Divorţ cu minori. Art. 373 lit b c civ . Jurisprudență Situaţii la divorţ
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 2664 din data de 04.12.2013
Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamant.
Conform art.373 lit. b) C. civ., instanța poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua.
În aceste condiții, instanța reține că raporturile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând continua și că pârâta prin atitudinea sa este vinovată de destrămarea relațiilor de familie, angajarea acesteia într-o relație extraconjugală ducând la încălcarea principiilor care stau la baza unei căsătorii, încrederea și respectul reciproc.
Prin urmare, instanța în baza art. 373 lit. b) C. civ., va desface căsătoria încheiată între părți la data de 24.01.2009 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei Municipiului Reșița sub nr. 14/24.01.2009, din culpa exclusivă a pârâtei.
Conform dispozițiilor art. 383 alin.1) C. civ., la desfacerea căsătoriei prin divorț, instanța urmează să dispună prin hotărârea de divorț și asupra numelui pe care părțile urmează să-l poarte după divorț, fapt pentru care va dispune ca pe viitor pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "v ";.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei, instanța retine că atât Legea nr. 272/2004 cât si Codul Civil statuează că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Jurisprudența s-a pronunțat în mod constant, că instanțele sunt obligate ca la aprecierea interesului superior al copilului sa aibă in vedere următoarele criterii de apreciere: vârsta copilului, condițiile fiecărui părinte, atașamentul față de copil, starea materiala, dar si mediul familial stabil în care a crescut.
Exercitarea autorității părintești reprezintă ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și este distinctă de instituția stabilirii domiciliului minorului. Când vorbim despre autoritate părinteasca ne referim la orientarea generală a copilului și la ceea ce este important pentru el, iar nu la decizii care privesc viața de zi cu zi.
Potrivit art. 398 cod civil " Dacă există motive întemeiate, având in vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinți.";
În prezenta cauză, cu privire la minora P D născută la data de …., din declarațiile martorilor audiați în cauza, rezulta ca ambele părți s-au implicat in creșterea si educarea minorei PDL.
În consecința, având in vedere probele administrate in cauza, în baza art. 396 C. civ. raportat la disp. art. 397 C. civ., cu luarea in considerare a interesului superior al copilului, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei sa se facă în comun de către ambii părinți, apreciind ca nu s-a făcut dovada motivelor temeinice cerute de art. 398 Cod civil pentru a dispune exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți.
Cu privire la stabilirea locuinței minorului, instanța reține că din ancheta socială efectuată în cauză reiese că pârâta dispune de condițiile materiale necesare pentru creșterea și educarea minorei.
Luând în considerare starea de fapt mai sus relatată, din care rezultă că mama are un comportament responsabil față de minoră, manifestând grijă și afecțiune față de aceasta, vârsta minorei precum și faptul că mediul familial în care a crescut minora până la acesta vârstă este cel care îl include pe mamă, instanța va stabili domiciliul minorei la domiciliul mamei pârâte, apreciind că în felul acesta este mai bine asigurat interesul superior al copilului.
Fata de aceste argumente, in conformitate cu disp. art. 400 alin. 1) C. civ., instanța va stabili locuința minorei P D L, născută la data de ….. la mama pârâtă cu obligarea tatălui reclamant la plata unei pensii de întreținere pe seama acesteia.
Potrivit art. 499 alin. 1 și alin. 4 coroborat cu art. 529 alin. 2 din Codul civil, tatăl si mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, instanța putând mări obligația de întreținere după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoile celui ce o primește, iar când este datorată de părinte pentru un copil se stabilește până la o pătrime din veniturile sale.
Instanța retine că reclamantul este încadrat în muncă și a beneficiat de un venit total pe lunile iulie-septembrie 2013, în cuantum de …. lei, media veniturilor realizate fiind în sumă de …. lei, după cum rezultă din adeverința de venit nr. ….. eliberată de ……..
În ceea ce privește cuantumul pensiei pe care o datorează tatăl reclamant, instanța având in vedere prevederile art. 532 alin.1 C. civ., va obliga reclamantul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în cuantum de ¼ din venitul net al acestuia, începând de la data introducerii acțiunii ….., până la majoratul minorei sau noi dispoziții.
Potrivit art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul lui are dreptul de a avea legături personale cu acesta.
Dispozițiile art.14 alin.1 și 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, statuează că orice copil care a fost separat de unul dintre părinți, printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al minorului, iar conform art. 31 alin.1 și 2 din aceeași lege, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către aceștia trebuie să se subordoneze acestui interes superior.
Modalitățile de exercitare a acestui drept sunt, mai ales, vizitarea copilului la locuința părintelui căruia aceasta i-a fost încredințat și lăsarea copilului în vizită la locuința părintelui căruia nu i s-a încredințat. (art.14, 15 din Legea nr. 272/2004).
In prezenta speță, fata de situația de fapt și de drept relatata, instanța apreciază ca este in interesul minorei de a avea legături personale cu tatăl său.
Astfel ca, instanța, pentru a stabili modalitățile de exercitare a dreptului de a întreține legături personale cu minora va avea în vedere vârsta acesteia și va stabili ca reclamantul pârât sa aibă legături personale cu minora, prin găzduirea minorei la domiciliul sau, in următoarele perioade :
- prima și a treia Vineri de la ora 14, Sâmbătă și până Duminică ora 19, 00 a fiecărei luni din an;
- o lună în vacanța de vară, respectiv 2 săptămâni in luna iulie si doua săptămâni in luna august;
- o săptămână in vacanța de iarnă, cu includerea sărbătorilor de iarnă in anii pari si fără includerea sărbătorilor de iarnă in anii impari;
- o săptămână in vacanța de Paște, cu includerea sărbătorilor pascale in anii pari și fără includerea sărbătorilor pascale in anii impari.
| ← Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare | Divorţ cu minori. Jurisprudență Situaţii la divorţ → |
|---|
