Prescripţia achizitivă. Teren atribuit, în fapt, de administraţia locală, pe care persoana a edificat o locuinţă
| Comentarii |
|
Legea nr. 9/1968 C.civ., art. 492; art. 1864 şi urm.
Posesorul terenului atribuit în baza Legii nr. 9/1968 pentru construirea unei locuinţe, omiţându-se însă perfectarea formelor legale, nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului prin prescripţia achizitivă, reglementată prin art. 1846 şi urm. C.civ., când posesia s-a exercitat cu acordul proprietarului.
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2291 din 22 martie 2005 (BJ — Bază de date, op. cit.)
Notă. Legea nr. 9/1968 a fost abrogată prin Legea nr. 4/1973, care a fost abrogată la rândul ei prin Legea nr. 50/1991 (M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004).
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2003, reclamanţii C.V. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, solicitând să se constate dobândirea, pe calea uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de proprietate asupra unui imobilul situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 169,25 mp şi casă de locuit.
în motivarea acţiunii reclamanţii arată că la solicitarea lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanţa le-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei case; deşi au depus documentaţia necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în folosinţă, această decizie şi autorizaţia de construire a locuinţei nu au fost însă emise; pe baza acordului de principiu, au construit o locuinţă compusă din 4 camere şi dependinţe precum şi anexe gospodăreşti; stăpânesc continuu, neîntrerupt, netulburat public şi sub nume de proprietar terenul în suprafaţă de 169,25 mp precum şi casa de locuit.
în drept, acţiunea este întemeiată pe art. 645, art. 1837, art. 1846 şi art. 1890 C.civ.
Pârâţii au depus o întâmpinare prin care au invocat lipsa calităţii lor procesuale pasive şi, pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că reclamanţii sunt simpli detentori precari ai imobilului.
Judecătoria Constanţa, prin încheierea din 2 iunie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, iar prin sentinţa civilă nr. 13889 din 27 octombrie 2003 a admis acţiunea, a constatat că reclamanţii au dobândit, pe calea uzucapiunii de 30 ani, dreptul de proprietate asupra terenului şi pe calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe acest teren
Instanţa a reţinut că reclamanţii, prin probele pe care le-au administrat, au făcut dovada că au exercitat o posesie propriu-zisă cu un caracter continuu, neîntreruptă, netulburată public şi sub nume de proprietar, iar nu o detenţie precară.
în consecinţă, reţine instanţa, exercitarea posesiei în condiţiile prevăzute de art. 1847 C.civ. pe o perioadă de 30 ani conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului. în conformitate cu prevederile art. 492 C.civ., reclamanţii au dobândit prin accesiune şi proprietatea construcţiei, pe care au edificat-o pe teren.
împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa, invocând faptul că în mod greşit, cu ignorarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 215/2001, instanţa a respins excepţia lipsei lor de calitate procesual pasivă prin încheierea din 2 iunie 2003.
Pe fond, apelanţii susţin că, prin ignorarea probelor, instanţa a reţinut greşit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847 C.civ. şi, în aceste condiţii, reclamanţii neavând un titlu de proprietate asupra terenului, nici dispoziţiile art. 492 C.civ. cu privire la construcţie nu se pot aplica.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 538/C din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul, reţinând, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive, ca instanţă de fond, a reţinut corect, având în vedere prevederile art. 18, art. 19, art. 21 din Legea nr. 215/2001, coroborate cu art. 38 alin. (1) şi art. 67 din aceeaşi lege, că litigiile de drept privat, care pun în discuţie dreptul de proprietate al bunurilor (care fac parte din domeniul privat), unitatea administrativă teritorială (singura care are patrimoniu şi Consiliul local, ca autoritate publică, sunt subiecţii raportului juridic dedus judecăţii.
Cu privire la susţinerile pe fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1846 C.civ.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii susţinând că, în rezolvarea acţiunii pe fond, s-au ignorat probele esenţiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fişa imobilului, chitanţa de plată a taxei de folosinţă a terenului şi că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1847 şi 1852 C.civ.
Recursul este fondat.
Astfel, se constată că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi care erau hotărâtoare pentru soluţia ce trebuia pronunţată în cauză. S-a reţinut corect că, prin adresa nr. 4032 din 10 noiembrie 1969, a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe de către reclamant. Instanţa nu s-a pronunţat, însă, în legătură cu adresa nr. 5460 din 10 septembrie 1982 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanţa, către reclamant, în care se arată că, după ce i s-a atribuit un teren, pentru construirea unei case de locuit, în condiţiile Legii nr. 9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale. în aceste împrejurări, posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri şi stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosinţă, de conservare, dar este esenţial ca aceste activităţi să fi fost exercitate de cel ce invocă uzucapiunea pentru sine, iar nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în cazul în speţă.
Prescripţie achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 1847 C.civ. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
în cazul în speţă, după cum rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a exercitat în nume de proprietar şi, ca atare, conform art. 1853 alin. (2) C.civ., nu este o posesie utilă.
în cauză, nu există niciuna din situaţiile menţionate în art. 1858 C.civ. ca să poată fi schimbată posesiunea, exercitată de către reclamant, într-o posesie utilă.
în consecinţă, nefiind îndeplinită una din condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.
Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată in sensul că s-a admis apelul declarat de către pârâţi şi pe fond s-a respins acţiunea.
| ← Acţiune pentru constatarea dobândirii proprietăţii... | Dobândirea dreptului de superficie prin uzucapiune.... → |
|---|
