Divorţ cu copii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 80 din data de 15.01.2014
Dosar nr. XXXX/193/2012 Divorț, cu copii
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOSANI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Completul compus din:
PREȘEDINTE -
GREFIER -
S E N T I N Ț A C I V I L Ă NR. XXXX
La ordine pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamantul-pârât T. N. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă R. A., având ca obiect divorț, cu copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, în prezența reclamantului-pârât T. N. și avocatului-mandatar P. I. M. pentru pârâta-reclamantă R. A., fiind consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani în data de xx.xx.xxxx sub nr. XXXX/193/2012, reclamantul T. N. a chemat în judecată pe soția sa, pârâta R. A. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părți prin acordul părților, cu acordarea custodiei minorei T. - R. E. rezultată din mariaj, către reclamant.
Reclamantul nu și-a motivat acțiunea în fapt și în drept.
În dovedire s-au depus copii după cartea de identitate a reclamantului, certificatul de căsătorie al părților, certificatul de naștere al minorei, adeverința nr. XXXX din xx.xx.xxxx emisă de Penitenciarul Botoșani privind faptul că, în perioada xx.xx.xxxx-xx.xx.xxxx, reclamantul nu figurează în evidențele unității de detenție cu sume de bani (valută) primite din Italia, înscrisuri privind locurile de muncă unde și-a desfășurat activitatea, anchetă socială, înscrisuri medicale, contract de muncă cu SC Xl SRL.
Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar de 1 leu și s-a achitat taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională, pârâta R. A. a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a reclamantului, exercitarea de către pârâtă a autorității părintești asupra minorei T. - R. E. rezultată din mariaj, stabilirea locuinței minorei la domiciliul pârâtei din Italia, obligarea reclamantului la plata unei pensii în întreținere în favoarea minorei începând cu data formulării cererii reconvenționale și până la împlinirea vârstei de 18 ani a minorei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că părțile s-au căsătorit în data de xx.xx.xxxx, din mariaj rezultând minora T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx. La început, relația dintre părțile a fost armonioasă, existând afecțiune și dorința de a întemeia o familie însă, ulterior, pârâtul a devenit iresponsabil, având un comportament reprobabil atât în familie, cât și societate, fiind condamnat în timpul mariajului la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pentru punerea în circulație a unor carduri bancare falsificate. În anul 2010, având în vedere problemele financiare și lipsa oricărui sprijin din partea soțului, pârâta a plecat să lucreze în Italia, luând-o și pe minoră, cu acordul tatălui. În străinătate, pârâta locuiește la domiciliul unei surori, ce este căsătorită cu un cetățean italian, și-a găsit un loc de muncă, încheind un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar fetița urmează cursurile unei grădinițe. Pârâta a trimis reclamantului sume de bani în unitatea de detenție, acesta luându-și angajamentul că merge să lucreze împreună cu soția sa în străinătate, după liberare. Reclamantul a plecat în străinătate, pârâta găsindu-i de lucru în construcții, însă acesta a renunțat în scurt timp la serviciu și s-a întors în țară, abandonându-și soția și copilul.
Se menționează că, datorită lipsei de maturitate și iresponsabilitate de care a dat dovadă reclamantul, precum și din dorința de a avea o viață normală, stabilă emoțional și lipsită de griji de natură financiară, pârâta a formulat prezenta cerere de divorț. Se mai susține că neînțelegerile cu reclamantul provin și din faptul că acesta ar suferi de o afecțiune psihică, respectiv scleroză multiplă, iar manifestările acestei boli fac imposibilă continuarea căsătoriei.
Se apreciază că relațiile de căsătorie este grav și iremediabil vătămată, mariajul nemaiputând continua.
