Divorţ. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 2506 din data de 28.11.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:...........
Dosar nr. 26089/215/2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2506/2017
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2017
Completul constituit din:
PREȘEDINTE ..............
Judecător ...............
Grefier .............
Pe rol soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta reclamantă ......... și apelantul pârât ............ împotriva sentinței civile nr. ............ pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ........... în contradictoriu cu, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat ............ în calitate de reprezentant convențional al apelantului pârât .......... și intimata ............ asistată de avocat ...........
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă ancheta socială efectuată în ............
Avocat ......... pentru apelanta reclamantă depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și un set de înscrisuri - planșe foto, care sunt comunicate și intimatului.
Avocat .......... pentru apelantul pârât nu solicită termen pentru observarea înscrisurilor depuse de apelanta reclamantă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 3 CPC declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 CPC constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Avocat .............. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul acordării custodiei comune cu privire la minor, stabilirea domiciliului acestuia la tată. Arată că minorul a stat în toată această perioadă la tată, mama nu dorește altceva decât să aibă legături cu minorul, este de acord să plătească pensia de întreținere, dar dorește să poată lua minorul în domiciliul său pentru a relaționa cu acesta.
Avocat ........... pentru apelantul pârât solicită respingerea apelului reclamantei cu privire la modalitatea realizării legăturilor personale, este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la tată. Solicită admiterea apelului formulat de pârât, stabilirea autorității părintești în comun, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei și obligarea acesteia la pensie de întreținere. Din planșele foto depuse de reclamante, rezultă că acesteia i se permite să relaționeze cu minorul, tatăl nu se opune la legătura dintre minor și mama sa, nu este însă de acord cu modalitatea solicitată de mamă. Aceasta nu are o locuință, locuiește la tatăl vitreg, de care mama acesteia a divorțat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat ........... pentru apelanta reclamantă solicită admiterea în parte a apelului pârâtului, cu privire la punctele comune și să respingă restul. Tatăl era o persoană violentă, de aceea părțile s-au separat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. ............., pronunțată de Judecătoria Craiova a fost a fost admisă în parte cererea principală a reclamantei-pârâte ............, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant ..............
A fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant.
S-a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la ......... și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei .................
S-a dispus reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de reclamanta-pârâtă și anume: ...........
Au fost respinse capetele de cerere accesorii privind exercitare autoritate părintească, stabilire locuință minor la pârâtul-reclamant, obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere pentru minor și legături personale cu minorul.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la ........., căsătorie din care a rezultat un minor .............
Martorii ............ au declarat că reclamanta-pârâtă a avut o relație extraconjugală. Martorii ............ au declarat că pârâtul-reclamant era gelos și că a bătut-o pe reclamanta- pârâtă, părțile adresându-și reciproc cuvinte jignitoare.
La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că a părăsit locuința comună, lăsând la plecare o scrisoare și că minorul a rămas în grija pârâtului-reclamant și a familiei sale.
Din proba testimonială s-a reținut că părțile s-au sperat în fapt în urmă cu aproximativ 2-3 ani - dată la care reclamanta-pârâtă a părăsit locuința comună, - minorul rămânând în domiciliul pârâtului-reclamant.
De asemenea, din proba testimonială s-a reținut că în timpul căsătoriei, ambele părți au realizat venituri- reclamanta-pârâtă lucrând și în .........., de unde a revenit în România de aproximativ 1-2 ori.
Martorii ............. au declarat că reclamanta-pârâtă i-a adus dulciuri minorului atunci când a venit din ........... în România; martorii ............. au declarat că reclamanta-pârâtă i-a adus și produse de îmbrăcăminte minorului, atunci când a venit din ............. în România.
Din depozițiile martorilor .............. s-a reținut că o dată, când reclamanta-pârâtă a venit din ............ să-l vadă pe minor la domiciliul pârâtului-reclamant, acesta i-a interzis acest lucru.
Declarația martorei ............ că reclamanta-pârâtă nu s-a ocupat de treburile gospodărești, preferând să doarmă sau să privească la TV și că numai pârâtul-reclamant și bunicii paterni s-au ocupat de minor până la despărțirea în fapt a părților, -este singulară cu privire la acest aspecte, - neputând fi coroborată cu celelalte probe de la dosar.
