VÂNZARE-CUMPĂRARE - Preţ - Disproporţie faţă de valoarea reală a bunului -Justificare - Preţ serios - Art. 1303 C.civ.

Curtea de Apel a confirmat soluţia instanţei de fond şi a instanţei de apel prin care s-a respins ca nefondată acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru caracterul neserios al preţului.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că părţile potrivit libertăţii contractuale, au stabilit preţul vânzării-cumpărării de comun acord cu ocazia perfectării contractului. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unui acord şi a unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante, care poate fi superior sau inferior valorii bunului ce formează obiectul vânzării, şi valoarea sa reală.

în speţă, părţile contractante au avut în vedere la stabilirea preţului şi gradul de rudenie dintre acestea, cumpărătorul fiind nepotul de frate al vânzătoarei, precum şi împrejurarea că acesta a ajutat-o pe vânzătoare în muncile gospodăreşti.

Fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1303 C.civ., privind seriozitatea preţului, care exprimă o echivalenţă valorică relativă, raportat la valoarea lucrului vândut, şi că voinţa părţilor contractante, care prin consens au stabilit cuantumul preţului nu a fost viciată, Curtea de Apel a concluzionat că recursul reclamantei-vânzătoare, împotriva soluţiei de respingere a acţiunii în anularea contractului de vânzare-cumpărare pentru neseriozitatea preţului, este nefondat. (C.Ap. Ploieşti, s.civ., dec. 1103/1999).

Preţul în contractul de vânzare-cumpărare trebuie să fie determinat sau determinabil, sincer şi serios. în sensul art. 1303 C.civ., prin “preţ neserios" trebuie să se înţeleagă echivalentul mai mult sau mai puţin exact al lucrului vândut, integrat în “cauza suficientă” a obligaţiei de transmitere a dreptului de proprietate asupra lucrului.

Preţul serios se transpune în existenţa unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, fără însă a reclama o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului. Este însă exclusă în cadrul “preţului serios” existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească. Calificarea preţului vânzării ca serios este o chestiune de fapt, o problemă de apreciere a instanţei pe baza probelor administrate.

în speţă, instanţele, prin probele administrate, au avut elementele necesare aprecierii caracterului serios al preţului, raportat pe de o parte la relaţiile de rudenie ale părţilor şi serviciilor prestate gratuit de pârâtul-cumpărător, toate înglobate cauzei suficiente a obligaţiei asumate de vânzător.

Echivalenţa valorii ca relativă a preţului faţă de valoarea lucrului vândut, trece prin filtrul subiectivismului părţilor contractante, care prin efectul voinţei lor sunt libere să aprecieze întotdeauna întinderea valorii ce se plăteşte drept preţ.
Vilitatea preţului, nu este în dreptul nostru o cauză de nulitate a vânzării, căci resciziunea convenţiilor pentru cauză de leziune nu a fost admisă de legiuitorul nostru decât în cazul minorilor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, care au încheiat singuri acte juridice din categoria celor ce nu le puteau realiza fără încuviinţarea părinţilor sau tutorilor. 

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre VÂNZARE-CUMPĂRARE - Preţ - Disproporţie faţă de valoarea reală a bunului -Justificare - Preţ serios - Art. 1303 C.civ.