Se mai precizează că, dat fiind că pârâta are reședința în străinătate, unde realizează venituri stabile în baza unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, iar minora frecventează grădinița și s-a acomodat fără probleme în Italia, vorbind limba italiană mai bine decât limba română, precum și faptul că relațiile dintre tată și fiică sunt practic inexistente, copilul necunoscându-și tatăl, ar fi recomandabil pentru o bună dezvoltare afectivă ca minora să locuiască cu pârâta. De asemenea, se consideră că este în interesul exclusiv al minorei ca autoritatea părintească asupra acesteia să fie exercitată doar de către pârâtă, având în vedere afecțiunile psihice ale reclamantului, precum și distanța mare dintre domiciliul tatălui și cel al copilului, reclamantul fiind practic în imposibilitate să exercite efectiv autoritatea părintească asupra minorei. În plus, în cazul unei exercitări în comun a autorității părintești, atunci când pârâta ar dori să vină în țară cu minora ar avea nevoie de acordul reclamantului, care nu și-l va da, din dorința de răzbunare și în detrimentul copilului. Și, cu atât mai puțin, reclamantul ar permite ca, ulterior, fetița să se întoarcă cu mama în Italia, unde minora are o viață, prieteni cu care se joacă, fiind în interesul ei exclusiv să păstreze această situație familială și socială cu care este obișnuită și care o face fericită.
În drept, întâmpinarea și cererea reconvențională au fost întemeiate pe dispozițiile art. 115 și 119 Cod procedură civilă, art. 373 lit. b), 379, 398 și 400 Cod civil.
În apărare s-au anexat copii după certificatul de căsătorie al părților, certificatul de naștere al minorei, declarația notarială a reclamantului prin care acesta era de acord ca minora să călătorească cu pârâta în străinătate, contract de muncă al pârâtei în străinătate, adeverință medicală și cazier judiciar privind pe reclamant, contract de vânzare-cumpărare a unui imobil din mun. Botoșani, dovada frecventării de către minoră a cursurilor unei grădinițe în Italia.
Prin procura autentificată sub nr. XXX din xx.xx.xxxx la Biroul Notarilor Publici Asociați Reta Aniței-Ana Maria Vatavu din mun. Botoșani, pârâta R. A. a mandatat pe avocatul P. I. M. să o reprezinte în prezentul dosar și, în temeiul art. 614 Cod procedură civilă, a făcut dovada reședinței în străinătate.
Pentru cererea reconvențională, pârâta achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin concluziile formulate odată cu dezbaterea fondului cauzei, reclamantul T. N. a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpă comună; exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei rezultată din mariaj; stabilirea locuinței copilului la domiciliul pârâtei; obligarea persoanei sale la plata unei pensii de întreținere, susținând că este salariat la SC Xl SRL.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri depuse de părți la dosar, proba testimonială, fiind audiați martorii S. D. I. și R. E. propuși de pârâtă (depoziții - filele 46-47) și martora A. L. propusă de reclamant (declarație - fila 80). De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului (fila 55) și la reședința pârâtei în străinătate (filele 123-128).
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxx, căsătoria lor fiind trecută în Registrul stării civile din acel an al Primăriei mun. Botoșani la numărul XXXX. În urma mariajului a rezultat un copil, T. -R. E., născută la data de xx.xx.xxxx.
Potrivit dispozițiilor art. 373 lit. b) din Codul civil, divorțul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și căsătoria nu mai este posibilă, situație în care dacă instanța stabilește culpa unui soț sau culpa ambilor soți va putea pronunța divorțul, conform art. 379 din același act normativ. Motivele temeinice la care face referire textul legal sunt împrejurări de fapt invocate de soți, în general, iar imposibilitatea căsătoriei este tocmai consecința acestora.
Analizând susținerile părților din cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională, declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța constată că, într-adevăr, relațiile dintre cei doi soți sunt grav și iremediabil vătămate, această situație fiind, în principal, rezultatul atitudinii culpabile a reclamantului T. N..
Astfel, în sarcina acestuia se poate reține un oarecare dezinteres sau o blazare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor materiale, situație care, fără a constitui un impediment insurmontabil, a fost aptă să atragă nemulțumirea pârâtei R. A..
De asemenea, instanța mai este ținută a menționa și că părțile nu mai locuiesc împreună, pârâta R. A. împreună cu minora rezultată din mariaj locuind în străinătate, unde a fost nevoită să plece să muncească datorită lipsei disponibilităților bănești, în perioada în care reclamantul T. N. a fost încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate. După liberarea din unitatea de detenție, reclamantul a plecat în străinătate la soția sa, însă nu a înțeles să rămână alături de familie, revenind în țară.
