret"; Suceava.
Astfel, având în vedere conținutul acestei informări adresate inspectorului școlar general se poate aprecia că actul de voință al contestatorului îl reprezintă o demisie implicită sau o solicitare de încetare a contractului de management prin acordul părților potrivit art. 9 din contractul nr. 2089/12.03.2007.
În motivarea recursului Inspectoratul Școlar al județului Suceava a arătat că este unanim acceptat că raportul juridic generat de contractul de management educațional pe funcțiile de conducere din învățământ nu este altceva decât un raport de muncă iar contractele de management educațional încheiate pentru funcțiile de conducere neînsemnând decât acte adiționale la contractele individuale de muncă pentru funcția de bază, de profesor, care se modifică pe perioadă determinată, prin adăugarea de noi atribuții în schimbul unei indemnizații de conducere, calculată la norma de bază.
Prin urmare, dreptul aplicabil raportului de muncă dedus judecății este reprezentat de legislația specifică personalului didactic în vigoare la data nașterii raportului de muncă, Legea nr. 84/1995, Legea învățământului și Legea nr. 128/1997, Statutul personalului didactic, (în prezent abrogate) precum și de dreptul comun reglementat de Codul Muncii, Legea nr. 53/2003.
Față de aceste reglementări, în speța dedusă judecății, la data soluționării ei, existau 4 cauze concomitente de încetare a contractului de management nr. 2089/12.03.2007, ce stă la baza raportului dedus judecății și a dreptului pretins, iar instanța nu a analizat nici una dintre ele, după cum urmează:
O încetare de drept a contractului, reglementată de art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul Muncii (în prezent lit. g din codul respectiv), retragerea de către autoritățile competente a avizului necesar exercitării funcției.
Prin Decizia nr. 2993/12.11.2008, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în temeiul Protocolului nr. 150052/7758/11.09.1990 încheiat cu Ministerul Educației, (în prezent înlocuit de Protocolul nr. 9217/5120/2014) a decis retragerea avizului acordat contestatorului, pentru ocuparea funcției de conducere de director la Seminarul Teologic Suceava. Cum aceste decizii nu au fost contestate și nici anulate sau revocate niciodată, motivul de încetare este născut, actual și reglementat de lege, în succesiunea ei în timp, drept urmare raportul contractual era încetat de drept, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei forme, chiar de la data sesizări inițiale a primei instanțe.
O încetare a contractului prin demisie, reglementată de art. 79 din Codul Muncii (în prezent art. 81 din cod).
Prin cererea înregistrată la Inspectorului Școlar Suceava cu nr. 14.760/04.12.2008 (depusă la dosar) contestatorul declară că a luat la cunoștință de hotărârea Arhiepiscopiei și că se va supune hotărârii autorităților bisericești, avertizând că va părăsi postul de conducere și va reveni la catedra pe care este titular.
Urmare a acestui fapt, cu aceeași dată, fără nici un termen de preaviz, fără a preda gestiunea șt fără a aștepta un document din partea angajatorului, contestatorul a părăsit conducerea Seminarului și nu a mai răspuns niciunei invitații, inclusiv pentru cercetare prealabilă, comunicată prin confirmare de primite cu nr. 14.935/08.12.2008 (existentă la dosar).
O încetare ca sancțiune disciplinară, conform art. 263 din Codul Muncii (în prezent art. 247 din cod) și art. 115 și următoarele din Legea nr. 128/1997, Statutul personalului didactic (în prezent abrogată).
Deoarece reclamantul, înainte de primirea vreunei comunicări din partea angajatorului privind încetarea contractului, ca urmare a retragerii avizului de către autoritatea competentă, a părăsit conducerea unității școlare, fără a preda gestiune, documente, chei de la încăperi și mobilier și lăsând documente anterioare nesemnate iar personalul fără salarii (în perioada plății acestora) creând astfel grave disfuncțiuni în activitatea unității, inspectoratul școlar a dispus eliberarea lui disciplinară din funcție, după efectuarea cercetării disciplinare în lipsă, reclamantul, invitat legal, refuzând să se prezinte la audieri (ca de altfel și la postul deținut).
Acest aspect de asemenea nu a fost analizat de nici o instanță, sub motiv că fost analizat de autoritatea jurisdicțională, Colegiul de Disciplină de pe lângă Ministerul Educației.
Încetarea prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, reglementată de art. 56 alin. (1) lit. j) din Codul Muncii (în prezent lit. i) din cod).
Așa cum rezultă și din considerentele sentinței, contractul de management se încheie, potrivit legii, pe o perioadă determinată, de 4 ani. În speță, contractul de management nr. 2089/12.03.2007, încheiat de reclamant, expira de drept la data de 12.03.2011. Așadar a dispune în anul 2015 reintegrarea contestatorului pe un drept afectat de timp, împlinit din 2011, nu se poate face decât cu ignorarea oricărui principiu de drept.
Apreciază că în cauză calea de atac este cea a recursului, potrivii legii de la data sesizării instanței și nu cea a apelului, conform NCPC.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 142 alin.9 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data la care a fost emis Ordinul MEC nr. 384 din 19 februarie 2007 privind numirea în funcția de director a reclamantului la Seminarul Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; prevedeau că : "Directorii unităților din învățământul liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului școlar general, pentru o perioadă de 4 ani";.