Potrivit declarațiilor martorilor .............. a reieșit că până la separarea în fapt a părților, ambele s-au ocupat de creșterea și educarea minorului. Când părțile erau la serviciu, supravegherea minorului a fost asigurată de bunicii paterni, au declarat martorii ............
La interogatoriu, reclamanta-pârâtă a recunoscut că minorul este bine îngrijit.
Martorii ........... au declarat că minorul este mai atașat afectiv de pârâtul-reclamant și de bunicii paterni.
Din declarațiile martorilor ................... s-a reținut că minorul frecventează grădinița din comuna ...........
Din referatul de anchetă al autorității tutelare .......... rezultă că pârâtul-reclamant, minorul și bunicii paterni locuiesc într-un imobil-casă compus din trei camere, corespunzătoare din punct de vedere igienico-sanitar. Relația tată-minor și bunicii paterni este foarte bună, aceștia ocupându-se de creșterea, îngrijirea și educarea minorului. Minorul este înscris la medicul de familie, nu suferă de nicio boală.
Potrivit referatului de anchetă al autorității tutelare ........... rezultă că în prezent reclamanta-pârâtă este casnică și locuiește la familia tatălui său vitreg din comuna ..........., într-un imobil-casă compus din două camere și bucătărie, fiind corespunzător mobilate. În concluziile referatului de anchetă s-a opinat pentru încredințarea minorului spre creștere și educare, tatălui
Potrivit art.309 alin.1 Cod civ. "soții își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral.";
Soții prin comportamentul lor (el gelos, violent fizic și verbal cu soția, jignindu-se reciproc, ea părăsind definitiv locuința comună în destrămarea relației de căsătorie), - ambii au încălcat obligația de respect, demonstrând prin atitudinea lor lipsă de stimă unul față de celălalt. Îndatorirea de sprijin moral își are fundamentul în solidaritatea pe care soții trebuie să a manifeste reciproc în toate ipostazele vieții de familie, însă părțile nu au dat dovadă de aceasta. Conținutul obligației de fidelitate (credință) constă în aceea de a nu avea relații sexuale cu alte persoane, or în situația din speță, reclamanta-pârâtă a încălcat îndatorirea de fidelitate pe care soții și-o datorează după încheierea căsătoriei. Celelalte susțineri ale părților din cereri nu au fost dovedite prin probele propuse de părți
În raport de situația de fapt probată, instanța a concluzionat că părțile nu mai pot ajunge la o conviețuire comodă și în bună înțelegere.
Potrivit art.373 lit.b cod civ.";divorțul poate avea loc atunci când din cauza unor motive temeinice raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.";
Văzând și dispozițiile art.379 al.1 teza II cod civ., divorțul se poate pronunța dacă instanța stabilește culpa comună în destrămarea căsătoriei.
În raport de considerentele de mai sus, instanța apreciază că cererea principală a reclamantei-pârâte care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte și că cererea reconvențională a pârâtului-reclamant care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în parte.
Instanța a dispus desfacerea căsătoriei din culpă comună, căsătorie încheiată la .......... și înregistrată în registrul de stare civilă al ........., sub nr...............
Cu privire la capătul accesoriu referitor la nume, având în vedere dispozițiile art.383 al.3/cod proc.civ., în conformitate cu care "dacă nu a intervenit o învoială, sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre soți va purta numele ce avea înainte de căsătorie";, - instanța urmează să dispună ca reclamanta-pârâtă să revină la numele purtat anterior căsătoriei - și anume: Burnete.
Art.36 al.7 din Legea nr.272/20014 republicată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, prevede că violența față de celălalt părinte (în situația din speță violența fizică manifestată de pârâtul-reclamant față de reclamanta-pârâtă) este considerat motiv întemeiat pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să nu fie exercitată de pârâtul-reclamant, deoarece poate prezenta un risc pentru copil care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Nici reclamanta-pârâtă prin comportamentul ei imoral nu poate constitui un exemplu demn de urmat de minor. Îndatorirea de părinte nu poate fi exercitată decât dacă părintele are o conduită morală adecvată,- pentru a-l determina pe minor prin exemplul său personal să aibă o comportare corespunzătoare normelor de conviețuire socială.