Reclamantul T. N. nu a produs probe care să dovedească contrariul celor susținute de pârâtă sau o culpă comună a soților în existența raporturilor mai puțin armonioase între părți. Astfel, martora A. L. (mama reclamantului) audiată în favoarea acestuia nu a înțeles să aducă pârâtei reproșuri cu privire la atitudinea acesteia față de relația de căsătorie. Mai mult, din depoziția martorei reiese că pârâta a avut un loc de muncă în timpul mariajului și s-a ocupat și de copil.
La baza căsătoriei se află traiul în comun, încrederea reciprocă între soți, afecțiunea și devotamentul, loialitatea, respectul, sprijinul material și moral reciproc, preocuparea pentru buna funcționare a mariajului și pentru asigurarea unei evoluții armonioase copiilor rezultați din căsătorie. Cum aceste aspecte condiționează bunul mers al oricărui mariaj și justifică, în cele din urmă, însăși încheierea și menținerea unei căsătorii, iar lipsa de responsabilitate a unuia dintre soți nu poate fi suplinită prin implicarea exclusivă a celuilalt, în speță de către pârâtă, dat fiind și separarea în fapt a părților, se prezumă indiscutabil dispariția sentimentelor de afecțiune și respect dintre soți și vătămarea iremediabilă a relației de căsătorie a acestora, menținerea acestei căsătorii nejustificându-se.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea principală având ca obiect divorț formulată de reclamantul T. N., prin care acesta solicită să se rețină o culpă comună a soților în destrămarea relațiilor de căsătorie și va admite cererea reconvențională formulată de pârâta R. A., urmând a dispune desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a reclamantului T. N..
Instanța mai constată că, odată cu oficializarea relației, părțile și-au păstrat fiecare numele purtat anterior căsătoriei, astfel încât nu este nevoie să se pronunțe cu privire la numele părților după desfacerea căsătoriei.
Potrivit art. 396 alin. 1 Cod civil, odată cu pronunțarea divorțului, instanța va hotărî asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copilului, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților.
Conform art. 397 Cod civil, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
În speța de față, reclamantul T. N. a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx rezultată din mariaj să fie exercitată în comun, de către ambii părinți, în timp ce pârâta R. A. a solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată exclusiv de către propria persoană.
Din probatoriul administrat în cauză rezultată că reclamantul T. N. a manifestat un dezinteres sau o blazarea nu doar în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor materiale, ci și referitor la copilul minor rezultat din mariajul părților. Astfel, în perioada 2008-2009, în care părțile au conviețuit împreună, copilul a avut nevoie de grija și atenția sporită a mamei datorită vârstei fragede, fiind născut la data de xx.xx.xxxx, în perioada 2009-2010 reclamantul a fost încarcerat în vederea executării unei pedepse privative de libertate, iar în cursul anului 2010 pârâta împreună cu minora au plecat în străinătate, părțile separându-se în fapt. De asemenea, în urma separării în fapt a părților, reclamantul nu a încercat să păstreze legături personale cu fiica sa și nu a asigurat întreținere minorei. Deși mama reclamantului a susținut în fața instanței, cu ocazia audierii în calitate de martoră, că reclamantul nu păstrează legătura cu fiica sa întrucât nu i se permite, instanța constată că reclamantul nu a produs nicio dovada că a întreprins vreun demers legal în acest sens.
Astfel, față de dispozițiile art. 398 alin. 1 Cod civil, apreciind că există motive întemeiate și având în vedere interesul superior al copilului, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, să se facă de către pârâta R. A..
De asemenea, potrivit art. 400 Cod civil, instanța se va pronunța și cu privire la locuința minorei după divorț. Se va avea în vedere că pârâta R. A. a solicitat ca locuința minorei să fie stabilită la domiciliul său, cerere față de care reclamantul T. N. nu s-a opus.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuat la reședința pârâtei R. A. în străinătate, minora locuiește împreună cu mama sa, dar și cu o mătușă maternă, soțul acesteia și un verișor într-un imobil potrivit necesităților copilului. Pârâta lucrează la o croitorie, cu normă întreagă, încă din perioada în care a venit în Italia. Minora frecventează al doilea an la grădinița din Monticello, sat apropiat de locuința pârâtei, unitatea școlară punând la dispoziția familiilor un microbuz pentru transportul copiilor. Pedagogii opinează că minora este foarte bine îngrijită de familie, care este atentă la nevoile acesteia și cerințele grădiniței. De asemenea, că minora vine zâmbind la grădiniță, are o relație bună cu colegii (atât băieți, cât și fetițe), având și o prietenă de suflet, în cursul anului școlar curent a înregistrat un progres în activitățile practice și efectuarea temelor, este generoasă și altruistă, îi ajută pe colegii mai mici și pe cei care au dificultăți atunci când poate, povestește despre relația sa cu ceilalți membri ai familiei, însă nu și despre tatăl său. Pârâta este cea care se prezintă în mod regulat la discuțiile trimestriale cu educatoarele și când are vreo oportunitate solicită informații cu privire la fiica sa. Se mai reține din referatul de anchetă socială că camera minorei este colorată și primitoare, fiind gândită pentru a corespunde necesităților unui copil.
