Demolare imobil de tip duplex cu consecinţa afectării zidului despărţitor şi al acoperişului.
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 93 din data de 11.03.2015
Prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A. M., A. C., în contradictoriu cu pârâta B. V. F. și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 5000 euro, reprezentând daune materiale, în echivalent în lei la cursul valutar al B.N.R. din ziua plății, precum și suma de câte 2500 lei ( total 5000 lei), reprezentând daune morale, în favoarea reclamantului A. M. și a defunctului A. D., prin moștenitori legali și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 10901 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2012, reclamanții A. M., A. D. ,C. M. și A. C., au chemat în judecată pe pârâta B. V. F. , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 20.000 lei , reprezentând echivalentul degradărilor aduse imobilului acestora, precum și la suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale, pentru disconfortul creat; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului situat în ….., teren în supraf. de 347 mp cu casă de locuit, compusă din : 3 camere, bucătărie, wc serviciu și șopron , iar pârâta este proprietara imobilului învecinat ( alipit),situat pe aceeași stradă , loc de casă cu casă , compusă din 1 cameră, bucătărie, 2 camere, hol și pivniță .
Aceștia susțin că, în luna iulie 2011, pârâta a demolat, fără a-i avertiza în vreun fel, o parte din imobilul său, respectiv o ușă și câteva ferestre, că deși i-au adus la cunoștință că cele două imobile au fundații continue și un perete comun ( zidul despărțitor), având totodată și acoperișul comun, realizat ca o structură unitară peste cele locuințe, și că din acest motiv trebuie oprite lucrările de demolare, pentru a nu fi afectat și imobilul lor, pârâta a nesocotit această avertizare, iar în următoarele două luni angajând muncitori necalificați a demolat în întregime partea sa din imobil, prin aceasta aducând grave prejudicii imobilului lor, care în prezent a devenit impropriu locuirii, existând riscul de-a se nărui în orice moment.
Precizează reclamanții că operațiunea de demolare a afectat grav atât zidul despărțitor dintre cele două proprietăți, care este al patrulea zid al imobilului lor, cât și planșeul de lemn, prin tăierea grinzilor de pe zidul despărțitor, ceea ce a făcut ca șarpanta și învelitoarea de țiglă a imobilului lor să rămână practic fără susținere, lucru sesizat și de echipa de demolare, care, în încercarea de a evita colapsul acoperișului, au pus un stâlp de lemn pentru susținere, pe care apoi l-au mascat cu un paravan de scândură.
Mai învederează aceștia că alte degradări ale imobilului le-au fost produse prin săparea unui șanț adânc pe lângă zidul despărțitor dintre cele două proprietăți, șanț pe care ulterior pârâta l-a astupat la sesizarea lor, că în prezent, sub greutatea zăpezii, acoperișul imobilului scârțâie, riscând să se prăbușească, impunându-se de urgență consolidarea acestuia, prin refacerea fermei de lemn a șarpantei .
Se mai arată că anterior demolării, imobilul era locuit efectiv de către A. M. și A. D., care actualmente trăiesc într-o permanentă stare de îngrijorare pentru siguranța lor, astfel că cererea de acordare a daunelor materiale și morale pretinse este justificată în condițiile întrunirii cerințelor art. 998,999 C. civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.
În fine, mai învederează aceștia că toate demersurile făcute imediat după începerea operațiunii de demolare la autoritățile competente, respectiv Primărie, unde au adus la cunoștință situația particulară a imobilului, și Poliției au rămas fără nici un rezultat, plângerea penală depusă împotriva pârâtei pentru distrugerile provocate nefiind soluționată nici în prezent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998,999 C. civ., în susținerea acesteia fiind atașate în copie , următoarele: raport de expertiză extrajudiciară , autorizație de desființare , extras C.F. , certificatele de deces ale autorilor reclamanților, imobilul fiind bun succesoral, contract de vânzare-cumpărare, sesizarea către Primărie înregistr. și plângere penală împotriva pârâtei, planșe foto cu degradările imobilului.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii, invocând pe cale de excepție : lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, precum și autoritatea de lucru judecat a ordonanței președințiale prin care li s-a respins reclamanților cererea de sistare a lucrărilor de demolare, iar pe fond,netemeinicia acesteia ( f. 55) .
