Pretenţii. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Judecătoria REŞITA Sentinţă civilă nr. 1612 din data de 07.06.2013
Instanța a respins acțiunea formulată de către reclamantă.
Instanța a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea 136/1995, în vigoare la data producerii evenimentului, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă,
Răspunderea acestora urmează a fi angajată pe tărâmul răspunderii civile delictuale, reglementată de prevederile art. 998 și 999 C.civ., care stabilesc în sarcina persoanelor vinovate de producerea unei fapte cauzatoare de prejudicii altei persoane obligația reparării acestuia.
Din prevederile legale mai sus menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
• existența unei fapte ilicite;
• existența unui prejudiciu;
• existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
• existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În speță se constată că în data de 04.05.2009, în jurul orei 11, pe str. Piața Republicii din …., autoturismul marca V T, cu nr. de înmatriculare ……., asigurat la societatea reclamantă în baza poliței AVA nr. ….. din data de ……., a suferit o avarie la cauciucul roții din dreapta spate.
Ca urmare a acestui fapt, numitul M G, conducătorul autovehiculului, a înlocuit roata avariată cu cea de rezervă și a cumpărat, în aceeași zi, altă anvelopă în valoare de 670 lei.
În urma avizării acestui eveniment, reclamanta a deschis și instrumentat dosarul de daună nr. …….., iar la data de 02.06.2009 a achitat utilizatorului autoturismului - C.M.I. Dr. M suma de 670 lei cu titlu de despăgubiri.
Aplicând dispozițiile legale la datele cauzei, instanța constată că s-a făcut dovada cauzării unui prejudiciu, autoturismul asigurat la societatea reclamantă suferind o tăietură la cauciucul roții din dreapta spate, ce a determinat înlocuirea acestuia și cumpărarea altei anvelope în valoare de 670 lei, aspecte ce rezultă din coroborarea facturii fiscale seria .. nr. …… din data de …….. (f. 24) cu planșele foto existente la fila 30-31, cu procesul verbal de constatare din data de ……. (f. 32) și cu declarația extrajudiciară a numitului M G (f. 39).
În ceea ce privește celelalte condiții ce trebuie întrunite în vederea angajării răspunderii civile delictuale a pârâtelor, instanța constată că nu s-a făcut dovada acestora, respectiv a evenimentului rutier la care s-a făcut referire în cererea de chemare in judecata si a faptului ca pagubele suferite de către autoturismul asigurat la societatea reclamantă au fost cauzate ca urmare a acestuia, așadar a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Se reține că modul de producere a avariei a fost stabilit exclusiv în baza declarației conducătorului vehiculului, ce nu este susținută de alte mijloace de probă care să ateste modalitatea producerii evenimentului asigurat, fapta ilicită și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Astfel, din declarația extrajudiciară dată de numitul M G (conducătorul autovehiculului) la societatea de asigurări, la data de 05.05.2009 (f. 39) se constată că acesta a menționat că pretinsul eveniment rutier a avut loc la data de 04.05.2009, în jurul orei 11, iar din factura fiscală seria ……. nr. …… din data de ….. (f. 24) rezultă că anvelopa a fost cumpărată de către CM Dr. M la data de 04.05.2009, la ora 09:04, anterior momentului producerii evenimentului rutier indicat de către conducătorul autoturismului. Aceste aspecte sunt de natură a crea dubii cu privire la realitatea evenimentelor detaliate de către conducătorul autoturismului, numitul M G în declarația dată la societatea de asigurare (f. 39) și reluate ulterior în declarația dată în fața instanței de judecată, în calitate de martor (f. 74).
Totodată, instanța constată că în raportul de expertiză auto efectuat în cauză (f. 60- 66) se concluzionează, pe baza fotografiilor existente la dosar, că există posibilitatea ca anvelopa să fi fost tăiată din cauza elementelor metalice aparținând liniei de tramvai. Însă, având în vedere faptul că roata avariată nu mai există în materialitatea ei, pentru a se putea stabili cu certitudine că tăietura s-a datorat unui element metalic al liniei de tramvai și ținând cont de împrejurarea că partea carosabilă a suferit modificări din anul 2009 când s-au petrecut evenimentele, nu se poate reține că raportul de expertiză face dovada derulării faptelor în modalitatea relatată de către M G și preluată de către reclamantă.
Prin urmare, având în vedere că declarația extrajudiciară pe proprie răspundere a numitului MG (f. 39) face dovada numai până la proba contrară, aspectele relatate de către acesta nefiind confirmate de vreun martor sau constatate personal de către un agent de poliție, ale cărui consemnări fac dovada până la înscrierea în fals și ținând cont de faptul că ansamblul probator administrat în cauză (declarația martorului M G, înlăturată de către instanță, întrucât din factură fiscală seria … nr. …/04.05.2009 rezultă că anvelopa a fost cumpărată anterior producerii evenimentului rutier, expertiza în specialitatea auto) nu vine în sprijinul susținerilor reclamantei, instanța constată că aceasta nu a făcut dovada existenței faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate între fata ilicită și prejudiciu, elemente necesare în vederea angajării răspunderii civile delictuale a pârâtelor.
| ← Constatare nulitate act juridic | Anulare act. Jurisprudență Cadastru. Intabulare → |
|---|