Conform anchetei sociale efectuate la domiciliul reclamantului T. N., acesta locuiește într-o cameră modest mobilată.
Se va ține cont și că minora are vârsta de 4 ani și 5 luni, vârstă care reclamă prezența și atenția permanentă a mamei, precum și menținerea constantelor care s-au cristalizat deja în viața acesteia.
Față de aceste considerente și, având în vedere prevederile art. 400 alin.2 din Codul civil, precum și art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 în conformitate cu care exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, instanța va stabili locuința minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, la domiciliul pârâtei R. A..
Referitor la capătul de cerere privind obligarea reclamantului T. N. la plata pensiei de întreținere către minoră, instanța retine că, potrivit art. 525 alin. 1 din Codul civil, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Minora T. - R. E. are vârsta de 4 ani și 5 luni, nu are capacitate de muncă, astfel încât starea de nevoie a acesteia se prezumă în mod absolut. Mai mult, dispozițiile art. 402 alin. 1 din Codul civil obligă instanța ca, în cazul pronunțării divorțului, să dispună și cu privire la contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor rezultați din căsătorie.
Potrivit art. 529 alin. 1 din Codul civil, că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar potrivit alin. 2 când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.
Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul este salariat la SC Gaz Auto International SRL Botoșani (contractul individual de muncă nr. XXX din xx.xx.xxxx - filele 78-79), cu jumătate de normă, iar venitul realizat este sub venitul minim pe economie. Prin urmare, instanța urmează să calculeze obligația de întreținere în sarcina reclamantului prin raportare la salariul minim pe economie stabilit la nivelul pronunțării hotărârii.
Astfel, având în vedere textele legale invocate, precum și soluția ce urmează a fi adoptată cu privire la exercitarea autorității părintești asupra minorei rezultată din căsătoria părților și stabilirea locuinței acesteia, instanța urmează a obliga reclamantul la plata lunară a unei pensii de întreținere în cuantum total de 134 lei în favoarea minorei, începând cu data de xx.xx.xxxx - data formulării acțiunii până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel cum s-a reținut prin concluziile formulate odată cu dezbaterea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge cererea principală având ca obiect divorț formulată de reclamantul T. N., domiciliat în mun. Botoșani, str. X nr. Y, scara Z, ap. T, jud. Botoșani și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Botoșani, str. X nr. Y, ap. Z, jud. Botoșani în contradictoriu cu pârâta R. A., cu domiciliul în mun. Botoșani, str. X nr. Y, scara Z, ap. T, jud. Botoșani și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinetul avocatului P. I. M., cu sediul în loc. Săveni, str. X, bloc Y, scara Z, ap.T, jud. Botoșani, ca neîntemeiată.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă R. A. în contradictoriu reclamantul-pârât T. N..
Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de xx.xx.xxxx, înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei mun. Botoșani sub nr. XXXX din xx.xx.xxxx, din culpa exclusivă a reclamantului-pârât T. N..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei T. - R. E., născută la data de xx.xx.xxxx, sa fie exercitată exclusiv de către pârâta-reclamantă R. A..
Stabilește locuința minorei la domiciliul pârâtei-reclamante R. A..
Obligă reclamantul-pârât T. N. la plata sumei de 134 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei, începând cu data de xx.xx.xxxx și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Pronunțată în ședință publică, azi xx.xx.xxxx.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Punere sub interdicţie. Jurisprudență Chemare în judecată... | Hotărâre care să ţină loc de act autentic. Jurisprudență Cereri → |
|---|