Arată în esență aceasta, că lucrările de demolare ale casei sale nu au adus nici un prejudiciu imobilului reclamanților, așa după cum s-a constatat și în considerentele ordonanței președințiale , unde se reține că acestea au fost făcute în mod legal , pe baza autorizației de demolare și fără a-i prejudicia pe reclamanți, că dacă există unele fisuri în zidurile imobilului acestora acestea se datorează exclusiv vechimii și neîntreținerii corespunzătoare a casei, și pentru toate aceste motive înțelege să conteste raportul de expertiză extrajudiciară efectuat la cererea reclamanților, care nu îi este opozabil , nefiind dispus în cadrul litigiului de față.
Prin notele de ședință depuse la f. 60 dos., reclamanții solicită respingerea celor două excepții invocate în cauză, susținând ,sub aspectul calității procesuale pasive a pârâtei, că aceasta este cea care a făcut demersurile pentru obținerea autorizației de demolare, care a angajat personalul necalificat și apoi a coordonat personal întreaga lucrare de demolare, fiind totodată și beneficiara lucrării , astfel că în persoana acesteia sunt îndeplinite în totalitate condițiile răspunderii delictuale pentru fapta prepusului, raportul de prepușenie fiind dat-susțin aceștia - nu numai de relațiile de muncă ori de prestări servicii materializate prin contracte specifice, ci și de raporturile efective din momentul săvârșirii faptei ilicite, fiind esențial ca în acel moment făptuitorul să se afle sub îndrumarea și autoritatea persoanei a cărei răspundere în garanție va fi angajată în temeiul art. 1000 al.3 C. civ.
Cu privire la cea de-a doua excepție, a autorității de lucru judecat a ordonanței președințiale date în dos. civ. nr. 4/257/2012 al Judecătoriei Mediaș, prin care s-a respins cererea reclamanților de stopare a lucrărilor de demolare, se invocă pe de-o parte, neîntrunirea cerinței triplei identități prevăzută de art. 1201 C. civ, sub aspectul părților și al obiectului, arătându-se că părțile nu sunt aceleași în cele două cereri , acestea având și un obiect diferit, respectiv : sistare lucrări de demolare /acțiune în despăgubiri , iar pe de altă parte, se arată că, ordonanța președințială, având un caracter vremelnic și executoriu , nu are putere de lucru judecat față de procesul de fond și nici chiar față de o nouă cerere de ordonanță președințială .
Prin încheierea din 4.09.2012 ( f. 76 dos. ) , instanța a respins cele două excepții ca neîntemeiate , motivele fiind expuse în cuprinsul acesteia.
După efectuarea noului raport de expertiză, prin cererea aflată la f. 292 dos., reclamanții și-au majorat obiectul primului capăt de cerere , solicitând obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri civile de 5000 euro pentru acoperirea costurilor lucrărilor de documentație și a celor de reabilitare a clădirii.
Întrucât pe parcursul soluționării cauzei a survenit decesul reclamantului A. D. , în cauză au fost introduși moștenitorii legali ai acestuia ( frații săi ) : A. M., C. M. și A. C., care au menționat expres că înțeleg să continue demersul antecesorului lor.
În cauză, la cererea părților au fost administrate probe cu înscrisuri, martori , interogatorii și a fost efectuată o expertiză tehnică în construcții , ulterior completată , la care părțile au formulat obiecțiuni , fiind efectuată astfel și o contraexpertiză cu 3 experți .
În raport de argumentele expuse de cei 3 experți în susținerea noului raport de expertiză , instanța l-a omologat pe acesta .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt coproprietarii imobilului , compus din : 3 camere, bucătărie, wc serviciu , șopron și teren în supraf. de 347 mp., dobândit prin moștenire.
