Anularea procesului-verbal . Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 1783 din data de 18.10.2016
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinesti la data de 09.12.2015 sub nr. ………….., petentul C. T, a solicitat anularea procesului-verbal seria PBCX nr. ……..încheiat la data de 27.11.2015 de BDNE Bacau - IPJ Bacău.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, in esenta că, la momentul opririi de catre agentul constatator se afla in interiorul localității Ardeoani, jud. Bacău, susținând ca nu circula cu viteza menționata in cuprinsul procesului verbal. La stabilirea vitezei nu a fost luata in calcul marja de eroare, astfel incat organul constatator trebuie sa dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor de legalitate in momentul încheierii procesului verbal de contravenție. Solicita ca intimata sa depună următoarele înscrisuri:-plansa foto realizata de pe înregistrarea video sau înregistrarea video -CD, fila registrului radar, buletin de verificare metrologic, atestat operator radar. Se solicita admiterea plângerii si anularea procesului verbal, iar in subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
In drept : OUG 195/2002.
În apărare, intimata a depus întâmpinare prin care arătat că procesul-verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ. Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, astfel că procesul-verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte proba contrară. Simpla susținere a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, 206 C. proc. civ., H.G. 1391/2006 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, inregistrare video -CD.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri si inregistrare video, s-a dispus audierea martorului din lucrari Lacatusu Adrian.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal seria PBCX nr. ………..încheiat la data de 27.11.2015, petentul a fost sancționat pentru savarsirea contravenției prevăzuta art. 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002, stabilindu-se amenda contravenționala in cuantum de 945 lei si masura complementara a reținerii permisului de conducere. S-a reținut in sarcina acestuia că în data de 27.11.2015 a condus auto VW cu număr de înmatriculare ……….. pe DN 2G în interiorul localității pe direcția de mers Moinești -Bacău cu viteza de 10 3 km/h stabilită cu aparatul radar montat pe auto MAI 34633, aflat în mers din sens opus, fiind singur în autoturism.
Petentul nu a semnat procesul-verbal astfel întocmit, iar la rubrica alte mențiuni este consemnat faptul ca:"; nu am avut viteza de 103 km/h, nu am savarsit abaterea si refuz sa semnez";. Procesul a fost încheiat in prezenta martorului asistent L. A.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate din oficiu. Totodată instanța constată că fapta din cuprinsul procesului-verbal este suficient descrisă, aceasta cuprinzând elementele necesare pentru corecta încadrare a faptei și individualizare a sancțiunii.
Cât privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională a fost stabilită pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Potrivit art.49 alin 1 din OUG 195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50km/h.
Se observă că agentul constatator a delimitat în mod corect fapta contravențională, care s-a consumat și constatat în prezența acestuia, procesul-verbal descriind situația de fapt percepută în mod direct și nemijlocit de către agent.
Fiind vorba despre percepția directă și nemijlocită a agentului constatator, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, actul fiind dresat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, și de prezumția de veridicitate, actul reflectând, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestor noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitelor rezonabile pe care statele nu trebuie să le depășească în folosirea lor în materie penală, instanța apreciază că una dintre limitele până la care poate acționa prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea ex propriis sensibus a faptei de către agent. În situația în care fapta este constatată personal, în toate elementele sale, - ipoteză care se verifică în cauza de față -, procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie, revenindu-i petentului sarcina de face dovada contrară, iar instanței sarcina de a asigura cadrul procesual necesar respectării dreptului la apărare al petentului. Procedând în această manieră, se realizează un just echilibru între prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal și prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Recent, problema a fost nuanțată de către Curte sub aspectul contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, care a respins ca inadmisibile cererile formulate de o serie de reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a unor procese-verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție în materie penală (cauza Haiducu și alții c. României). În aceste cauze reunite, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției, fiind, însă, important ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, garanții de natura celor mai sus-amintite.
Astfel, având în vedere principiile enunțate mai sus, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc, instanța apreciază că faptele percepute personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului nu este suficientă, atât timp cât acesta nu face dovada contrară ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În această situație, instanța apreciază că prin procesul-verbal întocmit de un agent constatator din cadrul unei autorități a statului a fost consemnată o situație de fapt reală care se bucură de o prezumție de legalitate relativă pe care petentul nu a reușit să o răstoarne prin dovada contrarie. Mai mult decât atât, petentul nu a reușit prin probe certe să creeze o urmă de îndoială asupra vinovăției sale, îndoială care să îi profite.
