Dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiune. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C.civ., art. 1846-1847, art. 1860
In condiţiile prevăzute în art. 1846-1847 C.civ. şi prin joncţiunea posesiilor, reglementată în art. 1860 din acelaşi cod, o societate comercială poate dobândi dreptul de superficie - dezmembrământ al dreptului de proprietate -prin prescripţia achizitivă (uzucapiune).
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală decizia nr. 379 din 21 ianuarie 2005 (BJ, bază de date, 2005)
Prin acţiunea din 4 noiembrie 2003 înregistrată la Judecătoria Lipova, reclamanta SC P. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al comunei Ghioroc, solicitând:
- să se constate, dobândit prin uzucapiune, dreptul de superficie asupra terenului înscris în C.F. nr. 2164 Ghioroc, în suprafaţă de 6092 mp;
- să se dispună efectuarea cuvenitelor menţiuni în C.F.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii întrucât nu sunt întrunite cerinţele legale pentru a dobândi prin uzucapiune dreptul de superficie, iar pe de altă parte, terenul respectiv ar putea fi, eventual, concesionat reclamantei.
Judecătoria Lipova, prin sentinţa civilă nr. 835 din 16 decembrie 2003, a admis acţiunea, reţinând că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unor construcţii prin adjudecare la licitaţie, terenul aferent rămânând în proprietatea statului român. începând cu anul 1977, şi foştii proprietari ai construcţiilor, SC V.-V., au stăpânit terenul în condiţiile art. 1846-1847 C.civ., fiind întrunite cerinţele legale pentru a se constata dobândit acest dezmembrământ al dreptului de proprietate potrivit prevederilor art. 1860 C.civ. referitoare la joncţiunea posesiilor.
Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr. 443 din 22 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara; s-a dispus schimbarea în totalitate a sentinţei în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii, reţinându-se, în esenţă, că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Acţiunea se referă la recunoaşterea unui drept de superficie, definit, în general, ca fiind acel dezmembrământ al proprietăţii asupra unui imobil care constă în dreptul de proprietate al unei persoane numite superficiar cu privire la plantaţiile, construcţiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficialul are un drept de folosinţă.
Or, în speţă, s-a dovedit că situaţia de fapt - premisă a superficiei -este întrunită, că, în raport de datele concrete ale cauzei, un alt mod de folosinţă al imobilului nici nu este posibil şi că sunt în mod cumulativ întrunite cerinţele prevăzute de art. 1846-1847 şi art. 1860 C.civ. privind dobândirea acestui dezmembrământ prin uzucapiune şi înscrierea lui în C.F.
Aşa fiind, s-a admis recursul şi s-a modificat decizia pronunţată în apel în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.
| ← Prescripţia achizitivă. Teren atribuit, în fapt, de... | Calitatea procesuală pasivă. Acţiune pentru prescripţia... → |
|---|