Alipită de locuința mai sus menționată se află locuința pârâtei, compusă din : 1 cameră, bucătărie, 2 camere, hol, pivniță și teren în supraf. de 347 mp, , dobândită de aceasta prin cumpărare în anul 2010 (actualmente demolată).
Așa cum se arată în concluziile raportului de nouă expertiză întocmit în cauză, deși faptic cele două locuințe reprezintă o unitate structurală unitară ( locuințe cuplate la parter , tip ,, duplex";) , având elemente structurale comune ( fundație, zid subsol-pivniță, zid despărțitor parter spații locuit , șarpantă acoperiș ), inițial acestea constituind un singur corp de avere , cu teren în supraf. de 694 mp. , în 1967, cu ocazia întocmirii documentațiilor topografice care au stat la baza dezmembrării imobilului în două locuințe , conform situației actuale de proprietate ( ap. I proprietatea pârâtei; ap. II proprietatea reclamanților ), s-a indicat în mod eronat existența unui zid dublu pe axul peretelui despărțitor dintre cele două proprietăți nou create , deși în realitate era un zid simplu de 42 cm,iar apoi eroarea s-a perpetuat și la notarea în C.F. a celor 2 imobile în două foi funciare distincte , ca două clădiri absolut independente și fără nicio legătură una cu cealaltă , astfel că din acest motiv în timp a fost permisă intervenția în mod individual asupra celor două imobile , fără a se mai ține seama de cealaltă jumătate de casă alăturată și fără a mai fi necesar acceptul vecinilor din partea de casă adiacentă pentru efectuarea diferitelor lucrări.
Datorită situației mai sus expuse , în iunie 2011, când pârâta - dată fiind starea de degradare a imobilului nou achiziționat - a procedat la obținerea autorizației de demolare,după obținerea în prealabil a certificatului de urbanism, Primăria nu i-a solicitat între documentele necesare autorizării desființării construcției un raport de expertiză tehnică MLPAT și/sau acordul locatarilor vecini, respectiv a reclamanților, întrucât din actele imobilului nu reieșea că locuința ce se cerea a fi demolată avea elemente comune cu locuința acestora, și nici pârâta nu i-a informat despre aceasta.
Pe de altă parte , în lipsa acestei informări - care în opinia instanței este imputabilă și pârâtei , deoarece aceasta având domiciliul stabil pe aceeași stradă, este de presupus că știa de această situație particulară a imobilului, respectiv că sunt 2 locuințe tip duplex la parter, situație ușor vizibilă la fața locului,așa cum rezultă din planșa foto de la f. 261 - , nici în documentațiile întocmite în vederea eliberării certificatului de urbanism și ulterior de autorizare construcție nu s-a făcut nicio mențiune în sensul că demolarea nu are în vedere o clădire, ci numai o parte a unei clădiri, restul clădirii respective ( aflată în proprietatea reclamaților ) urmând a rămâne în funcțiune ( exploatare ) , și în consecință , deși ar fi fost absolut necesar și obligatoriu , nu au fost prevăzute nici un fel de măsuri de consolidare a părților de structură rămase și de rezolvare arhitecturală a noii conformații a clădirii și nici nu s-a specificat vreun algoritm de succesiune a etapelor demolării și consolidării acestora.
Cu toate că în momentul demarării lucrărilor de demolare , asupra cărora reclamanții nu au fost preveniți ( contrar susținerilor pârâtei), și care s-au desfășurat în două etape, prima fiind în luna iulie, iar cea de-a doua în august -septembrie 2011, aceștia au avertizat-o pe pârâtă, astfel cum recunoaște aceasta la interogator, că nu poate proceda la demolarea jumătății sale de clădire fără acceptul lor, sesizând totodată și autoritățile cu privire la aceasta situație (cererea înregistrată la Primărie - f. 20 ; ordonanță președințială pentru sistarea lucrărilor ; plângere penală ) , pârâta , ignorând acest avertisment , acționând și contrar condițiilor imperative impuse în documentația tehnică prealabilă autorizației de demolare , care stabilea că,, demolarea se va executa îngrijit, fără a afecta clădirea învecinată"; ( f. 68, 70) , a trecut la demolarea efectivă a jumătății sale de clădire , cu toate că știa de existența acoperișului comun ( răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogator ) , fără a angaja personal calificat ( printre aceștia nefiind și un dulgher) și fără a lua măsuri de consolidare structurală a celeilalte jumătăți de clădire rămasă în funcțiune , prin aceasta afectând zidul despărțitor dintre cele două proprietăți și planșeul de lemn (acoperișul ) .
