DONAŢIE - Condiţii de formă ale donaţiei efectuată potrivit legii elveţiene
| Comentarii |
|
Valabilitate - Legea nr. 105/1992 şi art. 812 C.civ. - donaţie sub condiţie suspensivă
Reclamanta a acţionat în judecată Consiliul Local şi Regia de gospodărire a locuinţelor, revendicând imobilul format din două corpuri de clădire, precum şi suprafaţa de 1219 m p., motivat de faptul că naţionalizarea acestuia s-a făcut nelegal, deoarece la momentul aplicării Decr. 92/1950, cele două coproprietare fiind pensionare, nu făceau parte din categoria persoanelor vizate de decretul de naţionalizare. Mai mult, în lista anexă la decretul de naţionalizare nu figurau cele două coproprietare ale imobilului, ci proprietarul de la care acestea dobândiseră imobilul.
Admiţând acţiunea în revendicare, instanţa de fond a reţinut că bunica reclamantei a avut în proprietate imobilul în litigiu, iar după decesul acesteia, imobilul a revenit celor două fiice ale sale, respectiv mamei şi mătuşii donatarei, care în 1997 au donat potrivit legii elveţiene drepturile lor reclamantei, cetăţean român. Probele administrate, au evidenţiat că cele două coproprietare ale imobilului fiind pensionare, nu se încadrau în categoria persoanelor cărora le erau incidente dispoziţiile Decr. 92/1950, în afară de faptul că în lista anexă la decret nu figurau cele două coproprietare. Aceasta a dus la concluzia că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut fără titlu şi că revendicarea acestuia este justificată
Tribunalul, admiţând apelul pârâţilor, a schimbat sentinţa în sensul admiterii excepţiei privind lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei şi pe cale de consecinţă, a respins în totalitate acţiunea în revendicare.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunaW a concluzionat că reclamanta nedovedind acceptarea donaţiei imobilului, nu are calitatea de a-l revendica, iar împrejurarea că aceasta a acţionat pentru redobândirea imobilului, nu echivalează cu acceptarea donaţiei, în sensul art. 814 C.civ.
Tribunalul, a înlăturat şi susţinerea reclamantei-intimată în apel, privitoare la aplicarea prevederilor legii elveţiene privind condiţiile de validitate ale donaţiei, cu motivarea că în temeiul art. 77 Legea nr. 105/1992, contractul referitor la un drept imobiliar are legăturile cele mai strânse cu legea statului unde acesta se află, ceea ce motivează aplicarea legii române, potrivit căreia reclamanta trebuia să probeze acceptarea donaţiei.
Curtea de Apel a admis recursul reclamantei, a casat decizia şi a trimis cauza tribunalului pentru soluţionarea pe fond a apelului, întrucât în faza recursului, reclamanta a acceptat donaţia.
S-a considerat că în mod corect tribunalul a admis excepţia privind lipsa legitimării active a reclamantei, care nu a probat acceptarea donaţiei în condiţiile art. 814 C.civ., dar a dat o greşită interpretare dispoziţiilor Legii nr. 105/1992, în sensul că în speţă s-ar aplica actului de donaţie, dispoziţiile legii române. Tn cadrul Legii nr. 105/1992, există prevederi speciale cu privire la actele de donaţie, în secţiunea VI “Alte contracte” unde la art. 103 lit. f se stipulează că în lipsa legii convenită de părţi, donaţiei i se aplică legea naţională a donatorului.
în speţă, donaţia făcută reclamantei de către mama şi mătuşa acesteia, ambele cetăţene elveţiene, a fost autentificată de notariatul din Berna, în condiţiile prevăzute de legea cantonului respectiv în materie de donaţie.
Potrivit art. 103 lit. f Legea nr. 105/1992, nu se poate spune că actul de donaţie nu ar fi valabil, cât el este încheiat în formă autentică, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul procesului, reclamanta s-a conformat exigenţelor legii române, prevăzute de art. 814 C.civ., acceptând expres donaţia prin act autentic. (C.Ap. Ploieşti, s.civ., dec. 1242/1999)
Speţa, pune în discuţie mai multe probleme inedite:
- dacă acordul de voinţă pentru perfectarea contractului de donaţie presupune realizarea sa simultană sau aceasta se poate realiza şi succesiv, precum şi condiţiile de formă ale acestuia;
- dacă donaţia poate fi afectată de modalitatea condiţiei suspensive;care este legea aplicabilă atunci când donaţia implică un element de extraneitate.
I. Donaţia fiind de esenţă contractuală, presupune un acord de voinţă; pe de o parte animus donandi a donatorului, iar de cealaltă parte voinţa donatarului de a o accepta.