Sub acest ultim aspect, și anume că petentul nu a probat existența unei alte situații de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal sus-menționat care să creeze o îndoială asupra vinovăției sale, deși i-au fost respectate garanțiile procesuale prin încuviințarea și administrarea de probatorii și asigurarea dreptului la apărare, instanța amintește că, tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că nu se încalcă prezumția de nevinovăție a petentului atunci când, de la caz la caz, sarcina probei revine acestuia pentru a dovedi contrariul celor reținute de organul constatator (cauza Blum contra Austriei).
În speță, prin probele administrate, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat și nici nu a făcut dovada celor susținute prin plângerea contravențională.
Intimata a depus alăturat întâmpinării înscrisuri: raport agent constatator, Atestat operator Autivision - Ag. Padurariu George, Buletin de verificare metrologica, fisa registrului radar, Manual de utilizare -echipament radar mobil, planșe foto, înregistrare CD, fisa de evidenta auto pe numele C.T.
In manualul de utilizarea a echipamentului radar se precizează ca sistemul asigura determinarea cu acuratețe, in mod static sau dinamic, pe timp de zi si de noapte a vitezei autovehiculului si a direcției de deplasare a acestuia. Stemul realizează înregistrări video si audio de calitate a traficului rutier, precum si evidenta evenimentelor de depășire a vitezei legale de catre autovehiculele din trafic.
Din înregistrarea abaterii pe suport digital CD, se observă faptul că petentul a circulat in interiorul localității, având o viteza de deplasare de 103km/h.
Cu privire la precizările făcute de către petent, instanța reține că eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei prevăzută la pct. 3.1.1 lit c) din Norma de Metrologie Legala NML 021-05/23.11.2005 a fost instituită în vederea admiterii cinemometrelor la verificarea metrologică a acestora, în cauză, buletinul de verificare metrologică aflat la dosarul cauzei, atestând faptul că cinemometrul se încadrează în limitele impuse de lege. Prin urmare, o eventuală eroare, în plus sau în minus, care se încadrează în aceste limite legale, poate fi în folosul ori, după caz, în detrimentul conducătorului auto, nefiind însă posibilă recalcularea vitezei acestora care a fost înregistrată cu aparate omologate.
Potrivit prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice , aprobat prin HG nr. 1391/2006 , în situația în care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic , certificat , sau a unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic , polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identitarii conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea sa poata fi folosita ca proba, potrivit prevederilor pct.3.5.1. din Norma de Metrologie Legala 021-05 NML, înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă data si ora la care a fost efectuata măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care sa poata fi pus în evidenta numărul de înmatriculare al acestuia.
De asemenea, potrivit prevederilor pct.4.2. din norme, cinemometrele vor putea fi utilizate legal daca au fost verificate metrologic au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile normei si sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.
Totodată , potrivit art.4 pct.4 din aceleași norme metrologice , măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere daca măsurătorile nu au fost efectuate în condiții metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .
per a contrario , orice alte masuratori efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislației rutiere , valoarea masurata fiind si juridic relevanta .
Întrucât aparatul radar este omologat cât si verificat metrologic , valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere , atât în condițiile art.102 al.3 din OUG 195/2002 republicata cât si în condițiile secțiunii 4 din NML 021-05.
Față de probele administrate în cauză se constată că, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sau care măcar să ridice un dubiu cu privire la temeinicia procesului-verbal. Actul de sancționare a fost încheiat în urma unor constatări ex propriis sensibus ale unui agent învestit cu prerogative de putere publică, astfel că acest act administrativ beneficiază de o prezumție de legalitate și temeinicie.
În consecință, pentru motivele mai sus expuse, instanța reține că se impune soluția menținerii procesului-verbal în discuție și respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere, totodată, faptul că susținerile petentului privind circumstanțele săvârșirii faptei nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gravitatea faptei contravenționale săvârșite, fiind individualizată în mod corect.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca nefondata.
| ← Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Reindividualizarea regimului sancţionator prin aplicarea... → |
|---|