Referitor la distrugerile provocate imobilului reclamanților , în raportul de nouă expertiză ( f. 231-265 ) se arată în esență că, prin efectuarea necorespunzătoare a lucrărilor de demolare, a fost destabilizată structura acoperișului ( șarpantei ) în partea locuinței reclamanților - acesta deplasându-se spre zona pârâtei - prin slăbirea rezistenței acestuia ca urmare a dispariției porțiunii care îl închidea și îi asigura echilibrul static ( zona de pe locuința pârâtei ) , în prezent fiind creat un gol în zona podului , fiind necesare pentru remediere lucrări de desfacere a învelitorii de țiglă de pe acoperiș, de rezemare a șarpantei pe zidul de rezistență , pentru a putea fi înlăturat popul actual, de refacere a învelitorii acoperișului , inclusiv tinichigeria acestuia ( jgheaburi, burlane), de refacere a detaliului de închidere al șarpantei , cu dispunerea unor elemente specifice, de închidere a golului creat în zona podului înspre lotul pârâtei , de îndepărtare de pe zidul clădirii a bucăților de reazem ale grinzilor .
În ceea ce privește fostul zid comun (inițial zid interior în cadrul ansamblului locuințelor, iar după demolare rămas zid exterior ) , se arată că acestuia i-a fost afectată capacitatea de izolare termică , fiind decopertat de tencuială , iar prin extragerea grinzilor de lemn din interior în locul acestora au rămas niște goluri, care trebuie acoperite , fiind necesară o termoizolație exterioară a zidului.
Referitor la fisura apărută în apropierea peretelui frontal al camerei nr. 1 a reclamanților, vizibilă și din interiorul locuinței, se concluzionează că aceasta nu poate fi pusă în legătură cu demolarea locuinței pârâtei, fiind mai veche .
Raportul face referire și la alte urmări ale acțiunii de demolare ( de ex: crearea unei zone de fundație exterioară cu un gol sub fundație; apariția unei zone neprotejate împotriva apei din precipitații pentru zidul comun și a unei porțiuni de aprox. 1,20 m rămase neprotejate în zona fostei cămări ) , care au afectat și ele clădirea reclamanților, experții propunând în consecință măsuri de remediere a acestor deficiențe pentru folosirea în continuare a imobilului reclamanților , concluzionând că actualmente în zona camerelor 1 și 2 din zona de sub acoperiș șarpantă care a fost afectată de intervenția de demolare, imobilul nu poate fi considerat locuibil în condiții de siguranță ( f. 245,246 ).
Având în vedere că pârâta este cea care a făcut demersurile pentru obținerea autorizației de demolare , fără a aduce la cunoștință autorităților emitente situația reală și particulară a imobilului a cărui desființare o solicitase , în condițiile în care s-a dovedit că știa cel puțin de existența acoperișului comun , că tot ea a fost cea care a inițiat și coordonat personal acțiunea de demolare a imobilului , astfel cum a recunoscut la interogator, nesocotind avertismentele și protestele reclamanților - care s-au opus prin toate mijloacele legale demolării imobilului , estimând riscurile acesteia - cu toate că ar fi trebuit ,ca orice om prudent și diligent , să aibă reprezentarea faptului că demolarea realizată de niște muncitori necalificați și în condițiile neluării unor măsuri de consolidare asupra celeilalte părți (jumătăți) de clădire rămasă în funcțiune , ar putea avea consecințe negative asupra structurii și arhitectonicii acesteia , instanța apreciază că vinovăția pârâtei în săvârșirea faptei ilicite este mai mult decât elocventă, ca și legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul produs reclamanților , constatată prin raportul de nouă expertiză întocmit în cauză, ulterior completat.