Așadar, în speță s-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 397 nici ale art. 398 al. 1 cod civ, - în sensul că autoritatea părintească nu poate fi exercitată nici în comun nici separat de vreunul dintre părinți, -pentru argumentele la care am făcut referire pe larg mai sus în baza materialului probator administrat în cauză .
În ceea ce privește capătul de cerere stabilire locuință minor la domiciliul pârâtului-reclamant, în speță, prin prisma măsurii dispusă anterior , - (de respingere a capătului de cerere exercitare autoritate părintească), - raportat la caracterul imoral al reclamantei-pârâte care a avut relații extraconjugale și la prevederile art.36 al.7/Legea 272/2014 care interzice exercitarea autorității părintești de pârâtul-reclamant care a fost violent cu reclamanta-pârâtă , - înseamnă că în mod automat devin inoperante dispozițiile prevăzute de art.400/cod civ. de a se stabili locuința minorului la tată, căci dacă s-ar dispune acest lucru, ar însemna implicit ca acesta să exercite autoritatea părintească, - ceea ce contravine prevederilor legale sus-amintite.
Prin urmare, instanța a respinge capătul de cerere accesoriu stabilire locuință minor la pârâtul-reclamant
Având în vedere că în cadrul acțiunii divorț, referitor la capătul de cerere accesoriu legături personale cu minorul, articolul 401 al.1 cod civ., prevede că numai în cazurile prevăzute de art.400/cod civ., - părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, - înseamnă că de vreme ce locuința minorului nu a fost stabilită la pârâtul-reclamant, - ( pentru că sunt inaplicabile prevederile art.400/cod civ), - în situația din speță, așa cum am arătat mai sus, - pe cale de consecință, instanța nu poate dispune nici asupra capătului de cerere legături personale cu minorul. Prin urmare, a respins capătul de cerere accesoriu legături personale cu minorul din cererile părților.
Întrucât nu a fost stabilită locuința minorului la pârâtul-reclamant, înseamnă că nici reclamanta-pârâtă nu poate fi obligată să-i plătească minorului pensie de întreținere, - urmând să fie respins și acest capăt de cerere accesoriu privind obligarea reclamantei-pârâte la plata pensiei de întreținere pentru minor.
În conformitate cu art.453 al.2 cod proc.civ., - instanța a vând în vedere că cererile părților au fost admise în parte și că reclamanta-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată, - a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta ........... cât și pârâtul ...............
Apelanta .......... a criticat sentința cu privire la autoritatea părintească, stabilirea domiciliului minorului nefăcându-se la nici unul dintre părinți și nici la o altă persoană, considerând că este în interesul superior al copilului stabilirea domiciliului minorului rezultat din căsătorie la tată, în temeiul art. 400 N.C.C., întrucât tatăl a reprezentat mereu o prezență constantă și susținută în viața lui, oferind acestuia întreținere, îngrijire de zi cu zi, un sprijin material și moral substanțial și care s-a implicat, atât în educația cât și în creșterea lui, apelanta neavând posibilități materiale de a crește acest minor, neavând o locuință a sa și nici loc de muncă stabil, solicitând însă legături personale cu minorul.
Este adevărat că relațiile de familie au fost grav și iremediabil vătămate pe fondul consumului de alcool al pârâtului, a relațiilor extraconjugale avute de acesta de-a lungul căsătoriei, precum și a violenței fizice și verbale îndreptate asupra reclamantei, însă aceste acte de violență nu au fost îndreptate și asupra minorului, acesta neasistând la astfel de scene, pârâtul fiind un tată bun pentru fiul lor.
Cu privire la moralitatea sa, apelanta arată că susținerile pârâtului în acest sens sunt nereale întrucât, deși în perioada cât a locuit cu pârâtul a lucrat la un bar din comună, acesta a omis să spună că în aceeași perioadă ea, apelanta reclamantă a avut două slujbe, lucrând noaptea la brutăria din sat, iar în timpul zilei ca barman, toate acestea pentru a oferi familiei un confort material; simpla afirmație a unui martor că a văzut-o când stătea de vorbă cu un bărbat la locul de muncă nu reprezintă o dovadă a faptului că ar fi avut relații extraconjugale și nici că nu ar fi o mamă bună.