Dispozițiile articolul 21 alin. (2) din Legea nr. l28/2007 erau în același sens, stabilind că: "Ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct se face în urma câștigării concursului desfășurat pe baza criteriilor de competență profesională și managerială, cu avizul consultativ al consiliului de administrație. Metodologia concursului se stabilește de către Ministerul Educației și Cercetării și se aprobă prin ordin al ministrului";.
În conformitate cu dispozițiile alin. (4) al articolului 21 din Legea nr. 128/1997: "Directorii unităților din învățământul liceal, postliceal și ai școlilor de arte și meserii sunt numiți, în urma câștigării concursului, prin ordin al ministrului educației și cercetării, la propunerea inspectorului școlar general, pentru o perioadă de 4 ani";, iar potrivit aliniatului 5 , pentru exercitarea atribuțiilor care îi revin, potrivit legii, directorul încheie un contract de management educațional cu inspectorul școlar general.
Din lecturarea acestor dispoziții legale rezultă că acest contract de management educațional, deși supus legislației muncii, are o durată determinată stabilită prin lege, de patru ani și presupune un cumul de funcții în aceeași unitate: funcția de execuție care se referă la cea de profesor exercitată în baza contractului de muncă și cea de director exercitată în baza contractului de management educațional.
Potrivit Ordinului nr. 384/19 februarie 2007, contestatorul a fost numit în funcția de director al Seminarului Teologic "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava, pe o perioadă de 4 ani, cu rezervarea catedrei pe care este titular - fila 6 dosar fond vol. I.
În considerarea acestui Ordin, între contestator și Inspectoratul Școlar Județean Suceava s-a încheiat contractul de management educațional nr. 2089/12 martie 2007 - filele 7 - 9 dosar fond vol. I.
În privința duratei acestui contract, la articolul 3 se prevede că este de 4 ani de la data numirii în funcție, mai exact de la 19 februarie 2007 și până la 19 februarie 2011, având în vedere că numirea în funcție a reclamantului s-a făcut la data de 19 februarie 2007, conform celor prevăzute în articolul 1 aliniatul 1 din Ordinul nr. 384/2007.
Decizia nr. 1269 din 10.12.2008 emisă de I.Ș.J. Suceava a avut în vedere destituirea reclamantului din funcția de director la Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Mitropolitul Dosoftei"; Suceava și nu din cea de execuție, iar Ordinul nr. 4692 din 22.12.2008 al MEC s-a emis în vederea comunicării acestei sancțiuni reclamantului.
Prima instanță a anulat decizia nr. 6307/17.12.2008 și actul subsecvent reprezentat de Ordinul nr. 1269/10.12.2008 însă, problema care se pune este aceea de a se stabili în ce măsură în cauză se mai putea da eficiență dispozițiilor art.78 din Codul muncii și dacă mai era posibilă reintegrarea contestatorului în funcția de director .
Curtea apreciază că repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr. 1269 din 10.12.2008 nu mai era posibilă atât timp cât contractul de management a încetat de la data de 19 februarie 2011, deci cu mai mult de patru ani înainte de a se pronunța sentința atacată în prezenta cauză.
Dispozițiile art. 78 alin. 1 din Codul muncii prevăd că în cazul în care se dispune anularea concedierii, angajatorul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În cauză, Curtea apreciază că aceste despăgubiri nu pot fi acordate reclamantului decât pentru perioada inclusă între data concedierii sale din funcția de director și data încetării contractului de management, întrucât așa cum s-a arătat acesta nu mai poate fi repus în funcție, ca urmare a împlinirii duratei pentru care s-a încheiat contractul de management educațional.
Instanța de apel nu poate reține celelalte motive invocate prin memoriile de recurs.
Pentru exercitarea funcției de director la Seminarul Teologic nu se cere condiția existenței "binecuvântării"; din partea Arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților. Protocolul nr. 1500052/7758/11.09.1990 la care face referire recurentul ISJ Suceava nu impune o asemenea condiție pentru ocuparea unei funcții de conducere în cadrul instituțiilor de învățământ teologic ortodox.
Contrar celor susținute de recurentul MEC, depunerea dovezii "binecuvântării"; este prevăzută de Ordinul nr. 3142/2006 ca o condiție doar la momentul înscrierii candidatului la concurs nu și pentru menținerea sa în funcție, pentru a se putea reține că a intervenit încetarea de drept a contractului de management, în conformitate cu dispozițiile art. 56 lit. h din Codul muncii, odată cu retragerea acestei binecuvântări în cazul reclamantului la data de 15.11.2008, prin decizia nr. 57/2008.
Nefondat susține recurentul ISJ Suceava că în cauză contractul de management a încetat ca urmare a demisiei reclamantului.
Potrivit art. 79 alin. 1 din Codul muncii, "Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz."; În speță recurentul IȘJ Suceava nu a depus un înscris din care să rezulte fără echivoc voința reclamantului în sensul denunțării unilaterale a contractului de management educațional, pentru ca instanța să poată da eficiență dispozițiilor art. 79 din Codul muncii.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă a admis recursurile, a înlăturat dispoziția privind reintegrarea contestatorului pe funcția și postul deținute anterior emiterii Ordinului nr. 6307/17.12.2008 și a deciziei nr. 1269/10.12.2008 și a obligat intimații la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul calculată de la data emiterii deciziei și până la data de 19.02.2011, inclusiv.
| ← DEDUCEREA PERIOADEI EXECUTATE ÎN STRĂINĂTATE. RECUNOAŞTEREA... | Legea nr.290/2003 - Cerere formulată de o parte din... → |
|---|