Pentru cele mai sus arătate instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ale pârâtei pentru fapta prepusului , astfel cum sunt reglementate în art. 1000 al.3 corob. cu art. 998,999 cod civil , prepușenia fiind dată nu numai de relațiile de muncă ori de prestări servicii materializate prin contracte specifice, ci și de raporturi similare raporturilor de muncă , cum sunt cele care au existat la momentul săvârșirii faptei ilicite între pârâtă și muncitorii angajați pentru executarea lucrării de demolare , fiind esențial sub aspectul antrenării răspunderii acesteia , că acești muncitori , plătiți pentru munca prestată, s-au aflat sub îndrumarea și autoritatea pârâtei.
Întrucât raportul de expertiză , cu completarea adusă în data de 10.02.2014, a clarificat și identificat atât lucrările necesare reabilitării imobilului reclamanților , cât și documentația necesară în acest scop, stabilind valoarea prejudiciului material suportat de aceștia prin fapta ilicită a pârâtei , la nivelul sumei de 5000 euro, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate urmează ca instanța să admită acțiunea și să oblige pârâta la plata acestei sume în echivalent în lei ,la cursul valutar al B.N.R. din ziua plății .
Cu privire la daunele morale solicitate , instanța a reținut că prin declarația martorului A. V. s-a dovedit suportarea unui prejudiciu de această natură doar în persoana reclamanților A. M. și A. D. , care locuiau efectiv în imobil la momentul demolării , și care ulterior au fost nevoiți fie să se mute din acesta, fie să-și restrângă spațiul locuibil exclusiv la nivelul bucătăriei .
Pentru acestea, în baza aceluiași temei legal anterior invocat pârâta a fost obligată în favoarea reclamantului A. M. și a defunctului A. D. , prin moștenitori legali , la plata sumei de câte 2500 lei .
În baza prev. art. 274 C.p.c., a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 10901 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru și onorariu experți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B. V. F. solicitând, în principal, schimbarea în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulate, iar în secundar, schimbarea în parte în sensul obligării pârâtei apelante doar la plata sumei de 2000 de lei cu titlu de despăgubiri.
Recurenta solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală fiind dată cu încălcarea art.1000 alin.3 Cod civil, respectiv în lipsa condițiilor prevăzute de acest text legal și de art.998-999 Cod civil. În primul rând, se susține că între recurentă și persoanele care au efectuat lucrarea de demolare nu a existat un raport de prepușenie și nici că persoanele care au demolat construcția proprietatea exclusivă a recurentei să fi comis vreo faptă ilicită cu ocazia efectuării acestei lucrări.
Recurenta arată în continuare că:
- Reclamanții nu au făcut dovada existenței unui contract de mandat între apelantă și persoanele care au efectuat lucrarea de demolare, dimpotrivă acestea s-au bucurat de autonomie și inițiativă proprie, neexistând niciun raport de autoritate, îndrumare, control sau supraveghere din partea recurentei;
- Nu s-a făcut nici dovada vreunui contract de antrepriză între aceleași persoane, deci în cauză nu a existat un raport de prepușenie care să stea la baza răspunderii recurentei pentru fapta prepușilor;
- Nu s-a făcut dovada faptei ilicite a muncitorilor care au efectuat demolarea atât timp cât s-a acționat în baza unei autorizații de demolare emisă de organele competente;
- Nu se poate reține reaua-credință a recurentei în obținerea autorizației de construcție, atât timp cât aceasta s-a obținut pe baza unui extras de CF care face dovada că recurenta era proprietar exclusiv asupra imobilului demolat;
- Lucrarea de demolare s-a făcut cu respectarea acestei autorizații, dovadă fiind procesul verbal de recepție întocmit la finalul lucrării. Aceeași concluzie se desprinde și din concluziile expertizelor efectuate în cauză care arată că înainte de demolare s-au făcut toate demersurile de natură legală (documentele cerute de lege);