Arată apelanta reclamantă că după despărțirea în fapt a păstrat în permanență legătura cu minorul, iar atunci când a făcut rost de bani, muncind fără forme legale în ............, la mama sa, a cumpărat minorului cele necesare, respectiv mâncare, îmbrăcăminte, etc. a trimis bani pentru organizarea de petreceri pentru ziua de naștere a acestuia. Menționează apelanta că este susținută financiar de mama sa, care lucrează în Italia, unde muncește și apelanta sezonier, iar când vine în România locuiește la domiciliul tatălui său vitreg, care a crescut-o și care dorește să cunoască și să aibă legături cu nepotul său, astfel că este în măsură să asigure condiții decente pentru dezvoltarea unei relații firești de afecțiune între mamă și copilul său, fără a fi cenzurată de familia pârâtului, cu care a avut relații încordate pe tot timpul cât a locuit cu aceștia.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul exercitării autorității părintești de către ambii părinți, stabilirii domiciliului minorului la tată și legături personale cu minorul, respectiv ca acesta să locuiască cu apelanta reclamantă în luna august în vacanța de vară și 2 săptămâni iarna, precum și în fiecare zi de sâmbătă a fiecărei săptămâni.
În apelul său, pârâtul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală atât sub aspectul stabilirii culpei în desfacerea căsătoriei, cât și pentru nesocotirea interesului superior al copilului.
Astfel, instanța a încălcat dreptul minorului de a fi ocrotit, de a avea un domiciliu și de a primi o pensie de întreținere de la părintele său cu care nu locuiește, neanalizând corect și legal cauza dedusă judecății.
Consideră că, prin respingerea capetelor accesorii divorțului referitoare la autoritatea părintească, stabilirea locuinței copilului, pensie de întreținere și legăturii personale cu copilul, a fost încălcat în mod grav interesul superior al copilului, prin încălcarea unor norme imperative, creându-i copilului o situația mult mai grea decât cea avută anterior divorțului părinților, într-o interpretare a acestei sentințe se poate spune că minorul ar rămâne în grija statului.
Această soluție reprezintă o încălcare gravă a disp. art. 396 N.C.C., care prevede obligația instanței de a hotărî cu privire la copii în cazul divorțului, dar și a disp. art. 918 alin. 2 N.C.P.C., care prevede obligația instanței de a se pronunța asupra autorității părintești, contribuției părinților la întreținerea copiilor chiar în absența unor cereri accesorii divorțului, cu atât mai mult cu cât părinții doresc să își exercite autoritatea părintească, tatăl la care copilul a locuit în mod statornic până în prezent a solicitat să fie stabilită locuința acestuia la el, iar autoritatea tutelară, prin concluziile raportului de anchetă socială a recomandat acest lucru, în mod expres.
Este în interesul copilului, potrivit principiului continuității consacrat de Legea nr. 272/2004 să rămână în locuința în care a crescut până acum, fiind în același timp înscris la grădiniță în aceeași localitate, beneficiind de întreaga atenție a tatălui și familiei sale, ca dovadă fiind probele administrate în dosar, din care rezultă că este vorba de un copil sănătos, armonios dezvoltat, atât fizic, cât și psihic.
În privința autorității părintești, instanța a decis ca aceasta să nu fie exercitată de pârâtul-reclamant, deoarece atitudinea violentă a acestuia față de fosta soție poate prezenta un risc pentru copil care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. Concluzia că tatăl ar fi o persoană violentă este total nefondată întrucât nu există probe care dovedească această caracteristică a comportamentului tatălui, dimpotrivă, acesta este o persoană responsabilă, care a trecut cu vederea faptele reprobabile ale reclamantei, i-a iertat comportamentul și i-a cerut să rămână în domiciliul conjugal în vederea creșterii copilului și continuării căsătoriei, aceasta alegând să plece cu un bărbat cu care avea o relație extraconjugală, abandonând minorul în casă, singur, la vârsta de 2 ani.
