Divorţ prin acord. Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 2322 din data de 23.10.2013
Divorț prin acord
Art. 374 c. civ, coroborat cu art. 373 alin 1 lit a c. civ; art. 63 alin 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantă.
Cum ambele părți și-au manifestat expres în fața instanței acordul privind desfacerea căsătoriei lor, potrivit art. 374 din Codul civil, instanța, în baza acestui text de lege coroborat cu art. 373 alin. 1 lit. a) din Codul civil, constatând inexistența impedimentului legal prev. de art. 374 alin. 2 din Codul civil, instanța va dispune desfacerea căsătoriei prin acordul soților.
Prin urmare, instanța va admite cererea părților și în baza art. 373 alin. 1 lit. a C. civ. raportat la art. 930 Cod pr. civ., va desface căsătoria încheiată între părți la data de 23.04.1984 în fața delegatului de stare civilă din cadrul Consiliului Popular al orașului Fălticeni, căsătorie care a fost înregistrată sub nr. 53/23.04.1984, în registrul de stare civilă al acestei primării.
În ceea ce privește cererile accesorii divorțului, instanța constata ca la dosarul cauzei s-a depus de către părți acord de mediere nr. 2 la data de 28.08.2013, încheiat de către Biroul de mediator G E, în baza contractului de mediere nr. ……., în condițiile Legii nr. 192/2006.
Potrivit art. 64 alin. 2 din actul normativ mai sus menționat, înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei și la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului se depune de către părți la instanța competentă să pronunțe divorțul.
Conform art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, «In cazul in care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 438-441 C. pr. civ.».
Având în vedere dispozițiile art. 515 din Codul Civil, care reglementează inadmisibilitatea renunțării la întreținere și faptul că titularul dreptului la întreținere este minorul, instanța nu va încuviința întelegerea părților conform căreia tatăl nu are obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere a minorei.
În consecință, instanța urmează sa încuviințeze în parte acordul de mediere.
| ← Divorţ cu minori. Jurisprudență Situaţii la divorţ | Constatare nulitate act juridic → |
|---|