- Recurenta susține că, eventual, culpa în emiterea documentelor de demolare aparține primăriei și autorităților emitente;
- În cauză nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului și a întinderii acestuia, experții arătând că crăpăturile și tencuiala căzută nu sunt urmarea directă a demolării, ci a lipsei de întreținere sau din cauze ce nu se pot stabili,
- Mai mult, experții nu au putut arăta o valoare a lucrărilor, ci doar au indicat o sumă de 5000 de euro ca valoare a lucrărilor de documentație pentru reabilitarea clădirii (raport geotehnic, expertiză MLPAT, proiect de reabilitare). În acest sens, recurenta susține că expertiza nu a stabilit o valoare a prejudiciului încercat de reclamanți ca urmare a pretinsei fapte ilicite a vreunui pretins prepus al pârâtei în operațiunea de demolare și nici cuantumul actual al despăgubirilor cuvenite reclamanților, ci doar costurile unor viitoare lucrări de documentație necesare reabilitării clădirii reclamanților, costuri pe care reclamanții nu le-au făcut în prezenta cauză. La pag.17 din expertiză se arată că valoarea acestor lucrări de intervenție în scopul remedierii nu poate fi stabilită cu exactitate de experții judiciari deoarece această valoare nu poate rezulta decât în urma elaborării unui proiect, de aceea nu se poate înainta instanței o valoare specifică a costurilor lucrării;
- Instanța de fond a încălcat art. 204 alin.1 Cod proc. civ. atunci când a permis reclamanților să își majoreze câtimea obiectului cererii de la 20000 lei echivalentul degradărilor la 5000 de euro, echivalentul documentației necesare prealabile efectuării lucrărilor, aceasta fiind de fapt o modificare de acțiune care nu mai era permisă la acel moment;
- Suma de 5000 de euro nici nu este explicată de experți, ce anume reprezintă și în ce temei legal;
- Recurenta contestă și daunele morale la plata cărora a fost obligată întrucât nu este vinovată în niciun mod de producerea degradărilor la imobilul reclamanților;
- Instanța de fond a înlăturat nelegal și nemotivat concluziile primei expertize și a luat în considerare noua expertiză efectuată de trei experți deși aceasta nu calculează prejudiciul produs prin demolare, iar de la data demolării până în prezent reclamanții au stat în pasivitate fără a efectua nicio lucrare de întreținere la o locuință mai veche de 100 de ani, deci culpa pentru degradările produse le aparține.
Prin întâmpinare, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Intimații susțin că acțiunea lor este întemeiată și dovedită, fapta ilicită a pârâtei constând în efectuarea și coordonarea lucrării de demolare fără a-i anunța pe reclamanți în prealabil și ignorând efectele negative produse asupra imobilului proprietatea reclamanților.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanții sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF ….., construcția acestora fiind alipită de construcția aflată în proprietatea pârâtei și înscrisă în CF ….. și demolată de aceasta.
Așa cum s-a reținut și în lucrarea de expertiză, cele două locuințe reprezentau "o unitate structurală unitară (locuințe cuplate la parte, tip duplex), având elemente structurale comune";. Mai mult, experții au arătat că între cele două construcții nu exista un zid dublu, așa cum s-a menționat în documentația efectuată cu ocazia dezmembrării, iar această mențiune eronată a dus la dezmembrare și la notarea celor două construcții în CF diferite, fără nicio referire la imobilul alipit. Tot datorită acestei dezmembrări eronate a fost posibilă obținerea autorizației de demolare fără acordul reclamanților și fără a se face verificări suplimentare. Cu toate acestea, autorizația de demolare prevede clar că "demolarea se va executa îngrijit, fără a afecta clădirea învecinată"; (f.68,70).
Aceste erori din documentație nu schimbă situația de fapt. Cele două clădiri erau alipite, era evident faptul că demolarea uneia dintre construcții poate aduce atingere celeilalte, dacă demolarea nu se face cu personal specializat și cu luarea măsurilor de siguranță și de protecție a clădirii învecinate.