Referitor la locuința copilului, trebuie respectat principiul interesului superior al minorului prevăzut de art. 263 C.civil dar și de art. 3 din Legea nr. 272/2004 și art. 18 din Convneția O.N.U. cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, constituind în același timp o componență a dreptului fundamental la respectarea vieții de familie prevăzut de art. 8 din CEDO. Instanța a nesocotit o serie de garanții procedurale prevăzute de art. 396 C.civil, măsuri ce intră în categoria obligațiilor pozitive ale statului pentru respectarea art. 8.
Soluția instanței reprezintă așadar și o încălcare a art. 8 din C.E.D.O., dar și a dreptului intern, instanța neluând nici măcar măsura plasamentului sau stabilirea domiciliului copilului la o altă persoană, al cărei consimțământ și garanții ar fi fost obligatorii.
Cele două capete accesorii referitoare la pensia de întreținere și legătura personală cu copilul sunt în strânsă legătură cu primele, consecința admiterii acestora în modalitatea solicitată de părți.
Cu privire la culpa în desfacerea căsătoriei, s-a făcut dovada că nu poate fi continuată căsătoria dintre părți, iar vina aparține reclamantei care a părăsit de bunăvoie domiciliul comun, unde l-a lăsat pe fiul său minor în grija pârâtului. Toți cei patru martori au arătat că reclamanta a plecat de bună voie, martorul .......... relatând că personal a știut că reclamanta are o relație extraconjugală, plecând împreună cu concubinul său și că i-a văzut în ipostaze nepotrivite și anterior părăsirii domiciliului.
Mai arată apelantul pârât că minorul a locuit, a fost crescut și îngrijit de apelant și familia acestuia numai în domiciliul lor, au condiții normale de trai, acesta are loc de muncă, nu are vicii, nu consumă alcool, așa cum a susținut reclamanta și nici nu a dezvoltat o relație extraconjugală. Și în prezent este singur și își crește singur copilul împreună cu familia sa care îl ajută foarte mult, acesta fiind atașat de către pârât și familia sa.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată ambele apeluri sunt întemeiate în ceea ce privește soluțiile date de prima instanță cererilor accesorii divorțului.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins aceste cereri accesorii divorțului, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului, plata pensiei de întreținere și stabilirea legăturilor personale cu copilul.
Potrivit art. 396 alin. 1 C.civ. instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă.
În mod similar, art. 919 alin. 1 C.pr.civ. stabilește că la cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta.
Mai mult, alin. 2 al art. 919 C.pr.civ. statuează că atunci când soții au copii minori, instanța se va pronunța asupra exercitării autorității părintești, precum și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț.
Așadar, în cazul divorțului, ca urmare a separării părinților, are loc o modificare a relațiilor dintre părinți copii, iar odată cu pronunțarea divorțului instanța are obligația de a "rearanja" aceste relații, ținând seama de interesul superior al copilului.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, iar în subsidiar (alin. 3 al aceluiași articol), responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa.
În acest sens, art. 399 alin. 1 și art. 400 alin. 3 C.civ. reglementează situații excepționale în care instanța de tutelă poate hotărî plasamentul copilului sau poate stabili locuința acestuia la o altă persoană sau instituție de ocrotire.
Ori, respingând cererile accesorii divorțului, formulate de părți fără a delega exercițiul autorității părintești unei alte persoane sau autorități și, de a semenea, fără a stabili locuința copilului la o altă persoană sau instituție de ocrotire, instanța a lăsat minorul fără ocrotire părintească, situație de neacceptat, în condițiile în care Codul civil oferă soluții pentru diferitele situații ce pot apare în practică astfel încât copilului minor, indiferent dacă este din căsătorie sau din afara ei, inclusiv adoptat să i se asigure respectarea drepturilor sale, în interesul său superior.
De asemenea, Tribunalul constată că aspectele reținute de instanța de fond ca motive pentru desfacerea căsătoriei, respectiv comportamentul violent al pârâtului și imoralitatea reclamantei nu pot avea o înrâurire atât de covârșitoare în ceea ce privește relația acestora cu copilul astfel încât să le fie retras exercițiul autorității părintești și să nu poată fi stabilită locuința copilului la niciunul dintre aceștia.