Consimţământul trebuie exprimat în formă autentică (art. 812 C.civ ), donaţia făcând parte din categoria actelor solemne. Ca în orice contract, acordul de voinţă în cadrul donaţiei, se poate realiza şi succesiv, în cazul în care părţile din varii motive, nu se află simultan de faţă la încheierea contractului, prin emiterea mai întâi a ofertei, urmată de acceptarea acesteia la o dată ulterioară. Oferta de donaţie trebuie făcută în formă autentică. Potrivit art. 814 C.civ., aceasta "nu obligă pe donator şi nu va produce nici un efect decât din ziua în care a fost acceptată”. La rândul ei, acceptarea poate fi făcută sau în act, sau printr-un act autentic posterior, dar în orice caz înainte de moartea donatorului; sensul dispoziţiei legale este acela că donaţia fiind un contract, cele două consimţăminte trebuie să coexiste simultan în timp, lucru ce nu se poate realiza dacă donatorul decedează înaintea acceptării ofertei către donatar. în acest caz, oferta devine caducă.
în speţă, cele două coproprietare ale imobilului au făcut nu o donaţie, ci o ofertă de donaţie în formă autentică, acceptată în aceleaşi condiţii de formă de către reclamantă, pe parcursul procesului, mai precis după soluţionarea apelului.
în aceste condiţii, la data introducerii acţiunii, precum şi în faza apelului, reclamanta-intimată neavând calitatea de donatară, deoarece nu acceptase oferta de donaţie în conformitate cu art. 814 C.civ., nu avea nici legitimarea activă de a formula acţiunea în revendicare, astfel că soluţia instanţei de apel de admiterea excepţiei şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii pe acest considerent, al lipsei legitimării procesuale active a reclamantei este întemeiată.
II. Cea de-a doua problemă pe care speţa o ridică este dacă donaţia se poate referi la un lucru deţinut de un terţ, în speţă statul, sub condiţia redobândirii bunului.
Codul civil, interzice în mod expres sub sancţiunea nulităţii inserarea în contractul de donaţie a unor condiţii care, practic, ar face actul revocabil la latitudinea donatorului. Art. 822 C.civ., interzice donaţia sub condiţie potestativă, adică aceea a cărei îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului. Textul fiind o excepţie, este de strictă interpretare. Rezultă per a contrario, că donaţiile făcute sub condiţie mixtă sau cauzală, indiferent dacă sunt suspensive sau rezolutorii, sunt pe deplin valabile.
Imobilul în litigiu sub aspect legal, se afla în patrimoniul donatoarelor întrucât trecerea lui în proprietatea statului s-a făcut fără titlu, ceea ce a motivat formularea acţiunii, în revendicare, în temeiul art. 6 Legea nr. 213/1998.
Aşa cum a reţinut instanţa de fond, cele două coproprietare fiind pensionare la data aplicării acestui act normativ. în plus, naţionalizarea imobilului s-a făcut fără respectarea identităţii dintre persoana menţionată ca proprietar în listele anexe şi adevăratele coproprietare ale imobilului. Aşadar, dreptul real asupra imobilului de care donatoarele au dispus, a existat în patrimoniul lor la data ofertei. Ştiut fiind că dreptul real de proprietate nu poate fi disociat de materialitatea bunului în privinţa căruia îşi exercită prerogativele, reclamanta donatară îşi vedea condiţionată existenţa dreptului său dobândit prin donaţie de înlăturarea aparenţei de drept a statului în cadrul acţiunii în revendicare.
III. Un alt aspect esenţial, legat de soluţionarea cauzei, a fost acela al conflictului în privinţa condiţiilor de fond ale donaţiei, mai precis, dacă acestui contract îi sunt aplicabile dispoziţiile legii elveţiene sau aceleia româneşti, având în vedere că autentificarea ofertei de donaţie s-a făcut în Cantonul Bema de doi cetăţeni elveţieni, iar imobilul ce făcea obiectul donaţiei se afla în România, beneficiara donaţiei având cetăţenia română.
în conformitate cu art. 103 lit. f Legea nr. 105/1992, în lipsă de lege convenită de părţi, se aplică donaţiei legea naţională. în speţă, condiţiile de fond şi de formă ale donaţiei, autentificate de Notariatul Cantonului Berna, concordă cerinţelor acestui contract, astfel cum este reglementat de legislaţia română, chiar dacă acordul de voinţă s-a realizat succesiv, în timpi diferiţi, prin consimţământul exprimat de beneficiară în formă autentică. Legea română, mai precis dispoziţiile art. 814 al. 2 C.civ., confirmă această posibilitate a acceptării donaţiei printr-un act autentic posterior, aşa cum s-au petrecut lucrurile în speţă, singura condiţie fiind aceea ca acceptarea să se facă mai înainte de decesul donatorului.
Aşadar, Curtea de Apel reţinând că motivul de neregularitate al donaţiei care stătea la baza legitimării procesuale a reclamantei-recurente s-a asanat pe parcursul procesului prin acceptul donaţiei în formă autentică, a concluzionat că reclamanta are calitatea de a formula acţiune în revendicare, motiv pentru care a casat decizia cu trimitere pentru ca tribunalul să soluţioneze pe fond apelul.
| ← VÂNZARE-CUMPĂRARE - Preţ - Disproporţie faţă de valoarea... | Donaţie cu sarcina întreţinerii - Neexecutare a sarcinii → |
|---|