Pârâta este în culpă pentru că a efectuat lucrările de demolare fără a angaja personal calificat și fără a ține seama de clădirea învecinată.
Niciunul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
În cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei, dar și ale răspunderii comitentului pentru prepusul său, așa cum a reținut instanța de fond. Pentru existența acestei răspunderi pentru fapta altei persoane nu este nevoie de existența unui contract de mandat sau de antrepriză, fiind suficient ca prepusul să fi acționat din împuternicirea și sub coordonarea comitentului.
La interogatoriul ce i-a fost luat în fața primei instanțe, filele 87-88, pârâtei i s-a pus următoarea întrebare: Recunoașteți că dvs. ați fost cea care ați inițiat și coordonat acțiunea de demolare a imobilului dvs.?, iar pârâta a răspuns: Da, dar după obținerea autorizației de demolare și anunțarea în prealabil a vecinilor mei, reclamanții A.
Prin acest răspuns, pârâta a recunoscut calitatea de comitent față de persoanele care au efectuat demolarea, iar existența autorizației nu o exonerează de răspundere pentru că demolarea nu s-a făcut cu respectarea autorizației, adică îngrijit, pentru a nu afecta clădirea învecinată.
Culpa pârâtei este cu atât mai mare cu cât aceasta a continuat demolarea deși, după începerea acesteia, reclamanții au acționat formulând adresă la primărie, ordonanță președințială de sistare lucrări și plângere penală.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța de fond a admis acțiunea precizată de reclamanți pe baza noii expertize efectuate în cauză de trei experți.
Este adevărat că nu s-a motivate înlăturarea primei expertize efectuate de expertul G., dar acest aspect nu justifică modificarea soluției, atât timp cât ea este corectă, iar lipsa motivării poate fi suplinită și de instanța de recurs. De altfel, cele două expertize nu sunt contradictorii. Expertul G., la fel ca și cei trei experți numiți ulterior, stabilesc degradările imobilului proprietatea reclamanților și măsura în care acestea au fost produse de demolarea efectuată de pârâtă. Expertul G., într-o primă fază (f.126 și urm. dosar fond) indică degradările produse imobilului reclamanților prin demolare și lucrările necesare pentru repararea acestora, dar nu indică valoarea lucrărilor. Ulterior, expertiza s-a completat cu suma necesară reparațiilor (6200 lei), dar fără a indica și costul documentației și al proiectului indicat de noua expertiză tehnică.
Noua expertiză a indicat suma de 5000 de euro pentru acoperirea unor lucrări de documentație necesară reabilitării clădirii: raport geotehnic, expertiză geotehnică, expertiză MLPAT, proiect de reabilitare clădire existent, lucrare de urgență de stabilizare a structurii șarpantei podului, acestea fiind considerate primul pas pentru reabilitarea clădirii.
Faptul că reclamanții au solicitat această sumă ca despăgubire nu înseamnă o modificare a acțiunii în sensul arătat de recurentă, ci o precizare a cuantumului pentru că această sumă este necesară pentru readucerea imobilului reclamanților în starea anterioară, chiar dacă este vorba doar despre prima etapă, cea a documentației, dar și a lucrărilor de urgență pentru stabilizarea structurii șarpantei podului. Este alegerea reclamanților dacă înțeleg să ceară doar această sumă, nu și cea corespunzătoare efectuării lucrărilor, sumă care rezulta din prima expertiză.
În ceea ce privește daunele morale, în mod corect prima instanță a reținut că se cuvine să acorde o sumă cu acest titlu pentru că reclamanții au suferit și din acest punct de vedere pentru că imobilul în care locuiesc a devenit nesigur și locuirea în acesta este o problem.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod proc. civ. se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.
În baza art.274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată să plătească intimaților și 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat).
| ← ANULARE PROCES VERBAL. Jurisprudență Construcţii | Despăgubiri pentru lipsă de folosinţă corelativ cu dreptul... → |
|---|