Dimpotrivă, în cauză nu s-a făcut dovada că ieșirile violente ale pârâtului s-au manifestat și față de minor ori în prezența acestuia, iar atitudinea pârâtei față de soțul său nu o pate descalifica în relația sa cu copilul, astfel că, având în vedere acordul părților cu privire la cererile accesorii divorțului, Tribunalul va admite ambele apeluri și va schimba în parte sentința în sensul că se va stabili locuința minorului ............, la tatăl pârât, se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinți, iar reclamanta va fi obligată la plata unei pensii de întreținere în beneficiul minorului în cuantum de 200 lei lunar, pensie stabilită în raport cu venitul minim pe economie și care urmează a fi plătită de la data la care a fost solicitată, respectiv data formulării cererii reconvenționale de către pârât-............ și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
De asemenea, se va încuviința ca reclamanta să aibă legături personale cu copilul în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 10.00 - 18.00, precum și în primele două săptămâni din luna august și în prima săptămână din luna decembrie.
La stabilirea aceste modalități de realizare a legăturilor persoanele dintre reclamantă și minor Tribunalul a avut în vedere principiile care guvernează, pe de o parte, dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul care nu are locuința stabilită la acesta, iar, pe de altă parte, dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi și cu toate celelalte rude ale sale, astfel încât separarea părinților să nu constituie o traumă pentru copil, ci acesta să fie pe cât posibil păstrat într-un mediu în care să mențină și să dezvolte relații firești cu ambii părinți.
În situația familiilor care se destramă, interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasi-nelimitat pe ambii părinți, pentru a putea dezvolta relații echilibrate și armonioase cu acestia, contribuind decisiv la definirea personalitatii sale. Acest aspect presupune intelegerea de către ambii parinti a faptului că, după separare, menținerea și încurajarea relației copilului cu părintele la care nu locuiește în mod statornic devine vitală pentru dezvoltarea sa morală normală.
Programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre copil și mama sa, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate, comunicarea dintre mamă si copil urmând să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere, fapt ce se poate realiza într-un cadru intim, în locuința acesteia, respectiv la domiciliul tatălui ei vitreg unde s-a efectuat ancheta socială, care a relevat faptul că există condiții optime pentru ca legătura dintre mamă și copil să se poată desfășura firesc, neexistând motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a minorului, a cărui vârstă permite ca acesta să poată fi luat din domiciliul tatălui.
În ceea ce privește critica apelantului pârât referitoare la faptul că instanța a reținut culpa ambilor soți în desfacerea căsătoriei și nu culpa exclusivă a reclamantei, Tribunalul reține că această critică este nefondată întrucât, din probele administrate în cauză a reieșit că ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de căsătorie, reclamanta prin comportamentul său neadecvat față de soțul său și încălcarea obligației de fidelitate, iar acesta prin comportamentul violent și jignitor față de reclamantă, totul culminând cu plecarea reclamantei din domiciliul comun și separarea definitivă a soților.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ. vor fi admise apelurile declarate de părți și va fi schimbată în parte sentința, în ceea ce privește cererile accesorii divorțului, astfel cum s-a arătat anterior, menținând celelalte dispoziții ale sentinței cu privire la desfacerea căsătoriei din culpa comună a părților, reluarea de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelurile declarat de apelanta-reclamantă ............ cu domiciliul în .................. împotriva sentinței civile nr. ............., pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ............, în contradictoriu cu intimatul-pârât ..................
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată.
Stabilește locuința minorului ..............., la tată.
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorului să se exercite în comun, de către ambii părinți.
Obligă reclamanta pârâta ............ la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 200 lei lunar, de la data introducerii cererii reconvenționale - .............. și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației.
Încuviințează ca reclamanta pârâtă să aibă legături personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima și a treia sâmbătă a fiecărei luni, de la orele 10.00 - 18.00, primele două săptămâni din luna august și prima săptămână din luna decembrie.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la ..................
| ← Obligare emitere decizie. Jurisprudență Agricultură | Sanctiuni complementare. Jurisprudență → |
|---|
